Epidemia de gripa aviara si inundatiile au fost, alaturi de scandalurile din coalitie si de acuzele aduse de DNA lui Adrian Nastase, subiectele majore ale celor 18 luni de guvernare D.A. Tratate cu patima sau cu disperare uneori, incarcate de acuze si de ironii deplasate, cele doua calamitati naturale au relevat insa cateva patternuri functionale ale societatii romanesti posttranzitie.
Inainte de a vorbi de capacitatea adminstratiei centrale si locale de a face fata provocarilor, trebuie sa constatam ca in Romania barometrul zero al realitatii este media. Atat in cazul inundatiilor anul trecut, cat si al aviarei de anul acesta materialele aparute in ziare sau la televiziuni au determinat reactia statului si implicarea politicului in subiect. Istoric vorbind, revolutia provocata de media a fost data de aparitia in spatiul public a unui emitent de mesaje care nu tinea de nicio ierarhie (statala sau religioasa). Cand in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea jurnalistii, niste nimeni din punct de vedere social, au inceput sa lanseze puncte de vedere la care se puteau ralia alti nimeni sociali, media a devenit o problema pentru orice forma de putere. Ciocnirea dintre media si putere, desi negata de democratii, este o constanta a ultimelor trei secole ale umanitatii.
Totusi, aproape nicaieri in lume o putere nu are nevoie de stimului media ca sa sesizeze ca in largi regiuni din tara exista inundatii sau ca in anumite ferme de pasari exista virusul in cauza. Explicatia esentiala a acestui tip de raportare este data de obsesia politicianului roman legata de imagine si chiar fetisizarea acesteia. Realitatea nu construieste imaginea, reflectarea realitatii de catre presa o face. De aceea, politicul nu reactioneaza la realitate, ci doar la reflectarea acesteia in media.
O buna parte dintre insuccesele actualei guvernari deriva din acest model de gandire. Mai ales, ca liderul de necontestat al guvernarii, chiar daca in acest moment contestat de o parte din aceasta, este un campion al imaginii, presedintele Traian Basescu.
Oricat pare de ciudat insa, atat in cazul inundatiilor, cat si in cazul aviarei, tocmai Basescu a iesit din jocul de imagine si a incercat sa ofere solutii executive unui guvern impietrit in comunicare.
Mai mult, prin atacul asupra mediei in cazul inundatiei (Basescu a acuzat televiziunile ca nu prezinta situatia mai optimist si ca insista prea mult pe nenorocirile produse), seful statului a incercat, nu foarte democratic, sa mute dezbaterea publica de pe imagine pe actiune. In cazul inundatiilor premierul Tariceanu, dar si alti responsabili o lunga perioada de timp au afirmat ca totul este sub control, iar cand situatia a demonstrat contrariul, au cautat vinovati, unii chiar hilari (Tariceanu, la baza hidrotehnician, vorbea despre vina lui Ceausescu de a indigui Dunarea). Dupa ce prapadul s-a instalat, s-a instalat si absenta comunicationala, dar si actionala. Raul fusese produs, nimeni nu mai zicea nimic. Nici vizite la sinistrati, nici solutii tehnice, nici prognoze.
Gripa aviara a acoperit interesul pentru inundatii, dar si acolo am avut un scenariu asemanator. In toamna s-au dat declaratii triumfaliste legate de victoria asupra virusului, a urmat apoi o lunga si indiferenta tacere, alte informatii disparate despre niste focare si izbucnirea in media a scadalului legat de Codlea, dupa care s-a instaurat nebunia.
Povestile cu carantinele din marile orase si macelul de pasari din curtile oamenilor, toate in direct pe televiziuni se completau cu conferintele de presa din care nu rezulta nimic tinute la minister sau la guvern sub lozinca mobilizatoare: DomÃministru fa-te ca lucrezi!
Daca nu intervenea Basescu, media ajungea sa se plictiseasca de subiect si alibiul guvernamental ar fi functionat perfect. Cat a fost camera pe noi, in cadru s-a vazut multa activitate, comunicate citite cu voce apasata, vinovati artati cu degetul, baieti in costume albe alergand gaini. Cum s-a mutat camera de luat vederi, ne-am linistit brusc, ne-am asezat la locurile noastre si suntem in asteptarea unui nou impuls de la media.
Intr-o democratie, media nu trebuie ignorata, dupa cum in politica imaginea este un factor fundamental. Dar nici media, nici imaginea nu au atributele executivului. Guvernul Romaniei - nederanjat de o opozitie neputincioasa - oboseste fie batandu-se cu el insusi, fie, cel mai des, alergand dupa media care ar trebui sa-i proiecteze o imagine minunata. Si fiindca acest lucru nu se intampla niciodata, avem simultan un guvern ineficient, fiindca nu are timp sa guverneze, si un guvern frustrat de lipsa de intelegere receptata dinspre ceilalti locuitori ai Romaniei.
* Bogdan Teodorescu este directorul general al Institutului PRO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
