Ultimele luni au consemnat o adevarata frenezie in råndul partidelor romånesti inghesuite la usa popularilor europeni. PRM si-a schimbat denumirea in Partidul Popular Romånia Mare pentru a cåstiga respectabilitate europeana, PUR a devenit Partidul Conservator, liberalii au avut si ei discutii pe marginea adoptarii curentului popular, iar cei mai importanti lideri ai PD si-au anuntat candidaturile la viitoarea Conventie Nationala in baza unei motiuni populare.
Goana partidelor politice romånesti dupa eticheta populara ascunde insa un grad important de superficialitate si numeroase complicatii politice care vor rabufni dupa ce efectul de surpriza generat de aceste miscari se va epuiza. Nucleul de tensiune se va acumula in special in jurul PD pentru ca este partidul care conteaza cel mai mult in aceasta ecuatie.
Superficialitatea entuziasmului cu care partidele politice romånesti isi declara simpatiile populare este legata pe de o parte de salturile brutale de la o ideologie la alta, iar pe de alta parte de dovezile de necunoastere a doctrinei populare in sine. In ceea ce priveste trecerea de la o familie politica la alta - cazul Partidului Democrat care paraseste miscarea socialista de stånga pentru cea populara de dreapta - putem vorbi de o veritabila forma de traseism politic organizat.
De data aceasta nu ne mai confruntam cu parlamentari alesi pe lista unui anumit partid care sar in alta barca pe parcursul mandatului, ci cu un intreg partid votat in baza anumitor valori de centru stånga care sare, in timp ce se afla la putere, intr-o barca de centru-dreapta. In ambele cazuri, insuficienta morala este evidenta.
Necunoasterea doctrinei la care doresc sa adere aceste formatiuni este de asemenea o problema de discutat. In primul rånd exista o diferenta intre Partidul Popular European - la care si-au anuntat intentia de a adera partidele romånesti (aceasta daca nu cumva politicienii nostri fac o confuzie) - si Grupul Partidului Popular European si al Democratilor Europeni din cadrul Parlamentului European care tocmai a avut o reuniune la Bucuresti. PPE este un partid european crestin democrat din care fac parte si partide conservatoare. Toate partidele membre ale PPE au semnat un statut care are la baza trei piloni doctrinari: personalismul crestin, economia sociala de piata si integrarea europeana care sa duca la o Europa federala, descentralizata. Prin urmare, cred ca partidele care si-au afirmat entuziasmul pentru un anumit grup european de partide au obligatia sa spuna din timp opiniei publice care sunt noile lor valori. Inainte de a se declara popular, Emil Boc si ceilalti lideri politici ar trebui sa ne spuna directia inspre care inclina: spre crestin-democratie sau spre conservatorism, este adeptul economiei sociale de piata - valoare fundamentala a PPE - sau al unui liberalism economic agresiv, asa cum se vede din mersul guvernarii.
Complicatiile politice care vor rabufni de pe urma acestor remodelari doctrinare sunt legate de relatia dintre partidele care se doresc populare si de raporturile dintre PD si PNL care vor concura direct, pe aceeasi nisa politica de centru-dreapta. Daca luam in considerare ultimele semnale venite dinspre PRM privind renuntarea la eticheta populara, ramån patru partide care se revendica de la aceasta familie politica: PPCD si UDMR care sunt deja membre asociate ale PPE, respectiv PD si PC care aspira la acest statut. E adevarat ca in PPE unele tari sunt reprezentate de cåte doua partide, dar este greu de crezut ca popularii europeni vor accepta patru interlocutori din Romånia. Prin urmare, PD va trebui sa gaseasca o solutie de colaborare cu PPCD, inamicul public nr. 1 din timpul guvernarii CDR si cu PUR, solutia imorala in viziunea lui Traian Basescu. In aceasta situatie, argumentul lui Emil Boc - plecam din Internationala Socialista pentru ca nu vrem sa facem compromisuri in relatia cu PSD - devine nul in contextul compromisului pe care ar trebui sa-l faca in PPE cu PC-ul lui Voiculescu. In plus, discursul liderului PPCD, Gheorghe Ciuhandu, nu lasa loc la interpretari. Fostii taranisti nu vor accepta o intrare linistita a PD in PPE daca nu vor primi ceva in schimb. Este o situatie complicata pentru PD care va trebui sa evite tensionarea relatiilor cu ceilalti a??popularia?? pentru a demonstra ca nu are vocatia conflictului. In ceea ce priveste raporturile cu PNL, premisele nu sunt tocmai favorabile. Proiectul lui Valeriu Stoica de fuziune a PD si PNL sub umbrela populara pare a fi respins atåt de democrati care prefera un traseu individual pentru a deveni cel mai important partid politic al tarii, cåt si de liberali care nu vor sa renunte la familia lor politica. In aceste conditii, cele doua partide partenere vor concura practic pe multe zone de electorat comune. In plus, scopul evident al PD de a deveni formatiunea politica nr. 1 din Romånia nu are cum sa nu declanseze contrareactii la liberali, ceea ce implica inevitabil o relatie mai putin prietenoasa intre cele doua partide.
Prin ofensiva democratilor, scena politica romåneasca a devenit mai interesanta. Toata aceasta frenezie in zona populara ridica insa un mare semn de intrebare. Care va fi cåstigul electoral al acestor repozitionari ideologice intr-o tara in care majoritatea populatiei se declara de stånga?
Singurul lucru cert este ca goana dupa eticheta populara reprezinta o forma de oportunism politic: a Grupului PPE - DE care si-a deschis portile catre partide de stånga pentru ca urmareste sa-si asigure cåteva locuri in plus in Parlamentul European si a partidelor romånesti care doresc sa se asocieze cu cel mai puternic grup politic european.
* Remus Stefureac este doctorand in stiinte politice la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative
remus.stefureac@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
