Aşa cum după cel de-al Doilea Război Mondial românii i-au aşteptat pe americani să îi elibereze de sovietici, din nou în americani ne-am pus speranţele că vor veni să elibereze valoarea Fondului Proprietatea.
Scriu acest articol pentru că 2011 a fost primul an în care administratorii de la firma americană Franklin Templeton au fost la cârma Fondului. Ei au fost aşteptaţi cu entuziasm pentru că în americani erau speranţele că Fondul va ajunge să se tranzacţioneze pe bursă la un preţ mai mare decât valoarea nominală, că marii campioni energetici din portofoliu vor fi listaţi la bursă şi poate cel mai important că România va intra pe radarele marilor investitori străini. Bilanţul primului an de administrare îndeamnă la un entuziasm mai cumpătat pentru restul de trei rămaşi din mandatul de administrator al firmei Franklin Templeton.
Primul an, din cei patru de mandat, în care echipa Franklin Templeton a avut pe mâini participaţii la companii strategice pentru economia naţională precum cele la Petrom, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz, Transgaz şi Transelectrica. După primul an de mandat, în continuare principala sursă de venit pentru Fond sunt dobânzile bancare şi dividendele de la campionii energetici, iar administratorul nu a reuşit să aducă niciuna dintre companiile din portofoliul Fondului pe bursă. Mai mult, preţul acţiunii Fondului Proprietatea a scăzut de la listare şi a ajuns în prezent la 0,43 lei/titlu, cu 60% mai mic decât valoarea activelor din portofoliu. Nu cred că 2012 va fi anul în care acţiunea Fondului se va tranzacţiona la peste un leu, evit să mă pronunţ cu privire la concretizarea unor planuri de listare a companiilor energetice din portofoliul Fondului, însă cred că anul 2012 trebuie să fie anul în care americanii trebuie să facă ce ştiu ei cel mai bine la Fondul Proprietatea, adică capitalism.
Roxana Pricop este redactor ZF / piaţa de capital
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
