Dupa proclamarea in 1991 a asa-numitei Republici Nistrene, stabilitatea si integritatea Republicii Moldova au fost sistematic subminate de liderii separatisti de la Tiraspol. Recentele masuri de inchidere a scolilor cu predare in limba romana si cu grafie latina reprezinta o provocare deliberata a gruparii ilegale conduse de Igor Smirnov. Aceste actiuni vizeaza distrugerea identitatii romanesti prin actiuni de purificare lingvistica a unui procent semnificativ din randul populatiei transnistrene si vizeaza generarea unei situatii explozive care sa conduca in ultima instanta la formarea uni stat independent.
Din nefericire toate solutiile de rezolvare a conflictului propuse prin negocieri in format pentagonal - Federatia Rusa, Ucraina, OSCE, Republica Moldova, ?Republica Nistreana"- nu au reusit sa conduca la o solutie stabila si care sa protejeze corespunzator drepturile populatiei minoritare romanesti din spatiul transnistrean, iar pacea in regiune a fost sistematic amenintata. In momentul de fata radicalismul liderilor separatisti de la Tiraspol a atins cote alarmante. Este fireasca din acest punct de vedere ingrijorarea pe care Romania o manifesta fata de aceste evolutii, precum si dorinta noastra de a contribui direct, intr-un larg cadru international, la identificarea si impunerea unei solutii durabile si democratice, care sa tina cont de interesele legitime al Republicii Moldova, dar sa fie in acelasi timp capabila sa protejeze identitatea culturala a romanilor din stanga Nistrului.
Gravitatea situatiei este apreciata corect de catre reprezentantii Uniuni Europene, ca si de cei ai Consiliului Europei. Este de mentionat dorinta exprimata de comisarul european pentru Politica Externa Javier Solana de a colabora cu Rusia - a carei influenta asupra separatistilor transnistreni, este, potrivit aprecierii sale, evidenta - pentru a ?ajuta Republica Moldova in solutionarea problemelor existente si in obtinerea stabilitatii". Deosebit de relevanta este si pozitia exprimata de ambasadorul SUA la OSCE, Steven Minikes, care avertiza ca tara sa este gata sa aplice sanctiuni economice impotriva Tiraspolului pentru a convinge autoritatile separatiste sa coopereze. Acesta a facut si un apel catre Federatia Rusa sa isi utilizeze influenta pentru a se pune capat provocarilor anti-romanesti si pentru asigurarea drepturilor moldovenilor din regiune. Domnia sa isi exprima convingerea ca ?acest lucru e in puterea Federatiei Ruse, daca asta va fi alegerea ei" si aprecia ca: ?un semn bun din partea Rusiei ar fi retragerea armatei sale, conform angajamentelor luate la summitul OSCE de la Istanbul in 1999". Declaratiile ambasadorului Steven Minikes vin sa intareasca mesajul transmis de Secretarul de Stat american Colin Powell, care ii avertiza pe liderii transnistreni si pe ?aliatii acestora" de pericolul izolarii internationale.
O evolutie recenta si semnificativa este si dorinta exprimata de ministrul moldovean al Reintegrarii, Vasile Sova, care a declarat ca autoritatile de la Chisinau intentioneaza sa dea curs unei propuneri mai vechi a Washingtonului de a adauga la formatul pentagonal de negocieri existent Statele Unite si Uniunea Europeana.
Ministrul de externe rus Serghei Lavrov apreciaza, insa, ca problema transnistreana ?trebuie rezolvata pe baza respectarii integritatii teritoriale a Republicii Moldova" si prin mentinerea formatului pentagonal de negocieri. Acesta subliniaza, in context, ca ?mandatul fortelor ruse de mentinere a pacii in zona de conflict nu poate fi pus la indoiala".
Analizand toate aceste declaratii si evolutii, este dificil de evaluat daca presiunea internationala va reusi sa potoleasca si acest nou puseu de tensiune dintre Tiraspol si Chisinau, pe care unii analisti il considera mai curand generat de strategii politice legate de viitorul context electoral din Republica Moldova, sau se va produce o criza paroxistica, care sa impuna interventii politico-diplomatice (si poate chiar militare) decisive.
Desi ?cliseul diplomatic" care sustine solutionarea durabila a conflictului in conditiile mentinerii integritatii teritoriale a Republicii Moldova, si implicit mentinerea Transnistriei in componenta acesteia, prevaleaza, se impune tot mai mult in dezabatera publica si ideea unei Transnitrii independente. De fapt, daca luam in seama declaratia lui Valeri Litkai, ?ministrul de externe" tiraspolean, privind dorinta separatistilor de a organiza in acest an un referendum pentru aderarea Transnistriei la Federatia Rusa, putem spune ca transpare tot mai clar si existenta unui plan care sa conduca la o noua solutie de tipul enclavei Kaliningrad, de data aceasta in sud-estul Europei. Geopolitic si geostrategic aceasta ar insemna ca Rusia sa stranga Europa in clestele celor doua enclave rusofone si militarizate, pe aliniamentul care uneste Marea Baltica de cea Neagra, aliniament care defineste astazi si frontiera de est a Aliantei Atlanticului de Nord.
Aceasta situatie politica deosebit de complexa nu mai poate fi tratata doar in termenii raporturilor bilaterale dintre Chisinau si Moscova, cu atat mai putin dintre Bucuresti si Moscova, nici in plan trilateral Romania-Republica Moldova-Rusia, ci implica o ecuatie politica mult mai ampla, care implica si alte state din regiune, cum ar fi, spre exemplu, Ucraina, si care ar putea genera o noua paradigma geopolitica pentru intregul spatiu est-european.
Complexitatea situatiei, consecintele sale pe termen lung, dar si impactul lor asupra principiilor si raporturilor care guverneaza relatiile internationale de astazi impun o solutie care sa implice direct si activ Moscova, Bruxelles-ul si Washingtonul.
Situatia nu trebuie privita nici cu panica, nici cu prea multa implicare emotionala. Este necesara o abordare lucida, care sa nu excluda din start nici solutiile ?clasice", nici pe cele pe care astazi le privim cu o fireasca circumspectie. Prima urgenta este aceea de a preveni declansarea unui conflict armat si de a pune sub protectie populatia minoritara de etnie romana din zona.
La fel de important este ca sa se puna capat starii de ilegalitate din Transnistria. A accepta si menaja actualul statut juridic incert al unui stat-fantoma in Europa este riscant si daunator pentru raporturile juridice internationale. Daca suntem datori sa facem o optiune, atunci acesta trebuie sa fie in favoarea unei solutii stabile, clar reglementate juridic si care sa beneficieze de garantii politice si militare internationale. Simpla calmare vremelnica a starii de tensiune nu poate fi considerata o solutie, ci doar un paleativ, care mai devreme sau mai tarziu, stim asta din repetate experiente, va provoca noi seisme, mai mult sau mai putin grave. Transnistria este o problema istorica, o ?restanta" amanata sistematic din considerente politice transnationale. Ea ar mai putea fi, poate, trecuta pentru un timp pe lista problemelor in suspensie, dar cu ce costuri? Intrebarea este daca nu cumva a sosit timpul sa fie, printr-un act de vointa politica, transata astazi.
* Radu Podgoreanu este membru al PSD, presedintele Comisiei de politica externa din Camera Deputatilor
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
