Anul 2012 a fost dominat de la un capat la altul de politica. Am avut patru guverne, cat n-am avut in ultimii cinci ani, am avut doua categorii de alegeri si un referendum pentru suspendarea presedintelui, am avut instabilitate politica si, pe sfarsit de an, avem o majoritate covarsitoare care trebuie sa genereze stabilitate politica si repornirea economiei.
Care sunt principalele provocari ale cresterii economice si principalele riscuri cu care se poate confrunta noua majoritate in anul 2013?
Una dintre cele mai mari provocari pentru anul viitor, cu impact semnificativ asupra cresterii economice, va fi accesarea fondurilor europene. Aceste fonduri trebuie insa orientate spre investitii de calitate, de infrastructura, cu factor mare de multiplicare. Orice miliard atras in economie in astfel de investitii poate genera in primul an o crestere potentiala de aproximativ 0.3-0.5% din PIB. Din pacate, Romania se afla pe ultimul loc in UE din punct de vedere al utilizarii fondurilor structurale si prezinta probleme de management din anii anteriori care au dus la intreruperea platilor sau la pre-suspendarea unor programe. Crearea noului minister poate fi un punct de plecare in cursa pentru atragerea semnificativa de fonduri europene.
O alta provocare pentru anul urmator cu rol important in ecuatia cresterii economice consta in atragerea de investitii straine directe, tinand cont ca in acest an au inregistrat un volum redus, de 1,3 miliarde de euro. Important este ca acestea sa fie directionate catre productie, industrie, agricultura sau domenii exportatoare care au tras economia in aceasta perioada a crizei economice. Astfel, prin intermediul investitiilor straine se poate genera un nivel calitativ superior de crestere economica ce presupune crestere de competitivitate, de modernizare si implementare de tehnologii noi dar si asigurarea finantarii deficitului de cont curent. Tinand cont de concurenta tot mai puternica in atragerea ISD atat la nivel regional cat si la nivel mondial, experienta si studiile de specialitate demonstreaza ca pentru atragerea acestora este nevoie si de relaxare fiscala dar fara afectarea consolidarii fiscale. Un aspect important in atragerea de astfel de investitii il reprezinta insa increderea, care anul acesta a fost mult erodata de factorul politic dar care in anul urmator poate fi un atu.
Nu trebuie uitata problema eficientei cheltuielilor publice in general si cea a cheltuielilor pentru investitii in particular care au un cuvant de spus in procesul de inscriere a economiei pe drumul cresterii sustenabile. In ultimul deceniu, Romania a avut cea mai mare alocare de cheltuieli publice pentru investitii din UE, atat ca pondere in veniturile bugetare, cat si in PIB. Dar, din punct de vedere al infrastructurii, tara noastra se afla printre ultimele locuri, ceea ce pune in evidenta ineficienta acestor cheltuieli. Astfel, contributia acestora la cresterea economica poate fi semnificativa daca in viitor se reuseste luarea de masuri cu privire la: selectia investitiilor pe fundamente economice, alocarea transparenta si apolitica, eliminarea posibilitatilor de supraevaluare a investitiilor pentru clientela politica, eliminarea investitiilor inutile, prioritizarea investitiilor in functie de calitatea lor, eliminarea risipei banului public prin intermediul investitiilor publice etc. Ramane de vazut daca noul guvern poate mari eficienta cheltuielilor publice cu impact direct asupra cresterii economice.
Un alt element demn de luat in considerare, cu impact asupra revenirii economiei, este diminuarea evaziunii fiscale si cresterea gradului de conformare fiscala. In Romania, evaziunea fiscala numai in cazul CAS, TVA si impozitului pe venit este in jur de 11% din PIB iar ratele implicite de impozitare sunt la aproape jumatate din cotele legale. Daca se reuseste diminuarea evaziunii fiscale, avem posibilitatea de a creste ponderea veniturilor in PIB aproape de media din UE fara noi majorari de taxe sau impozite. Astfel, se pot genera resurse suplimentare la buget care pot fi redirectionate spre investitii si care reduc presiunea asupra deficitului si costului de finantare a statului.
Nu in ultimul rand, exporturile, care au reprezentat o sursa de crestere economica si care in ultimul an si-au redus considerabil ritmul de crestere, pot fi revigorate in anul urmator pentru a sustine in continuare cresterea economica. Astfel, tinand cont ca au potential de contributie la dezvoltarea economica trebuie dirijate catre alte piete de desfacere. Tara noastra trebuie sa-si diminueze expunerea pe piata UE si sa se reorienteze catre pietele tarilor emergente, tarile BRIC, Turcia, Rusia sau pietele din Asia.
Principalele riscuri din punct de vedere al stabilitatii macroeconomice provin din surse externe.
Economia europeană este în acest moment afectată de programele de austeritate, de stocul de datorii suverane, de nivelul ridicat al şomajului, de fragilitatea sistemului bancar şi de lipsa unei uniuni fiscale. Criza datoriilor la nivelul zonei euro este greu de rezolvat iar efortul financiar pe care îl presupune gestionarea ei este cu mult peste posibilităţile UE şi poate fi amplificat de riscul de contagiune. Astfel, escaladarea crizei datoriilor in unele state europene, combinata cu reducerea semnificativa a avansului economic in alte state, cat si mentinerea neincrederii investitorilor si incertitudinilor pe pietele financiare pot afecta stabilitatea macroeconomica. Un risc mare din punct de vedere al crizei datoriilor îl reprezintă Grecia, Spania, Italia, Portugalia, Irlanda, iar inrautatirea situaţiei economice din aceste ţari poate determina turbulenţe în întreaga Europa ce se pot transmite rapid prin canalul pieţelor financiare. In aceasta situatie, România va fi afectata în principal prin canalul bancar, al retragerilor de capital, al cursului de schimb, al finanţărilor externe şi al exporturilor.
Riscurile interne cu impact asupra stabilitatii macroeconomice sunt afectarea procesului de consolidare fiscala si scaderea capacitatii de accesare de noi imprumuturi si de rambursare.
Balanta riscurilor din punct de vedere al politicilor fiscale si bugetare se poate inclina spre partea negativa daca acestea nu sunt corect corelate intre ele si cu realitatea economica, avand ca rezultat afectarea procesului de consolidare fiscala obtinut cu mari sacrificii in ultimii ani. Pot aparea tentatii de satisfacere a clientelei politice prin alocarea discretionara de cheltuieli publice si risipirea banului public. Aplicarea de socuri fiscale in conditiile economice actuale nu ar fi credibila, ar afecta consolidarea fiscala, deficitul bugetar si increderea investitorilor si nu ar conduce la cresterea inclinatiei consumatorilor spre consum sau spre investire.
Expunerea pe datoria catre FMI ramane mare, cu plati mari si in anul urmator iar combinata cu rostogolirea datoriei scadente in 2013 si cu finantarea deficitului bugetar si a celui de cont curent poate conduce la o diminuare continua a rezervelor ce micsoreaza capacitatea de reactie in cazul unor socuri. Capacitatea de rambursare este inca stabila in conditiile unui nivel relativ redus al datoriei dar trebuie sa fie sustinuta in timp de economie. Capacitatea de a accesa noi imprumuturi poate fi afectata atat de riscurile externe cat si de cele interne, cu efecte negative asupra stabilitatii.
Pozitia pe care economia se va situa in 2013 depinde mai mult de factorii conjuncturali si mai putin de factorii structurali. Factorii externi vor actiona mai mult pe partea negativa a balantei cresterii economice iar motoare interne de crestere nu am dezvoltat, in ultimii ani limitandu-ne la ajustari fiscale haotice care au sufocat economia. In anul urmator, eventuala crestere economica probabil ca va fi generata de un mix de contributii mici din partea cererii interne, a productiei industriale, a exporturilor, a fondurilor europene, a investitiilor, a constructiilor si, cu putin noroc, a agriculturii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
