Creste PIB-ul. De opt ani, fara incetare. Totusi, o mare parte a populatiei nu-si ascunde nemultumirea. Iar ziarele scriu ca in multe dintre casele romanilor cresterea economica nu se face simtita.
In fond, ce vor cei nemultumiti? Sa traiasca altfel! Sa scape de saracie, de veniturile modeste, de sacrificii. Sa-si ingrijeasca sanatatea in spitale moderne, echipate la nivelul acestui inceput de secol. Sa avem in tara scoli bune. Sa traim intr-o societate care sa asigure conditii decente de viata majoritatii populatiei. Nu vom reusi insa atat timp cat performantele macroeconomice nu vor fi dublate de productii de bunuri si servicii performante.
De altfel, Romania continua sa detina lanterna rosie a nivelului de trai in Europa. Salariul abia a atins echivalentul a 300 de euro pe luna. In medie, desigur. Pietele inca mai gafaie. Concurenta e libera potrivit legii, dar nu-i pe deplin libera in realitate. Expresii initial profetice, intre care economia de piata, privatizarea, libera initiativa economica, au fost demonetizate ani la rand din cauza ca li s-a deturnat adeseori sensul real.
Fara indoiala, mai mult PIB insemna mai multe valori adaugate. O productie mai mare de bunuri si servicii an de an. Dar si mai multe consumuri intermediare pentru realizarea acestei productii. In plus, cererea de consum continua sa fie mai mare, mult mai mare decat oferta interna.
Asa ca mai mult PIB nu a adus decat in mica masura conditii de viata mai bune. Fiindca, ani la rand, productia de bunuri si servicii a continuat sa fie, in multe intreprinderi, orientata cu spatele la populatie si la piata de consum, scopul fiind doar cresterea pentru...crestere. Prin urmare, plusul de valoare adaugata nu a reusit sa aduca mai multa bunastare. Cei care si-au permis luxul sa fie nerentabili au obligat populatia si societatile comerciale competitive sa le accepte indolenta, nepriceperea si risipa.
Mai multa bunastare nu va veni decat de la un PIB cu structura noua, incorporand valori adaugate care sa exprime competitivitate, profit, orientare spre piata. Altfel vom continua sa adaugam PIB fara sa adaugam prea multa bunastare. Consumand insa sufocant de multe resurse.
Economia oricarei tari se recomanda prin ce produce: avioane, automobile, palarii, papuci de casa, servicii. Dar in spatele tuturor acestor marfuri sunt oameni, cu priceperea lor, cu mentalitatile lor, cu obiceiurile lor, cu sentimentele ori resentimentele lor si cu capacitatea lor de a fabrica bunuri utile. Abia in al doilea rand inseamna hale, masini, tehnologii, bani.
In tarile dezvoltate, unde concurenta a atins cote extrem de inalte, marile concerne angajeaza istorici, pe care-i platesc cu bani grei sa le scotoceasca trecutul, sa le puna in lumina traditiile, victoriile, pentru a castiga un plus de incredere pe piata. Fiindca faima castigata in trecut continua sa fie o componenta importanta a competitivitatii economice. Dar nu cea mai importanta. Piata se uita de unde vin producatorii, dar cu deosebire o intereseaza incotro merg. Castigatori sunt cei care pot sa produca mai bine, in conditii de eficienta maxima.
Poate ca si noua ne-ar prinde bine istorii ale companiilor romanesti. Am intelege mai bine cum s-a ajuns ca, in conditii de crestere economica si de dezinflatie, sa nu avem si o bunastare corespunzatoare. Istoria e martora ca in industrii obisnuite sa risipeasca energie, metal, capital fix, bani, pentru a umfla stocurile, bunastarea vine incet.
Daca in Romania munca ar fi intelept organizata, ea ar produce valori adaugate de care oamenii, piata au nevoie. Aceasta ar fi conditia ca munca sa aduca bunastare. La noi, insa, si in 2007, in Uniunea Europeana, in multe companii munca este inca organizata anapoda, in contrasens cu nevoile economiei si ale populatiei. Asta se vede relevant din corelatia venituri-preturi. Pentru ca in Romania avem preturi mari si salarii mici. Orice incercare de a umfla veniturile se razbuna imediat. Fiindca, in aceasta privinta, functioneaza o lege economica de fier: daca salariile cresc fara a fi insotite de mai multa productivitate si mai multa eficienta, in final de mai multa performanta, nu se mai poate obtine profit decat prin explozia preturilor.
Avantul economic sanatos nu mai este doar un vis. Avem crestere economica. Dar nu vom avea mai multa bunastare fara un echilibru al preturilor si al costurilor, care sa incurajeze consumul fara sa loveasca in incasarile si profiturile companiilor. Numai cu o inflatie moderata, cu costuri rationale si cu produse performante vom putea asigura climatul in care sa ne atingem scopul.
Avem insa de trecut mai multe obstacole. Cel mai greu este neincrederea in capacitatea companiilor romanesti de a se relansa prin eficienta si calitate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
