Au romanii o idee clara despre ce inseamna bunastarea intr-o societate moderna? Aici confuziile abunda. Unii stiu ca nu este de ajuns ca preturile sa creasca mai incet pentru a li se schimba standardul de viata. Caci un nivel de viata decent implica cel putin hrana, imbracamintea, conditiile de locuit, starea spitalelor, a scolilor, calitatea serviciilor in general si calitatea petrecerii timpului liber. Altii reduc bunastarea la ce au in camara. Prea putini insa au inteles ca bunastarea nu poate fi - si nu va fi niciodata - una pentru toti. Oricum va evolua economia romaneasca, in Uniunea Europeana, oricum va inainta societatea noastra, unii vor avea mult si altii putin. Important este insa ca partea celor care au putin sa fie rezonabila: o bunastare decenta. Iata tinta ce trebuie lovita.
Am putea avea mai multa bunastare? Bineinteles. Dar n-o avem pentru ca munca nu este inca bine organizata. Pentru ca productivitatea este inca modesta. Si, mai ales, pentru ca produsele romanesti nu au ajuns la nivelul cerintelor lumii de astazi. Din aceste cauze, in primul rand, cresterea veniturilor populatiei intarzie, fapt ce amana sporirea puterii de cumparare. Efectul imediat: consumul, chiar daca a inceput sa aiba o dinamica pozitiva, nu a ajuns sa fie inca o locomotiva puternica a cresterii bunastarii.
Normal ar fi ca, si la noi, consumul sa determine productia. Sub toate aspectele: structuri, sortimente, calitate, cantitate. Dar nu-i asa. O buna parte din productie nu tine seama de cerere, indicator ce implica nevoi de consum + rigori calitative ale consumatorilor + resurse financiare care sa faca solvabile atat trebuintele stringente, cat si dorintele, placerile, chiar si capriciile, ca doar oameni suntem, nu roboti. Si pentru ca este ignorata aceasta realitate, importante cantitati de produse ajung sa zaca in stocuri, in timp ce populatia alearga dupa bunuri importante.
Noi traim insa intr-o lume grabita si nu ne-a mai ramas prea mult timp pentru a schimba aceasta realitate. Se impun actiuni rapide. Tabloul global al lumii noastre se schimba uluitor de repede. Un detaliu ce se potrivea tabloului de ieri nu i se mai potriveste celui de astazi. Ieri, pe pietele internationale, cele mai multe economii nationale isi mai contabilizau inca "avantajele comparative": industrii apropiate de materii prime, resurse energetice abundente, forta de munca ieftina. Dar aste era ieri. Vedem, astazi, cum aceste criterii trec in planul doi. Trenul nostru, in Uniunea Europeana, are nevoie de un alt combustibil: avantajul competitiv, pe care ti-l da ceea ce numim in prezent surplusul informational. Produsele cautate astazi sunt cele ce contin tot mai putina substanta (fier, otel, lemn, mase plastice, resurse energetice) si tot mai multa inteligenta.
Privindu-ne in oglinda unui continent obsedat de crestere si de prosperitate, incepem si noi sa ne potrivim pasii cu ritmul Uniunii Europene. Suntem insa prea putin obisnuitI cu economia performanta si nici nu avem - inca! - viteza de reactie. Din aceasta cauza cursa noastra dupa avantaje competitive se mentine intr-o evolutie relativ lenta.
Uniunea Europeana, insa, chiar daca nu fara rezerve, vede in Romania nu numai un factor de stabilitate geopolitica, ci si un furnizor de prosperitate. Nu azi-maine, desigur, dar in viitorul apropiat. Pana atunci, e cazul ca societatea romaneasca sa invete sa-si foloseasca eficient banii, atatia cati are. Si, mai ales, sa invete cum sa atraga alocatiile de la Uniunea Europena si sa le gospodareasca bine. Nu doar pentru a ajunge mai repede la bunastarea visata, ci si pentru a grabi dezvoltarea. Una din cai fiind cresterea sansei de alimentare cu bani a sectorului privat. Caci fara a creste decisiv la finantarea sectorului privat , cat mai repede cu putinta, nu vom reusi nici sa ocupam alte locuri in topurile europene, nici sa infruntam valul globalizarii, ce strabate lumea in care traim.
Pentru noi, romanii, provocarea pe care ne-o prodoce noua noastra stare de tara membra a UE este insotita de numeroase detalii locale, sintetizate intr-o intrebare esentiala: "Cum reusim sa traim si ce facem pentru a iesi din zona lanternei rosii a nivelului de trai?"...O intrebare ce n-o putem desparti, oricat ar fi ea de "sectoriala", de globalismul actual. Dar nici de adevarul ca suntem legati de vechi reflexe dobandite in anii de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Asa ca merge prea incet ridicarea edificiilor noilor institutii pe temeliile deja turnate.
Avem o singura sansa: un sistem integrat de piete libere, care sa functioneze ca un ceasornic. Numai un astfel de sistem va fi capabil sa transmita intregii economii semnale de avertizare privind consumurile, personalul, folosirea resurselor, preturile. Dar problema-problemelor e competitia economica. Problema greu de solutionat atat timp cat noi mergem inainte cu o economie divizata, o parte supusa regulilor pietei libere si alta - in restrangere, intr-adevar- cocolosita sub mantaua uzata a statului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
