Romanul e obisnuit sa spere. Oricat de aspre au fost vremurile, el a trait cu speranta ca anul ce vine va fi mai bun; ca timpul ce vine va aduce importante schimbari in bine.
De multe ori, insa, timpul ce a venit a fost mai rau. Fiindca decalajele ce ne despart de tarile dezvoltate s-au adancit. Paradoxal, s-au adancit chiar si in anii in care cresterea noastra economica a fost mai rapida decat in multe dintre tarile dezvoltate.
Speranta, neinsotita de actiuni energice pentru a stopa ce merge rau si pentru a schimba lucrurile in bine, e o capcana. Cum sa iesim din aceasta capcana? Cum sa rupem, acum, pactul cu acest obicei si sa trecem imediat la un program de schimbari cardinale in viata economica?
Multe guverne, dupa decembrie '89, au incercat sa gaseasca raspunsuri la aceste intrebari. Si au pornit batalia pentru diminuarea pierderilor din economie, pentru deblocari financiare si cresteri de productivitate. Dar, mai ales, au fost preocupate de fixarea semnului egal nu pur si simplu intre venituri si munca, ci intre venituri si eficienta muncii. Toate masurile initiate, dovedindu-se nepopulare, i-au descurajat pe guvernanti. Putine au fost duse pana la capat.
Problema cea mai spinoasa e legata de masurarea veniturilor. Este normal sa fie platiti bine doar cei ce vor sa munceasca, cei care sunt gata sa-si asume riscuri si sa faca treaba de buna calitate. La cresteri salariale n-au de ce sa spere cei obisnuiti sa munceasca in doru-lelii.
Sigur, esenta-esentelor o constituie bunastarea. Autoritatile statului stiu bine ca pe aceasta tabla de sah se pot baza numai pe doua piese. Ambele sunt strans legate de accelerarea reformelor economice.
Principala noastra sursa de bunastare este interna. Suna banal: o munca mai productiva si de mai buna calitate. Dar "dezvoltarea extensiva" - ce a implicat investitii pentru largirea numarului de fabrici, de masini, mai mult personal, mai multi bani - si-a epuizat generatoarele de energie. De multa vreme acest tip de dezvoltare, pe care Romania a mizat si mai mizeaza inca, nu a mai adus si nu ne mai aduce bunastare. Dimpotriva, ne aduce pagube imense. Numai reforma intreprinderilor poate sa asigure trecerea la un alt tip de activitate economica: o economie bazata pe eficienta. Este conditia esentiala ca economia romaneasca, intr-o structura noua, cu restrangeri de personal si cu mai putine resurse, dar cu niveluri optime ale productivitatii si ale calitatii muncii, sa asigure reducerea pierderilor, o mai buna oferta interna si mai multe produse pentru export, care sa aduca mai multi bani, lei si valuta.
Cea de-a doua sursa de crestere a bunastarii, amintita recent si de presedintele Romaniei, o constituie finantarea externa. Numai ca lucrurile nu sunt tocmai simple. Pentru ca va fi nevoie sa imbinam contracararea de noi datorii cu atragerea de tot mai multe investitii directe.
Iata drumurile bune, capabile sa aduca un alt nivel al veniturilor din munca, ceva mai ridicat, sa imbunatateasca cat de cat consumul real si sa dea o noua perspectiva economiei romanesti. Toate acestea vor fi semnale certe ca, in sfarsit, Romania va incepe sa iasa din zona tarilor pentru care prosperitatea, departe de a fi realitate, e doar o speranta.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
