Într-un articol publicat recent în paginile Ziarului Financiar, domnul Adrian Vasilescu, reputat consilier al guvernatorului BNR, face o radiografie foarte atentă a distincţiei dintre insolvenţă şi faliment, însă conchide cu o afirmaţie pe care este necesar să o nuanţăm.
Când o instituţie precum Banca Naţională a României vorbeşte despre ”insolvenţă” şi ”faliment”, proprietatea termenilor este garantată. Domnul Vasilescu face un mare serviciu profesiei de practician în insolvenţă prin paragrafele în care scrie că insolvenţa nu e un capăt de drum pentru o companie. Într-adevăr multe dosare de insolvenţă începute la timp s-au încheiat cu revitalizarea debitoarei. Cazuri precum Hidroelectrica, Oltchim, COS Târgovişte, TMUCB, Galli Gallo, Flanco sau mai recent dosare în care au fost readuse la viaţă prin reorganizare, societăţi care au fost în observaţie şi 10 ani şi încep să se reorganizeze, cum e cazul UCM Reşiţa.
Această distincţie între ”insolvenţă” şi ”faliment” stă la baza profesiei de practician în insolvenţă. Iar această profesie, cu peste 3 000 de membri la nivel naţional, probabil din eroare, pare să fi fost omisă complet din discuţie, atunci când domnul Vasilescu a declarat că România ”nu şi-a pregătit personal specializat pentru un domeniu atât de sensibil”.
Pentru o societate cu şanse de redresare se propune reorganizarea acesteia în condiţiile stabilite de legea insolvenţei şi bineînţeles cu acordul creditorilor. Astfel, observăm pe de o parte, că un prim impediment este constituit de şansele reale de reorganizare, de resursele financiare posibil de generat de societatea în insolvenţă, de viabilitatea afacerii iar, pe de altă parte, cel de-al doilea impediment este determinat de reticenţa creditorilor, de neîncrederea în societatea în insolvenţă în ceea ce priveşte şansele de redresare şi nu de puţine ori de dorinţa de a elimina un concurent de pe piaţă.
Educaţia minimă antreprenorială determină principalii actori ai procedurii, societatea în insolvenţă şi creditorii să refuze reorganizarea ceea ce creează disproporţia dintre falimente şi reorganizări, fără a li se da ocazia profesioniştilor în insolvenţă să se pronunţe asupra şanselor reale de redresare.
Insolvenţa este un proces îndelungat, cu presiuni legate de personalul debitoarei, conjunctura economică, mediul concurenţial, legislaţie şi altele. Nu puţine planuri de reorganizare au fost dinamitate de o singură greşeală. Din acest motiv, practicianul în insolvenţă trebuie să poată răspunde rapid, corect şi eficient unei game largi de provocări.
Pentru sănătatea mediului de afaceri, însă, trebuie să investim şi în educaţia antreprenorială, pentru a beneficia de ”personal specializat” şi în managementul societăţilor. Acesta nu trebuie să evite procedurile de pre-insolvenţă sau insolvenţă, ci să apeleze din timp la ele atunci când dificultăţile financiare o impun şi să accepte în mod deschis intervenţia şi supravegherea profesioniştilor specializaţi în restructurări şi reorganizări, practicienii în insolvenţă care exercită această profesie de peste 25 de ani.
Practicienii în insolvenţă sunt profesioniştii specializaţi în restructurări şi reorganizări
Profesia e reglementată de OUG 86/2006. Toţi profesioniştii sunt membri ai Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR), structură de utilitate publică instituţionalizată acum mai bine de 20 de ani. Conducerea UNPIR, aleasă pentru mandate de patru ani se implică activ în organizarea profesiei, în procesul de reglementare internă şi legiferare a materiei insolvenţei şi dialog permanent cu toţi cei implicaţi în gestionarea procedurilor de insolvenţă. Respectarea statutului şi a normelor profesiei este asigurată şi de instanţe locale de disciplină, care deliberează în urma sesizărilor venite din partea oricăruia dintre actorii implicaţi într-un dosar de insolvenţă.
Examenul de acces în profesia de practician în insolvenţă, organizat anual, este atât de riguros şi adaptat cerinţelor actuale din business şi legislaţie încât rata de promovare nu depăşeşte 30% în ultimii ani. Odată acceptaţi în profesie, viitorii experţi în insolvenţă sunt obligaţi să se instruiască în continuare. Mulţi dintre ei dezvoltă duble sau triple specializări, fiind simultan avocaţi, evaluatori, experţi contabili, auditori, consultanţi fiscali.
O parte semnificativă dintre membrii UNPIR sunt membri ai organizaţiilor similare internaţionale INSOL Europe şi INSOL International. UNPIR este membru al Uniunii Profesiilor Liberale din România (UPLR) alături de profesii liberale dintre cele mai vechi, cum sunt avocaţii şi experţii contabili.
Instruirea practicienilor este asigurată de Institutul Naţional de Pregătire a Practicienilor în Insolvenţă din România (INPPI), înfiinţat în 2011. Chiar în luna mai a avut loc prima ediţie de anul acesta a Conferinţei Naţionale de Insolvenţă, eveniment cu profil specializat, organizat în parteneriat cu Institutul Naţional al Magistraturii (INM). Prezenţa record, cu circa 500 de practicieni înscrişi, arată că profesioniştii insolvenţei sunt mereu conectaţi la tendinţe, precedente şi interpretări legislative în domeniul insolvenţei.
Oricare ar fi criteriul de evaluare folosit, practicienii în insolvenţă sunt recunoscuţi ca fiind ”personal specializat”.
Instrumentele practicianului şi cultura de business
Dincolo de profesionalismul practicianului în insolvenţă, şansele de reuşită ale unui dosar de insolvenţă sunt sporite dacă legislaţia e eficientă, procedura începe la timp, iar participanţii sunt de bună credinţă.
Legislaţia este eficientă. Începând din 1995, cu ”Legea nr. 64 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului”, modificarea legislaţiei insolvenţei a fost abordată occidental, cu girul unor instituţii precum Banca Mondială şi Uniunea Europeană. În analizele Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) România a obţinut în 2014 cel mai mare procentaj pe toate categoriile analizate, respectiv: licenţierea şi înregistrarea formelor de exercitare a profesiei (100%), modalităţile de reglementare, supervizare şi disciplină (94%), formare profesională continuă (95%), sistemul de desemnare a practicianului în procedură (100%), calitatea şi etica profesionala (81%), competenţele şi atribuţiile legale (83%) şi sistemul de remunerare (81%).
Chiar în această sesiune parlamentară ne aşteptăm că va fi adoptat un proiect prin care Ministerul Justiţiei promovează, printre altele, proceduri preventive implementate din Directiva Europeană 1023/2019. Aceste proceduri sunt menite să acorde şanse în plus companiilor aflate în dificultate, pentru redresare înainte de a ajunge pe rolul instanţei cu procedură de insolvenţă.
În legislaţie, aşa cum notează şi domnul Vasilescu, insolvenţa înseamnă începutul intenţiei de restructurare, iar falimentul înseamnă finalul mai puţin fericit, adică ”procesul eşuat”. În practică, multe dosare de insolvenţă încep când e prea târziu pentru revitalizare.
Totuşi trebuie precizat că şi prin intermediul falimentului se realizează o reinserţie de active în circuitul economic, unde alţii antreprenori dezvoltă afaceri cu acele active iar cu cât se desfăşoară mai rapid această reinserţie cu atât efectele negative ale falimentului sunt atenuate.
Fără a intra prea mult în detalii, UNPIR va veni în curând cu informaţii periodice privind aceste statistici, dovedind suplimentar că România are, într-adevăr, personal specializat pentru un domeniu atât de sensibil precum cel al insolvenţei.
Din toate raportările privind reuşitele în insolvenţă trebuie să excludem societăţile care au intrat în insolvenţă fără să mai aibă mai nimic de valorificat sau cele cărora li se aplică procedura simplificată de faliment.
În final, pentru orice clarificări şi discuţii pe marginea dificultăţilor profesiei şi a procedurilor de insolvenţă ne exprimăm disponibilitatea de a participa la o ”masă rotundă” cu reprezentanţii Băncii Naţionale a României şi a celorlalte instituţii publice care manifestă interes pentru dezbateri asupra acestei teme actuale, a insolvenţei. Ne dorim să participăm activ la acest demers de modificare a percepţiei insolvenţei de către mediul economic, clasa politică şi autorităţile statului şi în primul rând viitoare generaţie de manageri.
Advertorialele sunt marcate pe ZF.ro cu Advertorial, Articol cu conţinut publicitar, (P) sau Opinia Specialistului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
