România nu susţine negocieri separate în procesul de divorţ dintre Marea Britanie şi UE.
În aceeaşi vreme, vrea să fie în centrul deciziei – cel puţin aşa a anunţat ieri guvernul după întâlnirea, la Bucureşti, cu francezul Michel Barnier, negociatorul-şef al Comisiei Europene pentru Brexit. Barnier se află într-un turneu în UE pentru a afla poziţia ţărilor membre în raport cu prevederile articolului 50 din Tratatul Uniunii Europene, a cărui invocare de către Marea Britanie va fi punctul de plecare pentru discuţiile ce se anticipează tensionate privind părăsirea de facto de către britanici a UE.
„Este important ca negocierile ce vor avea loc între Uniunea Europeană şi Regatul Unit să fie organizate într-un format inclusiv ce asigură o viziune comună a statelor membre în format UE 27 şi a instituţiilor europene cu privire la elementele negociate. Opţiunea României în ceea ce priveşte discuţiile privind viitorul Uniunii Europene este clară: ţara noastră doreşte să fie parte a nucleului de integrare europeană având mijloacele şi voinţa politică necesare pentru a aduce valoare adăugată în această dezbatere“, a anunţat ieri guvernul. O notă care spune ceva, dar nu tot. De pildă nu spune care va fi poziţia României, dacă Marea Britanie nu va renunţa la pretenţia de a limita fluxul muncitorilor din UE pe propria-i piaţă a muncii în schimbul păstrării avantajului pieţei unice. Grupul de la Vişegrad (Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia) a anunţat deja că nu va accepta ca Marea Britanie să limiteze accesul forţei de muncă din UE pe piaţa britanică. Dacă va impune acest lucru, atunci votul va fi pentru blocarea accesului liber al britanicilor pe piaţa unică. Este ceea ce se cheamă un „Brexit dur“, lucru de care multe companii britanice şi o bună parte a partenerilor acestora se tem.
România nu a avut o astfel de poziţie tranşantă, dar este evident că e interesată într-un înalt grad de turnura pe care o vor lua evenimentele. Aşa cum se văd lucrurile acum, România nu are interesul să asiste la un Brexit dur. În acest moment peste 150.000 de români lucrează în Mare Britanie. La un volum al schimburilor comerciale între cele două ţări de 3,9 miliarde de euro la nivelul lui 2015, excedentul comercial al României cu Regatul Unit este de aproape 1 mld. euro.
Evident că acest comerţ şi balanţa pozitivă ar fi afectate dacă Marea Britanie va pierde accesul la piaţa UE, limitând, automat, accesul produselor din Uniune pe piaţa proprie. Mai este un lucru cu totul particular pentru administraţia de la Bucureşti. România va deţine în prima jumătate a lui 2019, pentru prima dată în istoria ei, preşedinţia rotativă a Consiliului UE; adică în perioada de încheiere a negocierilor pentru Brexit. Tonul Bucureştiului rămâne ponderat aşadar, departe de stridenţele altor membri ai UE: e nevoie de o viziune comună a statelor şi a instituţiilor în legătură cu elementele negociate.
Ce înseamnă asta vom vedea după martie 2017 când britanicii vor invoca articolul 50 din Tratatul UE care face posibilă ieşirea din Uniune. Deocamdată câinii războiului din ambele tabere se antrenează.
