Criza a ajuns să lovească inclusiv în firmele care, cel puţinaparent, au avut o dezvoltare sănătoasă, fără un grad prea mare deîndatorare, dar cu datorii pe care clienţii nu mai pot să leplătească, motiv pentru care au început să aibă la rândul lorprobleme de lichidităţi.
Grupurile mari îşi pot permite pentru o perioadă aceastăsituaţie. Spre exemplu, Marcel Bărbuţ, şeful producătorului demateriale de construcţie Adeplast, ia în calcul ca în perioada2009-2010 să nu încaseze 10 milioane de lei de la clienţi, potrivitBusiness Magazin, dar o companie mai mică, care depinde de câţivaclienţi, îşi permite acest "lux"?
"Eu mă aflu într-o gravă situaţie: am livrat marfă în România lafirme de telecomunicaţii, iar după 2-5 ani de afaceri aceste firmepartenere au început să nu plătească facturi, bilete la ordin saufile cec. Este simplu: au văzut că se poate fura uşor, fără a primio pedeapsă", spune un antreprenor din Oradea, care prin intermediulfirmei Cable SRL pretinde că are sume de recuperat de la cel puţinzece furnizori. Omul de afaceri apreciază că actualele legi suntprea blânde cu managerii şi acţionarii firmelor intrate îninsolvenţă şi consideră că luarea unor decizii mai drastice arputea debloca circuitul banilor.
"Legea insolvenţei este destul de dură cu debitorii derea-credinţă, care obţin «protecţia» tribunalului fie în modprematur, fie în mod abuziv", spune avocatul Gheorghe Piperea,coordonatorul firmei Piperea & Asociaţii, specializată îndosare de insolvenţă. "Chestiunea este, deci, nu de nivellegislativ, ci de aplicare a legii, adică de jurisprudenţă",apreciază avocatul, care admite că se practică protejarea decreditori prin procedura de insolvenţă, dar spune că "problemamajoră este de a face diferenţa între debitorii cinstiţi şi cei derea-credinţă".
În proiectul de ordonanţă de urgenţă pentru combaterea evaziuniifiscale, este încercată stoparea scurgerilor de active din firmeanterior intrării în insolvenţă, prin răspunderea solidară inclusiva persoanelor fizice sau juridice care "anterior datei declarăriiinsolvabilităţii, cu rea-credinţă, au dobândit în orice mod activede la debitorii care şi-au provocat insolvabilitatea". Problemacare se ridică este cum poate fi dovedită "reaua-credinţă" încazurile de insolvenţă solicitată de către debitori.
"Dacă insolvenţa se cere pentru o falsă reorganizare care,ulterior, se transformă în faliment, activele firmei falite fiindtransferate în cadrul grupului sau dacă insolvenţa se deschide doarpentru a-i ţine la distanţă ani de zile pe creditori (timp în caredebitorul îşi desfăşoară nestingherit afacerile), atunciîntr-adevăr acestea sunt abuzuri care pot fi sancţionate", spuneavocatul Piperea, care apreciază că "probabil o parte însemnată dincele 4.500 de dosare de insolvenţă voluntară de anul trecut au fostdeschise de debitor şi pentru a frauda creditorii".
Antreprenorul din Oradea consideră că acţionarii acestor firmear trebui sancţionaţi cu închisoarea pentru o perioadă de 10-15ani. Problema principală nu este legată de largheţea legii, ci defaptul că există puţine precedente în materie de sancţiuni penalepe legea insolvenţei.
"Cel care cere insolvenţa ca să ascundă nişte activeexternalizate anterior este în mare pericol de a fi sancţionat cuînchisoare, care poate ajunge şi la 12 ani. Nu prea există încăjurisprudenţă în acest sens, dar foarte curând o vom vedea şi peaceasta, întrucât creditorii au început să cunoască bine legeainsolvenţei", a mai spus Piperea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
