Fermierii consideră că dezvoltarea sistemelor de irigaţii aduc un plus de valoare pentru ferme însă cred că pentru a se dezvolta în continuare au nevoie cu precădere să fie pe profit, aşa că cer subvenţii mai mari pentru a-şi acoperi o parte din costurile cu energia, combustibilul, apa şi chiar îngrăşămintele. Aceasta este una dintre cele mai importante concluzii ale conferinţei ZF/BT ROMâNIA IRIGABILÂ. Evenimentul a avut loc la Craiova şi a fost organizat de Ziarul Financiar cu sprijinul Băncii Transilvania.
„Problema mâncării este o una globală şi trebuie să ne gândim cum să reducem cheltuielile la nivel de fermă şi să ne majorăm profitul. Iar cheltuielile nu le poţi reduce. De unde iei bani? De la îngrăşăminte? Fermierii nu pot reduce din tehnologia de cultură pentru că nu mai fac producţie. Cred că statul trebuie să intervină, să vină în sprijinul fermierilor cu subvenţii mai mari pentru că tot timpul au fost probleme“, a spus în cadrul evenimentului Aurel Liviu Olaru, profesor universitar doctor inginer şi decan în cadrul Facultăţii de Agronomie din Craiova.
El consideră că statul trebuie să intervină şi să ajute mai mult fermierii ca să aibă şi profit, căci acum preţurile cerealelor sunt la cel mai mic nivel din ultimii cinci ani. „Irigarea este plusvaloare într-o fermă, dar problema pe care trebuie să o ridice fermierii este reducerea costurilor pe hectar, nu reducerea tehnologiei“. Profesorul subliniază că este nevoie ca statul să vină cu subvenţii mai mari pentru că fermierii cheltuiesc 5.000-6.000 de lei pe hectar şi totuşi sunt pe pierdere. În plus, fermierii spun că ar trebui reintroduse subvenţiile pentru îngrăşăminte.
Adrian Pintea, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii, spune că s-a discutat ca în 2020 să se egalizeze subvenţiile pentru toţi fermierii europeni, lucru care nu s-a întâmplat, dar la stabilirea subvenţiilor în perioada aderării României la UE s-a făcut un studiu şi s-a constatat că noi nu suntem unul dintre statele cotizante însemnate din UE. „Noi primim mai mult decât dăm şi atunci acesta este motivul pentru care avem subvenţii mai mici. Însă, în toate discuţiile oficiale, spre acest lucru se tinde. Când se va întâmpla nu ştiu să vă spun“, a precizat el.
Florea Zdrafcu, managerul fermei ZDRAFCU FLOREA II, ce deţine o fermă de peste 1.500 hectare, în localitatea Băileşti, cultivate cu cereale şi oleaginoase, spune că dacă în România un fermier care cultivă cereale poate primi până la 250 de euro/hectar, în cazul în care face agricultură convenţională, în Italia sau în Spania primeşte 550 de euro/hectar. El a propus ca fermierii să primească bani pentru producţia pe care o realizează şi nu pentru suprafaţa de teren pentru că aşa ar fi mai productivi.
Mircea Băluţă, general manager al Agrototal Prodcom şi director executiv al Argeş Biosud Cooperativa Agricolă, formată din 40 de fermieri care cultivă cereale pe un total de 22.000 de hectare, este de părere că statul trebuie să susţină fermierii, mai ales anul acesta când preţurile de vânzare ale cerealelor sunt mai mici decât în anii precedenţi şi fermierii îşi acoperă cu greu costurile de producţie.
„Fermierii au nevoie de predictibilitate şi ajutor din partea statului mai ales în 2023, când fermele româneşti sunt scoase la vânzare. Este nevoie de un instrument rapid“, a declarat Mircea Băluţă în cadrul evenimentului care a reunit peste 100 de fermieri, manageri şi bancheri din sud-vestul ţării. El consideră că fermierii români ar trebui să-şi unească mai mult forţele pentru că aşa ar putea obţine discounturi mai mari la inputuri şi să negocieze mai bine preţurile de vânzare ale cerealelor.
„Producţia de anul acesta va atinge probabil 21-22 de milioane de tone de cereale, un pic mai mult faţă de anul trecut, dar există dificultăţi reale în valorificarea producţiei obţinute. Cred că toţi fermierii au aceste probleme. Problema noastră este că nu suntem rentabili. Am plătit mulţi bani pe imputuri, iar distanţa dintre semănat şi recoltat este foarte mare. Fluctuaţiile sunt foarte mari“, consideră şi Narcis Niţă, general manager, Biz Solutions SRL, activă în comerţul cu îngrăşăminte chimice. Compania sa este unul dintre principalii distribuitori din domeniul agricol, activând pe piaţă de peste 22 de ani.
Tiberiu Moisă, director general adjunct, IMM&MID Corporate în cadrul Băncii Transilvania, spune că seceta din 2020 a readus în discuţie importanţa sistemelor de irigaţii şi acum fermierii au nevoie de bani să susţină aceste investiţii, pe de o parte, dar şi cheltuielile cu capitalul de lucru.
„Ne-am dat seama că pe acest subiect nu s-a întâmplat mare lucru în ultimii 30 de ani, nu am reuşit să construim foarte mult şi că există un mare deficit în acestă zonă. Împreună cu ZF, ne-am dat seama că este un subiect de actualitate, foarte important pentru agricultură, şi putem încerca să-l susţinem punându-l pe masă în aşa fel încât să fie mereu, nu doar în atenţia noastră, ci şi a autorităţilor. Am încercat să facem din irigaţii un subiect important“, a precizat el. Banca Transilvania este cea mai mare bancă din România şi cel mai mare finanţator al agriculturii româneşti, cu o cotă de 20% din totalul creditelor acordate acestui sector, valoarea creditelor acordate de bancă în 2022 fiind de 1 miliard de euro (5 mld. lei).
Tiberiu Moisă, director general adjunct IMM & MID corporate, Banca Transilvania
► 2020 a fost un an cu o secetă mare. Atunci a devenit limpede pentru toată lumea că nu mai putem să facem abstracţie de secetă, chiar şi în regiunile care altădată se bucurau de precipitaţii în fiecare an. Ca orice altă discuţie publică în România, de multe ori pleacă de la ce ne lipseşte şi aşa, 2020 a creat un context în care irigaţiile au reintrat în atenţia publică. Ne-am dat seama că pe acest subiect nu s-a întâmplat mare lucru în ultimii 30 de ani, nu am reuşit să construim foarte mult şi că există un mare deficit în acestă zonă. Împreună cu ZF, ne-am dat seama că este un subiect de actualitate, foarte important pentru agricultură, şi putem încerca să-l susţinem punându-l pe masă în aşa fel încât să fie mere nu doar în atenţia noastră ci şi al autorităţilor. Am încercat să facem din irigaţii un subiect important.
► Am început să colectăm idei, dar apoi au apărut războaie, inflaţie, preţuri mari la energie şi gaze, şi dintr-o dată agricultura a devenit o ştiinţă complicată în capacitatea de a estima un preţ al produsului final. Dintr-o dată totul a devenit şi mai complicat. Ne-am dat seama că alegând teme importante poate să fie de ajutor pentru că în felul acesta circulă ideile.
► Anul acesta este din nou caracterizat ca fiind unul dificil. Mulţi fermieri spun ceea ce îi defineşte este modul în care se descurcă în anii dificili. Ca finanţator pot să spun că în egală măsură ceea ce defineşte un fermier este şi ceea ce face în anii buni, pentru că în anii buni poţi să construieşti, să te ajute în anii dificili să te adaptezi.
► Portofoliul nostru pe agricultură este de 5 mld. lei (un mld. euro) doar finanţări agricole, pentru toate tipurile de agricultură, dar în special pe cultură mare pentru că este zona la care ne uităm cel mai mult.
► Anul trecut am avut o creştere mai mare comparativ cu 2023, pentru că anul acesta am văzut foarte multă responsabilitate şi la fermieri, au încercat să-şi gestioneze costurile. Probabil că suntem cu 10% mai mult faţă de 2022. Plănuim să creştem în continuare aceste finanţări.
► Anul acesta am vorbit mai mult de capital de lucru decât de investiţii.
► Diferenţa faţă de dobânzile în euro a scăzut în 2023 faţă de anul trecut. Mă aştept să fim pe un scenariu similar cu acest an pentru că suntem într-o zonă care înceracă să gestioneze lipsuri nu plusuri. Toată lumea încearcă să gestioneze un deficit, inflaţia este prezentă încă. Banii vor rămâne cam pe unde îi vedem acum.
Mircea Băluţă, general manager, Agrototal Prodcom Srl
► Contextul pe care îl trăim astăzi se datorează unui război Rusia-Ucraina, se datorează unei intervenţii şi a unei disturbări în piaţă care a avut loc în România ca urmare a faptul că ne aflăm în vecinătatea acestui război şi ştim cu toţii, ca fermieri, ce impact am avut în anii trecuţi şi mai ales în 2023 pe preţuri. În opinia mea, nivelul de preţ ar trebui să fie unul care să permită să acoperi costurile normale rezonabile de producţie. Nu putem să vorbim astăzi de un preţ corect, de 85-88 de bani la grâu, nu putem să vorbim de un preţ corect de 75 de bani la porumb, pentru că nivelul de preţ care este afişat astăzi în piaţă şi este practicat de traderi este puternic influenţat de ceea ce se întâmplă în Ucraina, cu producţia de acolo şi cu ce cantităţi de cereale ies din Rusia pe diverse canale. Cantităţile sunt mult mai mari faţă de ce produce România pentru că acolo există suprafeţe mult mai mari şi îşi permit să vândă la discounturi foarte mari.
► Anul acesta suportăm un nivel de preţ scăzut, la jumătate faţă de anul trecut, în condiţiile în care preţul ar trebui să ne acopere costul de producţie. Venim cu un nivel de cost al producţiei al imputurilor din vara anului trecut care a fost dublu sau chiar triplu. Vorbim de o deschidere imensă a foarfecii preţului între preţul imputului şi preţul de vânzare. Normalitatea ar fi să putem să vindem în condiţii normale, la costuri rezonabile, predictibile.
► Fermierii au nevoie de predictibilitate şi ajutor din partea statului mai ales în 2023, când ferme româneşti sunt scoase la vânzare. Este nevoie de un instrument rapid.
► Piaţa produselor agricole poate fi relativ cucerită prin asocierea fermierilor. Sunt într-o cooperativă agricolă şi încercăm prin intermediul cooperativei să facem aprovizionarea cu imputuri necesare producţiei şi fermeirilor, precum şi vânzarea producţiei în etape, atunci când cotaţiile de pe Bursă ne permit să vindem o parte din recoltă. Astfel încercăm să avem un management al vânzărilor produselor agricole în care să asigurăm fermierilor noştri un nivel de rezistenţă, de sustenabilitate pentru viitor.
► Nu reuşim întotdeauna în contextul în care Ucraina vinde cantităţi imense în ţară, sufocă infrastructura, sufocă portul din Constanţa. Este normal ca interesul traderilor să meargă acolo.
Narcis Niţă, general manager, Biz Solutions SRL
► Suntem fermieri, dar şi furnizori de fertilizanţi. Percepţia mea este ca anul acesta autorităţile ne-au abandonat pe noi, fermierii.
► Am ajuns să cerşim protecţia autorităţilor. Suntem într-o situaţie în care 70% dintre fermieri au o problemă legată de cash-flow. Stau cu halele pline de marfă. Faptul că am ajutat Ucraina la tranzitul cerealelor ne-a limitat foarte tare capacitatea noastră de export.
► Cred că absolut toţi fermierii au marfă pe care nu o pot valorifica pentru că transportul a devenit extrem de scump şi transportatorii tradiţionali de cereale, cu care făceam afaceri, ne-au spus că anul acesta se vor duce în Ucraina pentru că preţurile pe care le iau la transport pentru marfa din Ucraina sunt de 7-8 ori mai mari.
► Nu cred că există un exportator român în momentul de faţă capabil să facă faţă traderilor, iar dacă se apucă de acest lucru s-ar putea să aibă mari surprize.
► Este primul an în istoria noastră (2023 - n. red.) în care expunerea la fermieri este foarte mare, de aproape 120 de milioane de lei, o sumă foarte mare pentru compania noastră. Este prima oară când întâmpinăm greutăţi reale în recuperarea banilor de la fermieri, nu pentru că ar fi rău platnici, ci pentru că aceştia nu au posibilitatea de valorificare a producţiei.
► Rezerva de stat reprezintă o cantitate destul de mică şi nu rezolvă decât parţial problema fermierilor. Producţia de anul acesta va atinge problabil 21-22 de milioane de tone de cereale, un pic mai mult faţă de anul trecut, dar există dificultăţi reale în valorificarea producţiei obţinute. Cred că toţi fermierii au aceste probleme. Povestea noastră este că nu suntem rentabili. Am plătit atât de mulţi bani pe imputuri, iar distanţa dintre semănat şi recoltat este foarte mare. Fluctuaţiile sunt foarte mari.
► Noi administrăm staţia de irigare de la Basarabi, care este un gigant din vremea comunismului, dar care funcţionează şi acum la capacitate. A fost proiectată să irige aproape 55.000 de hectare, dintre care, în momentul actual, SPA Basarabi nu are mai mult de 4.500-5.000 de hectare. Suntem la 10% din capacitatea ei.
► Aşteptăm toţi fermierii din zona noastră să punem umărul să creştem procentul de irigaţii.
Doru Neacşu, director executiv, Apia Olt
► Am văzut pe pielea mea ce însemnă să lucrezi terenul, să aştepţi precipitaţii pentru că noi am fost mai deştepţi ca alţii, am distrus un sistem pe care l-am avut. Sunt inginer mecanic auto, dar după facultate am lucrat doar în agricultură.
► Eu m-am erijat puţin în purtătorul de cuvânt al fermierilor care vor să irige şi am făcut nişte demersuri la nivelul ministerului. Trebuie ca autoritatea de management înainte să facă modificările de modificare a PNS, ar trebui să ne consulte şi pe noi pentru că dacă facem propunerile târziu, nu le vom putea implementa pentru următorul an.
► Este singurul mod prin care putem compensa pierderile de venit din cauza războiului etc. trebuie să găsim soluţii pentru culturi şi pentru a putea să punem în funcţiune staţiile de irigat prin accesarea fondurilor europene şi instalaţiile de irigat. Am făcut o solicitare către MADR pe care au primit-o şi au îmbăţişat-o şi anume exceptarea GAEC-ului 7 şi GAEC-ului 8 prin exceptarea de la rotaţia porumbului. Dar această propunere a noastră este foarte bine fundamentată, am solicitat puncte de vedere ale specialiştilor în domeniu.
Am făcut un calcul, producţia de grâu este limitată la maxm 10 tone, la porumb pot să mă duc spre 17-18 tone, chiar 20 de tone, în sistem irigat. Este singura şansă să aduc plus valoare. Este o soluţie exceptarea porumbului de la rotaţia culturilor pentru că suntem limitaţi. Nu doar că nu putem pune trei ani la rând, cu intercalarea unei culturi succesive, dar nu mai mult de 50% din suprafaţă. Pentru mine este o utopie pentru că porumbul suportă monocultură mai bine decât alte culturi şi poate fi cultivat cu rezultate foarte bine şi 10-15 ani.
► La nivelul judeţului Olt din 25.000 de fermieri faţă de 54.000 cu care am plecat în 2007 noi avem autorizaţi la plată 90%. Ceilalţi 10% sunt fermieri care au fost eşantionaţi şi selectaţi în controlul de pe teren, tocmai pentru că acum se fac ultimele modificări la sistemul informatic şi avem speranţa că în scurt timp se vor rezolva şi la 1 decembrie puţini fermieri vor rămâne fără avans. De la 1 decembrie intrăm în plata regulară şi vor fi toţi autorizaţi la plată.
Zdrafcu Florea, manager ferma, Zdrafcu Florea II
► Agricultura este un ajutor pentru toată lumea, e loc sub soare să se întâmple foarte multe. Eu irig 700 de hectare din puţuri, nu de la ANIF. Anul acesta s-a dat în funcţiune staţia 14, la anul urmează staţia 22, 13Ă47, potenţialul lor este de 6.000 de hectare. S-au curăţat canalele până la Covei, dar există pierderi de apă. Cei de la ANIF au zis că ne vor da celor care irigăm din puţuri 50% din costurile cu energie pentru că eu pentru aceste 700 de hectare am cheltui foarte mult pe energie. Pe Valea Dunării există atâta rezervă de apă de nici nu vă închipuiţi. Eu sunt în zona Băileşti, Negoi, Catane. Acolo iese apa singură de pământ de 45 de ani. Dacă te duci să captezi apa birocraţia este mare. Autorizarea de la Apele Române se ia de la Bucureşti, nu ştiu de ce, că până acum o luam de la Craiova. O obţinem într-adevăr şi le mulţumesc. Apa ni se dă gratuit până la pompare, acolo mai plătim noi energia, de ce nu se dă apa din puţuri? Se verifică de 3 ori pe an acele apometre, nu că ar fi un ajutor fantastic să nu plătim apa, dar ne pun nişte restricţii foarte mari. Dacă ai depăşit un anumit nivel, plăteşti de trei ori. Recolta anului 2023 a fost foarte bună. Anul am obţinut cu 500 de tone mai mult decât anul trecut, cu toate că a plouat 533 de litri până acum 2 luni. Dar atât de mari sunt temperatura şi vântul, ploua 30 de litri şi lua 40 de litri. Noi am intervenit cu irigatul. Eu irig 2 luni şi 2 săptămâni continuu cu 21 de litri/mp. Întrerup doar dacă vine o ploaie puternică să nu se împotmolească sistemele. De aceea, îi rog pe colegii din sală şi din ţară să irige. Acum am comandat 3 pivoţi care costă 209.000 de euro. Nu ştiu ce treabă are Bruxelles-ul cu România, de ce trebuie să ne spună nouă ce să facem aici. Cartoful se poate face la Băileşti? Nu. Pentru că cartofului îi place la 28-30 de grade, dacă punem aici se coace în pământ din cauza temperaturilor mari din zonă. Ne spun să punem fixatoare de azot. Da, e un câştig dar nu atât de mare; să punem soia. Păi dacă pun eu soia la Băileşti nu va avea producţie. Chiar dacă o irig, nu pot face producţia bună. Ce fac cu mazărea? Nu mai există unităţi care să cumpere.
► Anul trecut am fost păcăliţi, toată lumea spunea să păstrăm marfa. Am avut 14.000 de tone orz, floarea soarelui, grâu, porumb, pe care le-am vândut 15lei/kg, eu am vândut 1,04 bani porumb, orzul cu 1,2 bani, floarea soarelui, 22,35 bani, grâul cu 11 lei.
► Eu lucrez 1.400 de hectare, să mă duc 800 sau 1.000 de lei (1.200 de kg la hectar). Mulţi au înţeles, dar mulţi m-au întrebat de ce nu le-am dat ca anul trecut. Ne ducem la vale.
► Eu nu o simt încă pentru că am mult teren cumpărat. Am pierdut anul trecut 1,5 milioane de euro din vânzare, nu am fost deştept pentru că mi-au zis să depozitez, să nu vând.
► Noi trebuie să ne facem un plan de cultură, dar nu ştiu cât. La orz şi porumb sunt pe câştig, dar la grâu sunt pe pierdere. Am vândut orzul din lan cu 73 de bani, floarea soarelui cu 17,25 de bani, iar acum porumbul 79 de bani, grâul 91 de bani. Dar cantităţile la grâu şi orz au fost mai mici decât anul trecut. Au fost afidele.
► Am asigur toate culturile.
Adrian Pintea, secretar de stat, Ministerul Agriculturii
► Vorbind despre irigaţii, categoric investiţiile în sistemele de irigaţii se fac, dar insuficient. Dacă în 2019 aveam în jur de 283.000 de hectare irigabile, astăzi avem în jur de 558.000 de hectare. Este o creştere, dar insuficientă.
► Legat de activitatea din cadrul ministerului, spre sfârşitul lunii vom da drumul la creditul agricol pe care îl aşteaptă toţi fermierii. A fost negociat la nivelul Comisiei Europene şi este strict doar pentru investiţii. Au fost discuţii cu băncile comerciale unde a existat deschidere. Va fi cu dobândă subvenţionată, de 1,95% şi cu multe facilităţi pentru fermieri.
► În paralel aşteptăm din partea Comisiei Europene prelungirea acordului cu Ucraina, astfel încât să existe noi facilităţi pentru firmele sau societăţile care sunt în dificultate, astfel încât să treacă de această perioadă.
► Pe AFIR- au fost publice perioadele în care se vor lansa toate proiectele, ghidurile au fost puse în consultare astfel încât să se poată depune cât mai multe proiecte şi să fie absorbite toate fondurile.
► Pe APIA – guvernul ne-a pus la dispoziţie 1 mld. de euro pentru plata avansului până în data de 30 noiembrie, când se încheie perioada avansului. Au fost ceva probleme legate de partea de monitorizare, dar nimeni nu va fi sancţionat pentru o eroare. Începând cu 2 decembrie sperăm să se reia plata finală, cu termen până în 30 iunie 2024.
► Se lucrează foarte mult la reorganizarea instituţiei. Dispar din organigramă între 280-300 de oameni. Singurele instituţii la care nu vom umbla sunt APIA şi AFIR. În rest, toate celelalte instituţii vor veni sub umbrela direcţiilor agricole judeţene.
► După ministerul Muncii, ministerul agriculturii avea cele mai multe instituţii într-un judeţ. Am luat hotărârea ca aceste instituţii să fie comasate pentru a veni în sprijinul fermierilor, să meargă toţi într-un singur loc.
► Posturile vacante au fost radiate, dar nimeni nu va rămâne fără job.
► Una dintre problemele cu care se confruntă fermierii este seceta. Tot programul de irigaţii se ridică la 1,5 mld. euro, dar ar trebui injectate şi mai multe fonduri pentru a dezvolta infrastructura de irigaţii. O altă problemă se referă al importuri, preţurile imputurilor.
► Desfacerea produselor pe care fermierii le produc.
Aurel Liviu Olaru, prof. univ. dr. inginer, decan, Facultatea de Agronomie din Craiova
► Vor fi probleme tot timpul în ferme. Vorbesc în calitate de cunoscător pentru că timp de 20 de ani am vizitat peste 1.500 de ferme. La nivel de fermă poţi să reduci cheltuielile astfel încât să obţii nişte producţii? Irigarea este un plus valoare în câmp, dar unii pot să irige şi alţii nu. Problema mâncării este o problemă globală şi trebuie să ne gândim cum să reduci cheltuielile şi să-ţi majorezi profitul. Iar cheltuielile nu le poţi reduce. De unde iei? De la îngrăşăminte? Fermierii nu pot reduce din tehnologia de cultură pentru că nu mai fac producţie. Şi eu cred că statul trebuie să intervină, să vină în sprijinul fermierilor cu subvenţii mai mari pentru că tot timpul au fost probleme. Traderii stabilesc preţuri mai mari la produsele comerciale şi fermierii nu au ce face. Statul să intervină şi să ajute mai mult fermierii ca să aibă şi profit şi la preţurile care vor fi. Irigarea este un plus valoare într-o fermă, dar problema pe care trebuie să o ridice fermierii este reducerea costurilor pe hectar, nu reducerea tehnologiei. Statul ar trebui să subvenţioneze mai mult şi să se implica mai mult, dar nu vorbesc de bani de hectar ca în Germania, ci să dea mai mulţi bani la motorină, la îngrăşăminte. Fermierii ar trebui să fie ajutaţi tot timpul, nu doar când au nevoie.
