„Încercăm să ţinem forţa de muncă pe care o avem în companie pentru că dacă o pierdem nu mai găsim alta. Am încercat să aducem oameni din alte ţări, dar nu a mers“, a spus Gabriel Răducu Pop, preşedinte al Antreprizei Montaj-Instalaţii din Maramureş, companie activă în construcţii şi lucrări de instalaţii.
El a fost prezent în cadrul conferinţei „Capitalul privat românesc - o şansă pentru dezvoltarea economică a României“, organizată de ZF împreună cu Banca Transilvania. În cadrul conferinţei, în care au fost prezenţi peste 200 de antreprenori, bancheri şi manageri s-au discutat problemele şi oportunităţile de creştere ale capitalului autohton în judeţele Maramureş, Satu Mare şi Sălaj. Aceasta este a douăsprezecea oprire a proiectului ZF Antreprenorii României, după Timişoara, Sibiu, Piteşti, Braşov, Iaşi, Craiova, Alba Iulia, Constanţa, Cluj-Napoca, Oradea şi Galaţi. Iniţiativa ZF va continua la Bucureşti (18 noiembrie).
Dezvoltarea companiilor româneşti din zona de nord-vest, dar şi investiţiile importante ale companiilor multinaţionale în diverse ramuri economice pun tot mai multă presiune pe găsirea de forţă de lucru calificată. Antreprenorii se gândesc să atragă angajaţi din alte zone ale României, dar şi din ţări precum Ungaria sau Republica Moldova pentru ca businessurile pe care le conduc să nu fie afectate de lipsa de personal. „Dacă am avea o autostradă, am ajunge mult mai repede cu produsele în străinătate şi am putea aduce şi forţă de muncă mai uşor din alte zone. Oamenii ar veni mult mai uşor la muncă pe o autostradă, ar avea alt confort“, a afirmat Ioan Iacob-Floria, deputy CEO şi director financiar (CFO) al producătorului de mobilă Aramis Invest din Maramureş, care livrează cea mai mare parte din produsele realizate către retailerul suedez IKEA. Compania are 3.800 de angajaţi şi are nevoie în continuare de personal.
Migrarea forţei de muncă, lipsa şcolilor profesionale, dar şi numărul redus de tineri care vor să lucreze în producţie sunt motive pentru care în următorii ani principala preocupare a companiilor din România, în special din vestul ţării şi din Bucureşti, va fi găsirea de forţă de muncă.
„Din punct de vedere cantitativ şi al pregătirii profesionale, forţa de muncă lipseşte. Şcolile profesionale nu şi-au adaptat din păcate profilurile la nevoile economice zonale şi acest lucru este atât de evident încât ajungem să luăm oameni pe care îi calificăm intern, cu costuri semnificative. Şi atunci când poţi să valorifici deprinderile lor pleacă poate pe acelaşi profil în Anglia“, a afirmat Ioan Filip, acţionar şi preşedinte al consiliului de administraţie al Taparo, un grup activ în producţia de mobilă cu 1.700 de angajaţi. Creşterea businessului jucătorilor din industria mobilei din regiune, care livrează peste 80-90% din producţie la export, aduce cu sine şi noi investiţii şi automat noi locuri de muncă, astfel că presiunea pe găsirea de forţă de muncă este tot mai mare. Însă, lipsa forţei de muncă nu se simte doar în domeniul mobilei şi construcţiilor, ci şi în domenii precum agricultură sau industrie.
„Forţa de muncă este una dintre problemele cu care ne confruntăm. Nu există nicio legătură între învăţământ şi industrie. Creşterea productivităţii se poate realiza numai prin creşterea tehnologizării ramurii în care lucrăm“, a spus Vasile Prodan, director general al Mecanica Sighet din Maramureş, producător de piuliţe şi şuruburi. Antreprenorii consideră că un alt motiv pentru care găsesc tot mai greu oameni calificaţi este şi faptul că tinerii termină facultăţile fără a face practică în companii şi a învăţa realitatea din business.
„Avem probleme cu forţa de muncă, nu există şcoli profesionale. Universităţile creează absolvenţi care nu fac o zi de practică. Şi atunci când vin la noi să-i angajăm şi începem să discutăm cu ei primul lucru de care ne întreabă este ce salariu le oferim, dacă pot lucra opt ore, iar asta în agricultură nu se poate, şi dacă le dăm maşină şi laptop. Şi eu am o singură întrebare pentru ei: tu ce ştii să faci? Şi ei răspund: nimic, dar vreau să încerc“, a declarat Cristian Moldovan, proprietarul Promat Comimpex din Satu Mare, companie activă în producţia şi comerţul cu cereale.
Alte probleme subliniate de antreprenorii din regiune sunt legislaţia fiscală instabilă şi impredictibilă, dar şi lipsa aplicării „la sânge“ a legilor.
„Avem nevoie de o legislaţie fiscală stabilă. Nu putem vorbi de predictibilitate pe 5-10 ani, poate 3-5 ani maxim având în vedere ce se întâmplă la nivel european. Avem nevoie de susţinere guvernamentală clară, cu predilecţie pentru modernizarea de concernuri de fabricaţie. În cazul proiectelor europene în criteriile de eligibilitate mă judecă pe mine, care fac producţie, la fel ca pe cel care mută o ţeavă din Cluj la Turda. Şi ajunge în final să aibă un procentaj de eligibilitate mai mare pentru că are o cifră de afaceri mai mare decât mine. Valoarea adăugată ţine statul român“, este de părere Vasile Pop – Pădureanu- preşedinte al grupul de firme Universal din judeţul Sălaj. Compania este activă în domenii precum producţia de lenjerie, de alimente, dar şi imobiliare.
Antreprenori, nu vă finanţaţi investiţiile din capitalul de lucru
Economiştii recomandă antreprenorilor să repete greşeala „clasică“ a oamenilor de afaceri români, adică să nu realizeze investiţii finanţate din capitalul de lucru. Datele Băncii Naţionale a României relevă faptul că ponderea companiilor care fac această greşeală a crescut de peste patru ori în ultimii 20 de ani.
„Calitatea spiritului antreprenorial are în continuare spaţiu de îmbunătăţire semnificativ, iar acest lucru este susţinut de existenţa sistematică la nivelul sectorului de companii nefinanciare ale unor situaţii pe care noi le numim atipice. Prima categorie în această situaţie ar fi firmele cu capitalul proprii negative. Ponderea acestor companii în total a fost de circa 44% anul trecut, iar aceasta este în creştere seminificativă faţă de situaţia din anul 1994, când aveam 9,7% firme cu capitalul negative“, a declarat Florin Dragu, economist principal în cadrul direcţiei de stabilitate financiară din BNR.
Şi Andrei Dudoiu recomandă antreprenorilor să aleagă alte alternative de finanţare a investiţiilor, aşa cum este exemplul creditelor bancare.
„Cea mai mare greşeală pe care o pot face companiile este să îşi finanţeze investiţiile din capitalul de lucru. Practic, investesc pe termen lung dintr-un capital pe termen scurt. Astfel, intervine decapitalizarea companiilor şi acestea ajung în zona gri a economiei. Antreprenori, sfatul meu este să nu repetaţi aceste greşeli“, recomandă Andrei Dudoiu.
Ce au spus invitaţii prezenţi la conferinţa ZF
Andrei Dudoiu, director general adjunct, Banca Transilvania
Banca Transilvania dispune de lichidităţi, vrem să finanţăm mai mult economia, dar vedem o polarizare a businessului. Sunt companii sănătoase din punct de vedere financiar către care aleargă toate băncile şi o zonă de antreprenori sau companii care nu arată bine din punct de vedere financiar, dar noi ca bancă vrem să găsim soluţii pentru acestea. De aceea am şi crescut ca bancă pentru IMM-uri.
Cea mai mare greşeală pe care o pot face companiile este să îşi finanţeze investiţiile din capitalul de lucru. Practic, investesc pe termen lung dintr-un capital pe termen scurt. Astfel, intervine decapitalizarea companiilor şi acestea ajung în zona gri a economiei. Antreprenori, sfatul meu este să nu repetaţi aceste greşeli.
Între judeţele Satu Mare, Maramureş şi Sălaj există câteva diferenţe, dar şi similitudini. În Maramureş, mai mult de jumătate din PIB era adus de industria metalurgică şi de minerit înainte de Revoluţie şi câţiva ani după aceea. Acum predomină industria mobilei. Pe de altă parte, Satu Mare şi-a demonstrat potenţialul agricol. Un exemplu este Promat Comimpex, care s-a dezvoltat frumos. Şi tot în acest judeţ se evidenţiază un pol bun pentru viticultură. În schimb, judeţul Sălaj , cel mai sărac din punct de vedere economic din cele trei, este o polarizare în business , sunt două companii mari - Silcotub şi Michelin - care realizează jumătate din PIB-ul judeţului, dar nu este suficient ca acest judeţ să prospere. De existenţa acestor companii multinaţionare au profitat însă jucătorii mici, care pot asigura servicii, piese pentru aceste firme.
În toate cele trei judeţe Banca Transilvania are o cotă de piaţă de peste 20% în segmentul de finanţare a companiilor în lei. Iar 40% dintre companiile din aceste judeţe au deschis un cont la Banca Transilvania. Este o zonă strategică pentru noi.
Migrarea forţei de muncă este o problemă cu care se confruntă toate cele trei judeţe. Oamenii pleacă la muncă în afară. Ce-i drept, se întorc cu bani frumoşi şi consumul este ajutat în felul ăsta, dar nu este un lucru pe care economia din zonă ar trebui să se bazeze.
Vasile Prodan, director general, Mecanica Sighet, jud. Maramureş (producător de piuliţe, şuruburi etc.)
Am avut o evoluţie bună în ultimii ani. Nu am simţit criza din 2008 pentru că am luat măsuri înainte şi fabrica a mers bine. Problema cea mai mare a noastră este concurenţa cu producătorii din China. Dacă reuşim să ajungem la o cifră de afaceri similară cu cea de anul trecut suntem fericiţi. Sper să ajungem la o cifră de afaceri de circa 9-10 milioane de euro anual cu 120 de angajaţi.
Forţa de muncă este una dintre problemele cu care ne confruntăm. Nu există nicio legătură între învăţământ şi industrie.
Creşterea productivităţii se poate realiza numai prin creşterea tehnologizării ramurii în care lucrăm. A apărut finanţarea prin fonduri europene. Din cele 800 de ramuri economice care există în codul CAEN sunt finanţate 90 de domenii. Nu ştiu cum au fost alese aceste ramuri pentru finanţare. Foarte interesant este că se finanţează cu fonduri europene industria ceasurilor. Şi am căutat din curiozitate aceste firme şi am găsit două firme fără angajaţi şi una cu un singur angajat. Şi totuşi această industrie a fost eligibilă pentru accesarea de fonduri europene. Nu ştiu dacă vine Rollex să facă ceasuri în România, dar cred că ar trebui să ne ajutăm pe noi. Odată cu alegerea acestor ramuri egalitatea de şanse a dispărut.
Eu am primit până acum finanţare pentru patru proiecte. Am făcut investiţii de circa 11 milioane de euro din 2011, din care 4 milioane de euro au reprezentat fondurile europene.
Fără aceste fonduri nu putem să finanţăm această industrie. Este una din şansele creşterii industriei, care ne ajută la creşterea tehnologizării şi creşterea productivităţii muncii. Salariile pot creşte doar dacă productivitatea muncii creşte. Şi ca să creşti productivitatea trebuie să investeşti în retehnologizare.
Ioan Iacob-Floria, deputy CEO & CFO, Aramis Invest, jud. Maramureş (producător de mobilă)
Multinaţionalele nu sunt un lucru rău, de la ei învăţăm, cu ei lucrăm şi ne ajută. Într-un final tot ce contează sunt antreprenorii români. Aramis a fost întotdeauna legată de Maramureş, este o companie de familie. Partenerii noştri sunt de cursă lungă.
Lucrurile merg greu, dar nu din cauza noastră. Mediul economic în care lucrăm este dificil. Tot ce putem să facem e să muncim cât de mult putem, să avem o atitudine sănătoasă faţă de muncă. Rezultatele or să vină dacă munceşti.În fiecare zi apare o oportunitate, iar pe lângă muncă, mai trebuie să ai şi un dram de noroc.
Domnul Vladimir Iacob ( principalul acţionar al Aramis n.red.) este de 25 de ani în business şi a început la fel ca toţi antreprenorii: de jos, cu greu, împrumutându-se peste tot şi crezând în visul lui. Ştiu că i-a fost foarte greu la început. Acum 25 de ani nimeni nu i-ar fi dat nicio şansă. Timp de 25 de ani a lucrat de luni până duminică. Nu-i niciun alt secret. Seriozitate, loialitate şi muncă, atât. Nu trebuie să stăm să ne plângem pentru că în final reuşim.
Băncile sunt foarte ok, ne ajută. Ele îşi doresc acelaşi lucru pe care îl dorim şi noi: firme puternice.
La nivel de producţie, zona în care activăm, n-aş putea să compar antreprenorul român cu multinaţionalele pentru un motiv foarte simplu: multinaţionalele sunt pe piaţă de 100 de ani. O duc bine pentru că ele au trecut prin ce trec acum antreprenorii români în urmă cu 50-60 de ani. Ele sunt deja companii solide.
Noi avem o responsabilitate socială foarte mare în Maramureş. În prezent, avem 3.800 de angajaţi, iar anul viitor ajungem la 4.500 de angajaţi. Noi suntem apropiaţi de oameni vorbim cu ei, vedem cum putem să îi ajutăm.
Dacă am avea o autostradă am ajunge mult mai repede cu produsele în străinătate şi am putea aduce şi forţă de muncă mai uşor din alte zone. Oamenii ar veni mult mai uşor la muncă pe o autostradă, ar avea alt confort.
Cristian Moldovan, acţionar Promat Comimpex, jud. Satu Mare (producţie şi comerţ cu cereale)
Am pornit de la zero în urmă cu 20 de ani. Un rol important în creşterea poziţiei noastre pe piaţă a avut colaborarea cu multinaţionalele. Trebuie să fim drepţi şi să spunem că multinaţionalele au avut şi au un rol important în dezvoltarea economică a României. Ele vin cu disciplina financiară, ele vin cu creditarea, cel puţin în sectorul agricol, cu cercetare, cu branduri puternice, ceea ce şi pe noi ne-a ajutat să ne dezvoltăm. Sunt şi dezavantaje în această colaborare în domeniul agricol cu multinaţionalele. În agricultură multinaţionalele impun propriile inputuri, branduri puternice şi cumpără cerealele pe care noi le producem. Fermierul român a devenit un fel de prestator de servicii, forţă de muncă.
Este destul de greu de spart acest lanţ pentru că se creează poli tot mai puternici la nivel mondial. Multinaţionalele se unesc, devin mult mai puternice şi reuşesc să-şi impună politica comercială şi financiară.
Autorităţile ar trebui să ne sprijine prin crearea de infrastructură, de facilităţi şi nu să ne considere doar nişte plătitori de taxe şi impozite, care se răresc de la an la an.
Politicienii vin odată la patru ani. Eu aş vrea însă să fie alegeri în fiecare an pentru că în aşa fel tăiem 102 taxe, ajutăm antreprenorii, acum e bine. La anul va fi mai greu din punct de vedere economic.
Avem probleme cu forţa de muncă, nu există şcoli profesionale. Universităţile creează absolvenţi care nu fac o zi de practică. Şi atunci când vin la noi să-i angajăm şi începem să discutăm cu ei primul lucru de care ne întreabă este ce salariu le oferim, dacă pot lucra opt ore, iar asta în agricultură nu se poate, şi dacă le dăm maşină şi laptop. Şi eu am o singură întrebare pentru ei: tu ce ştii să faci? Şi ei răspund: nimic, dar vreau să încerc.
Statul ar putea ajuta companiile prin acordarea de garanţii pentru investiţii şi facilitarea accesului la export. Cât despre scăderea taxelor, eu cred că firmele trebuie să plătească taxe pentru ca statul să dezvolte infrastructura de exemplu. Însă, probabil că aceşti bani nu sunt gestionaţi cum trebuie.
Gabriel Răducu Pop, preşedinte CA, Antrepriza Montaj Instalaţii, jud. Maramureş (construcţii şi lucrări de instalaţii)
Cam greu să crească economia zonei. Am observat că în ultimii ani economia zonei fie a scăzut, fie a stagnat.
Construcţiile în zona aceasta sunt văduvite. Bucureştiul şi alte judeţe au atras mai mulţi investitori privaţi, care au posibilităţi de dezvoltare şi economia merge altfel, inclusiv ramura construcţiilor. Avem şi noi norocul că în zonă sunt nişte investitori privaţi cu care am lucrat în ultimii 7-8 ani şi astfel am reuşit, şi cu ajutorul băncii, să ne menţinem pe un trend normal. Din cauza faptului că dezvoltarea economică a zonei nu este la fel ca în Bucureşti de exemplu, şi sectorul imobiliar are o dezvoltare redusă. Sunt 4-5 blocuri care se fac într-un an aici, până la 1.000 de apartamente. În 1983 se făceau 1.000 de apartamente în două luni.
Am făcut blocuri, apoi reţele de gaz, apoi confecţii metalice, acum facem hale, reţele de canalizare, orice. Ghinionul nostru este că lucrăm într-un sector de care nu este nimeni interesat. Aţi văzut vreo grevă făcută de constructori? Interesează pe cineva? Nu.
Pe una dintre firme avem 250 de angajaţi. Am încercat să mergem la licitaţiile la stat pe fonduri europene pentru că sectorul privat nu ne oferea de ajuns pentru a atinge cifra de afaceri pe care ne-o propuseserăm. Avem lucrări în Piteşti, în Dorohoi, încercăm să ţinem forţa de muncă pentru că dacă o pierdem nu mai găsim alta. Am încercat să aducem oameni din alte ţări, dar nu merge.
Ioan Filip, acţionar şi presedinte al CA, Taparo, jud. Maramureş (producător de mobilă)
Taparo a luat fiinţă în anul 2004. Grupul are în prezent 1.700 de angajaţi, iar cei 50-60 de furnizori ai noştri de subcomponente (rame, huse etc.) au circa 700 de salariaţi. Avem o suprafaţă construită de 80.000 de metri pătraţi şi o cifră de afaceri estimată pentru acest an de 90 milioane de euro.
Materiile prime au o importanţă foarte mare în costuri, iar evoluţia acestora poate avea un impact semnificativ în business. De exemplu, preţul lemnului s-a dublat în ultimii trei ani. Din păcate ajungem să cumpărăm elemente din lemn din Slovacia sau din Germania la un preţ mai mic decât cel din România. Acest lucru este gestionat de instituţia statului Romsilva şi din păcate aceasta nu este preocupată să sprijine antreprenorii români astfel să valorificăm masa lemnoasă la un nivel superior.
O altă categorie de materii prime care are la rândul ei un impact semnificativ în business este cea de componente metalice, accesorii. Înainte de’89 activităţile predominante în zonă erau mineritul şi metalurgia, iar acum din păcate ajungem să cumpărăm componente metalice din Polonia sau Bulgaria, iar acest lucru are impact direct asupra businessului.
Businessul nostru este unul profund manufacturier, atât pentru procesarea materiilor prime, cât şi pentru asamblarea componentelor. Din păcate, există o criză a forţei de muncă atât la nivelul de muncitori, cât şi la nivel de management mediu şi superior. Ne pregătim pentru creşterea salariilor, dar este dificil să le dublăm. Avem în vedere măsuri de creştere a productivităţii muncii prin o eficientizare prin introducerea unor automatizări în procesul de producţie, dar cu siguranţă criza forţei de muncă este acută. Noi atragem forţă de muncă din Dej, Baia Mare, de pe o rază de 50-60 km şi costurile sunt semnificative.
Din punct de vedere cantitativ şi al pregătirii profesionale, forţa de muncă lipseşte. Şcolile profesionale nu şi-au adaptat din păcate profiluri la nevoile economice zonale şi acest lucru este atât de evident încât ajungem să luăm oameni pe care îi calificăm intern, cu costuri semnificative. Şi atunci când poţi să valorifici deprinderile lor pleacă poate pe acelaşi profil în Anglia.
Vasile Pop – Pădureanu, preşedinte, grupul de firme Universal, jud. Sălaj (industrie uşoară, industrie alimentară, imobiliare)
Am început activitatea în 1991 cu circa 100 de angajaţi, iar astăzi avem 1.600 de salariaţi. Avem o cifră de afaceri de 10-12 milioane de euro anual.
Ceea ce ne-a ţinut în viaţă în perioada de criză a fost producţia. Nu ştiam ce înseamnă atunci siguranţa dată de activitatea de producţie, dar am constatat că elementele componente ale întregului proces de fabricaţie n-au suferit în acelaşi timp pe perioada crizei. Acesta a fost secretul grupului Universal, care a trecut sănătos de perioada de criză. Avem în portofoliu brandul Unicom Lenjerie şi produse tradiţionale Silvania.
Judeţul nostru are 236.000 de locuitori. Nu ai cum să vinzi exclusiv în acest judeţ şi ca atare ne vindem produsele în ţară.
Avem nevoie de o legislaţie fiscală stabilă. Nu putem vorbi de predictibilitate pe 5-10 ani, poate 3-5 ani maximum având în vedere ce se întâmplă la nivel european. Avem nevoie de susţinere guvernamentală clară, cu predilecţie pentru modernizarea de concernuri de fabricaţie. În cazul proiectelor europene în criteriile de eligibilitate mă judecă pe mine, care fac producţie, la fel ca pe cel care mută o ţeavă din Cluj la Turda. Şi ajunge în final să aibă un procentaj de eligibilitate mai mare pentru că are o cifră de afaceri mai mare decât mine. Valoarea adăugată ţine statul român.
Trebuie să fie fermitate în aplicarea legilor din România. Produc şi mezeluri. În România sunt 70 de tipuri de salam de vară. Dacă dintre aceştia 50 fac evaziune fiscală tu care plăteşti taxele cum poţi fi competitiv din punct de vedere al preţului? Nu poţi. Nu ne omoară instabilitatea legislativă din România pe noi, antreprenorii români. Dar cred că este cazul să se pună piciorul în prag. De asemenea, este nevoie de legea holdingurilor, care de 6-7 ani zace în Parlament. Majoritatea avem grupuri de firme şi avem o problemă cu finanţarea investiţiilor din interior.
Florin Dragu, economist principal în cadrul Direcţiei de stabilitate financiară din BNR
Numărul de companii s-a dublat în perioada 1994-2015, astfel că dacă în 1994 aveam 300.000 de firme, anul trecut numărul de companii a ajuns la 600.000. Astfel de evoluţii semnificative s-au observat şi la nivel judeţean. De exemplu, dacă în 1994 în Maramureş erau 6.000 de firme, acum activează 12.000 de companii. O evoluţie similară a fost şi în celelalte judeţe, Satu Mare şi Sălaj. Cu toate acestea, calitatea spiritului antreprenorial are în continuare spaţiu de îmbunătăţire semnificativă, iar acest lucru este susţinut de existenţa sistematică la nivelul sectorului de companii nefinanciare ale unor situaţii pe care noi le numim atipice. Prima categorie în această situaţie ar fi firmele cu capitaluri proprii negative, adică au un nivel al datoriilor mult mai mare decât valoarea activelor, aportul acţionariilor intrând în teritoriul negativ. Ponderea acestor companii în total a fost de circa 44% anul trecut, iar aceasta este în creştere semnificativă faţă de situaţia din anul 1994, când aveam 9,7% firme cu capitaluri negative. A doua categorie este cea a firmelor care au o cifră de afaceri egală cu zero, care reprezintă 26% din totalul firmelor, iar cea de-a treia este reprezentată de companiile care raportează zero angajaţi (41% la finalul anului trecut). Prima categorie este cea mai problematică pentru aceste firme, care nu numai că reduc valoarea adăugată generată de celelalte firme , dar ele şi distorsionează şi buna plată în economie, translatând dificultăţile cu care se confruntă către partenerii lor comerciali. Avem şi firme care cumulează toate aceste trei lucruri, adică au şi capitaluri negative, şi număr de angajaţi egal cu zero şi nici nu au cifră de afaceri. Ponderea acestora este de 15% la nivel naţional, în Maramureş este de 12,8%, iar în Satu Mare şi Sălaj este de 15%.
Implicarea firmelor în activitatea de export se menţine relativ modestă. Aproximativ 3.500 de companii realizează într-o manieră semnificativă activităţi de export, adică exportă bunuri în valoare de peste 100.000 de euro într-un trimestru. Dacă ne uităm la diversificarea sortimentală şi geografică a firmelor care activează pe pieţele externe, putem observa că majoritatea preferă să meargă pe cel mult o piaţă de desfacere externă.
