Copiii sunt draguti, imprevizibili, le place sa se joace si nu au nici un fel de inhibitii. Mai mult, cand vine vorba de invatat, dispun de capacitati nelimitate. Daca lucrurile stau astfel, atunci de ce agentiile de publicitate se iau cu mainile de cap atunci cand lucreaza cu fotomodele copii ?
David Rosen, directorul si proprietarul agentiei de publicitate Rosenkids din New York, spune ca un casting cu copii este o experienta "extrema".
Rosen, care realizeaza o serie de spoturi publicitare pentru compania americana Toys 'R', spune ca a lucra cu copiii este foarte dificil, pentru ca "sunt mai rai decat orice fotomodel adult, oricat de proasta ar fi prestatia lui.
Te pomenesti ca incep sa tipe, sa se miste necontrolat sau sa faca tumbe chiar in mijlocul filmarii sau al sedintei foto. Un fotomodel, fie el unul foarte nepriceput, isi face prestatia asa cum poate, dar macar nu te enerveaza".
Pe langa faptul ca fac mult zgomot si ca nevoile lor fiziologice cele mai neasteptate pot rata o sedinta de casting, copiii dispun de o energie tumultoasa, dar care se epuizeaza cand te astepti cel mai putin.
Atunci cand Rosen selecteaza anumiti copii pentru filmari sau sedinte foto, se gandeste mai intai la capacitatea micilor sai actori de a face fata unui ritm sustinut de munca, care se desfasoara de multe ori pe parcursul a 6-8 ore.
Rosen spune ca de obicei, copii dicteaza ritmul de lucru. Spre exemplu, anul trecut, in timpul unei sedinte de 14 ore, unul dintre copii a spus ca vrea sa faca "nani" putin.
Asa ca pe la pranz au intrerupt filmarile. "Evident, nu puteam sa-l lasam sa doarma doar o jumatate de ora, si pe urma sa-l trezim brusc si sa reluam totul, asa ca am luat o pauza de doua ore," spune Rosen.
"Depindem foarte mult de copii, care vin la sedinte cu parintii sau cu bonele. La un moment dat adultii care ii insotesc pe copii ne impun sa intrerupem totul, pentru ca cei mici nu mai fac fata," afirma Rosen.
Animalutele salbatice si piublicitatea
Orice director cu experienta in colaborarea cu copiii stie ca de multe ori trebuie sa improvizezi. Rosen spune ca a lucra cu bebelusii si copiii mici este o incercare maxima pentru ca ei sunt ca niste animalute salbatice. Nu poti avea absolut nici un fel de conduita prestabilita.
Totul se reduce la a-i prinde efectiv in momentele lor cele mai bune. Sa-i inveti cateva randuri pe care sa le spuna ca pe o poezie? Imposibil. Rosen spune ca singurul fel in care poate sa filmeze un spot publicitar cu copii este sa se joace pur si simplu de-a "hai sa imitam", in timp ce adultul care conduce sedinta recita cateva sloganuri pe care copilul le repeta.
De cele mai multe ori, necazul cel mare apare atunci cand se asteapta prea mult de la un copil. Spre exemplu, a-i cere unui copil de sase ani sa tina un speech de cinci minute este absolut nerealist.
In decembrie anul trecut, Rosen lucra la o reclama pentru o companie de servicii telefonice, care se filma in incinta unei maternitati.
Un bebelus se afla alaturi de alti sase intr-un tarc pentru copii si trebuia sa-i arate cu degetul pe parintii lui, aflati in coltul opus al salonului, langa alte doua cupluri de parinti. Bebelusul cu pricina a facut exact pe dos, adica i-a aratat cu degetul pe ceilalti parinti.
Oricat de simpatici si de dragalasi ar fi, nu toti copiii corespund cerintelor pentru realizarea unui spot publicitar. Ed Sliney, director al agentiei Model Club din Boston povesteste ca luna trecuta, cand lucra la un spot, clientul sau a indicat un anumit copil care sa fie "actorul" filmuletului.
Problema a aparut atunci cand copilul trebuia sa imite ca avea o rana la un deget si nu a schitat nici macar o singura grimasa de durere, pentru ca nu putea sa se prefaca.
Sliney l-a sfatuit pe clientul sau sa recurga la o alternativa, spunandu-i ca nu trebuie sa aleaga un anumit copil doar pentru ca are o infatisare de inger.
Dupa doua ore de incercari disperate si esuate, Sliney a primit permisiunea de a-l inlocui pe copilul neindemanatic cu un altul care, din fericire, i-a placut si clientului. Morala?
Companiile care comanda spoturi publicitare trebuie sa acorde un credit total si neconditionat agentiilor de publicitate si agentilor pe care ii desemneaza sa duca la capat acesta dificila sarcina.
Multe sedinte foto sau filmari esueaza pentru ca uneori nu se tine cont de anumite criterii clar stabilite. Principiul de baza al lui Sliney este capacitatea copilului de a se simti in largul sau in timpul sedintei de casting. "Daca un copil este dezinteresat sau inhibat, nu merge nimic."
Rosen cauta intotdeauna copii carora le place sa se joace, dar care sa fie capabili sa faca ceea ce li se cere. Cand isi selecteaza echipa de mici actori, primul test la care ii supune este sa le ceara sa sara sau sa faca mici giumbuslucuri, iar daca nu pot executa astfel de comenzi, sunt exclusi.
Atunci cand lucreaza cu copiii, Rosen observa mai intai dinamica grupului, pentru ca este crucial sa identifici un lider, un copil cu un comportament constant, care sa actioneze ca un catalizator al intregului grup.
Aduceti un regizor de 18 ani
Copiii colaboreaza uneori mai bine cu persoane mai apropiate de varsta lor, cum ar fi adolescentii. De aceea, multe agentii de publicitate recurg la serviciile unor studenti, pe care ii angajeaza ca stagiari, pentru ca acestia stiu sa se apropie de copii, dar pe de alta parte au nevoie de o sansa pentru a putea incepe de o cariera in acest domeniu.
Chiar daca tinerii care doresc sa lucreze ca stagiari nu sunt tot atat de rasfatati ca micii lor parteneri, ei isi iau in serios toate sarcinile.
De cele mai multe ori, colaborarea dintre agentiile de publicitate si studentii stagiari se bazeaza pe dorinta acestora din urma de a invata, mai mult decat pe o experienta acumulata anterior. Directorii agentiilor de publicitate apreciaza faptul ca ucenicii lor isi fixeaza scopuri clare si cat mai inalte.
Goeff Gorvin, director de relatii publice la Russel & Herder din St. Paul spune ca "marile noastre asteptari sunt ca stagiarii carora li se incredinteaza un proiect si pe care il duc pana la capat, sa-si foloseasca din plin potentialul."
Steve Burger, vicepresedinte executiv la Fletcher Martin Ewing din Atlanta, la randul lui un fost stagiar, este intru totul de acord. "A fi stagiar este important pentru pregatirea oricarui tanar, dar si o ocazie de a lua contact cu realitatea.
Le incredintam stagiarilor nostri proiecte care trebuie incheiate la o data fixa si ii tratam ca si cand ar face parte din echipa noastra, pentru ca asa se si intampla."
Burger adauga ca un astfel de tanar trebuie sa aiba o atitudine pozitiva si o mare disponibilitate pentru a invata toate dedesupturile afacerilor.
A respecta un deadline, care este imperativ pentru orice agentie din lume, reprezinta cea mai mare incercare pentru orice stagiar.
Agentiile de publicitate care recruteaza studenti sunt multumite de constiinciozitatea si imaginatia tinerilor, care de cele mai multe ori realizeaza proiecte de succes.
"Studentii fac exact aceleasi lucruri ca si angajatii permanenti. Intocmesc rapoarte, stabilesc intalniri si aduna informatii despre grupurile de consumatori," spune Jef Richards, presedintele departamentului de publicitate din cadrul Universitatii din Austin, Texas.
"Ii sfatuiesc intotdeauna sa trateze aceste stagii ca pe niste slujbe adevarate, sa fie profesionisti, pentru ca de fapt ei sun cartea noastra de vizita," adauga Richards.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
