♦ Pandemia a adus în prim-plan nevoia de localizare a producţiei, lanţurile de aprovizionare devin mai scurte, iar România are şansa reală să reducă deficitul uriaş din industria alimentară prin procesare locală, prin creşterea valorii adăugate ♦ Cartea pe care trebuie să o joace împreună agrobusinessul şi industria alimentară se leagă direct de statutul României de mare producător agricol şi de mic jucător în industria alimentară ♦ Corelarea celor două, cu mai multă implicare din partea lanţurilor internaţionale de retail, ar putea schimba faţa unui sector de 12 miliarde de euro în prezent.
Cinci tendinţe în industria alimentară
1. Megatendinţă: conceptul „farm to fork“ al UE câştigă teren şi se regăseşte tot mai des în strategiile şi comunicările companiilor din România. Acesta a fost introdusă în „bucătăriile“ firmelor româneşti, începând de la cele de talie mare, precum Transavia, unul dintre cei mai importanţi jucători din industria cărnii, care afirmă că produsele sale sunt create 100% în România, „de la bob la furculiţă“, şi continuând cu companiile mai mici, precum Complexul Turistic Păstrăvăria Albota, care îşi promovează produsele ca fiind „de la fermă la farfurie“.
2. În 2024, totul e despre revenirea la rădăcini. Termenul de newstalgia, ce sugerează că vechiul devine nou, îşi face loc în vocabularul nostru, indiferent dacă suntem pregătiţi sau nu. În Bucureşti şi în alte mari oraşe din ţară, apar tot mai multe resturante care reinterpretează mâncarea românească. De asemenea, unele companii fac colaborări pentru a crea produse noi, comune, care au la bază un ingredient sau un produs tradiţional consacrat.
