Bucureştiul are opt staţii care monitorizează - teoretic - cât de poluat este aerul din oraş. În realitate însă, şapte din aceste staţii nu funcţionează de mai multe luni, după cum o arată datele de pe platforma Ministerului Mediului. Lipsa datelor a adus României la începutul lunii iunie 2023 un avertisment din partea Comisiei Europene, aşa că acum este nevoie de măsuri pentru a regla nefuncţionalităţile.
Ziarul Financiar a mers pe teren la o staţie de măsurare a calităţii aerului, pentru a vedea cum şi unde sunt „camuflate“ astfel de centre de date în oraş. Unul dintre ele, cel mai aproape de centru, se află vizavi de Cercul Militar Naţional, la intersecţia dintre Bulevardul Regina Elisabeta şi Calea Victoriei. Deşi staţia ar trebui să măsoare impactul traficului din centrul oraşului asupra aerului, există două probleme: staţia nu funcţionează de luni bune, iar încăperea propriu-zisă, dotată cu dispozitive electronice şi computere, este înconjurată de spaţii verzi, care atenuează impactul noxelor generate de maşini şi ţin la distanţă praful de pe carosabil.
„Această îngrădire este un lucru ciudat, deoarece aceasta este o staţie de trafic, deci trebuie să analizeze emisiile din trafic. Fiind însă înconjurată de arbuşti, culegerea datelor este dificilă. Această staţie, în prezent, nu înregistrează nimic“, a spus Oana Neneciu, directorul executiv al ONG-ului de mediu Ecopolis, care ne-a însoţit în această deplasare pe teren.
În total, în Bucureşti există opt puncte principale, staţii care măsoară calitatea aerului. Acestora li se adaugă analizoarele, însă staţiile au echipamente pentru monitorizarea majorităţii poluanţilor şi sunt mult mai bine echipate.
„Am descoperit că niciuna din cele opt staţii nu a raportat date gravimetrice timp de două luni în cursul anului 2022, din luna noiembrie până la finalul lui decembrie şi chiar şi în ianuarie 2023. Pe aceste staţii trebuie să existe nişte filtre pentru gaze şi PM-uri (particule în suspensie). Practic, acele filtre acumulează praf, sunt duse la laborator şi se analizează particulele captate.“
Potrivit hărţii disponibile pe platforma www.calitateaer.ro, creată de Ministerul Mediului pentru a transmite datele din monitorizarea celor peste 100 de staţii din reţeaua naţională, în acest moment şapte staţii raportează „date lipsă“.
Într-un răspuns la o solicitare adresată Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului (ANPM) de către Ecopolis, care a cerut explicaţii pentru numărul de zile în care staţiile nu au funcţionat, ANPM a spus că „la sfârşitul anului 2022 s-au terminat fondurile necesare achiziţionării filtrelor de cuarţ pentru măsurarea concentraţiilor de particule PM10 şi PM2,5 prin metoda de referinţă, respectiv metoda gravimetrică. (...) Necesarul nu a putut fi acoperit până la sfârşitul anului din fondurile bugetare aprobate“.
România este însă obligată să raporteze la Comisia Europeană date cu privire la calitatea aerului, astfel că situaţia a generat, practic, o ilegalitate. În aceste condiţii, pe 1 iunie 2023, Comisia Europeană a trimis României un aviz motivat pentru neîndeplinirea sistematică a obligaţiei de monitorizare a poluării aerului, astfel cum se prevede în legislaţia UE privind calitatea aerului înconjurător.
„România are la dispoziţie două luni pentru a răspunde şi a lua măsurile necesare. În caz contrar, Comisia poate decide să trimită cazul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene“, se arată în comunicatul transmis de Comisia Europeană.
Modelul francez
Staţiilor de măsurare a calităţii aerului şi analizoarelor li se adaugă şi o serie de senzori instalaţi în diferite zone ale oraşului. Unul dintre ei, pe zidul Liceului Cervantes, din apropierea Parcului Cişmigiu. Într-o dimineaţă de luni, în care profesorii se aflau pentru a doua săptămână în grevă, curtea şcolii era goală, dar senzorul menit să capteze şi să înregistreze noxele generate de trafic sau de alţi factori nu intră în grevă niciodată. La umbra copacilor din curtea şcolii, Oana Neneciu oferă noi informaţii.
„Un senzor performant costă circa 300 de euro, iar costurile de analiză sunt de 200 de euro pe an. Noi avem un coleg fizician care interpretează datele ţinând cont de ghidurile de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi de legislaţia naţională şi europeană. Datele furnizate de senzori nu sunt însă omologate, nu pot fi date oficiale, sunt mai multe date orientative, pentru a identifica problemele.“
În 2022, Bucureştiul a primit 40 de senzori care măsoară concentraţiile de particule în suspensie şi oxizi de azot, printr-un program susţinut de Bloomberg Philanthropies în parteneriat cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Fundaţia Vital Strategies. Senzorii au fost instalaţi cu consilierea furnizată de Ecopolis.
„Am decis să-i montăm doar la şcoli şi spitale şi i-am instalat în primăvară. Astfel, acum, împreună cu cei care existau deja, avem aproximativ 100 de senzori în tot Bucureştiul“, spune Oana Neneciu, directorul asociaţiei.
În toată ţara există 152 de staţii de monitorizare a calităţii aerului. Toate contractele, de-a lungul timpului, pentru reţeaua naţională de staţii de măsurare a calităţii aerului, au fost câştigate de o singură firmă, Orion Europe, spune Oana Neneciu. Compania, cu afaceri de 10,4 milioane de lei în 2022, nu are un site de prezentare unde să fie disponibile informaţii despre istoricul şi portofoliul său. Potrivit platformei Termene.ro, Orion Europe este deţinută de Mihai Ştefan Angheliu şi de firma Biobit SRL, al cărei unic acţionar este tot el.
La nivel naţional, există oraşe care suferă masiv de poluare industrială şi unde nu este funcţională nici măcar o staţie, spune Oana Neneciu. În Capitală, unde totuşi există staţii, problemele sunt altele: nu sunt suficiente, sunt prost amplasate şi nu generează destule date. Din 365 de zile, anul trecut, aproape 200 au fost zile fără date, în condiţiile în care obligaţia la nivel european este ca minimum 200 să fie numărul de zile în care se înregistrează date.
„Legea 104/2011 (privind calitatea aerului înconjurător „ n. red.) spune că Ministerul Mediului are toată decizia pe ceea ce înseamnă măsurarea calităţii aerului. În 2017, Primăria a făcut un Plan Integrat de Gestionare a Calităţii Aerului, iar acum acest plan se reface, dar cu aceeaşi problemă, deoarece datele tot nu sunt clare.“
Pentru a aduce îmbunătăţiri reţelei de staţii de măsurare a calităţii aerului şi modului de colectare şi interpretare a datelor, Ecopolis a mers într-o vizită în Paris, la Airparif „ asociaţia care gestionează reţeaua de staţii de măsurare.
„Am stat acolo cinci zile şi am vizitat laboratorul, am văzut echipamentele. Acolo ni s-a spus că un echipament care analizează particulele costă cam 200.000 de euro. Astfel de echipamente indică foarte amănunţit sursele de poluare. Noi nu avem genul acesta de separare. O staţie cu toate echipamentele pe ea probabil costă peste 1 milion de euro.“
O propunere: Zonele cu Emisii Reduse
Ca o modalitate de a atenua impactul poluării în oraş, Ecopolis a lucrat, împreună cu consilierul general din Primăria Municipiului Bucureşti Anamaria Gram, la un proiect pentru Zonele cu Emisii Reduse în Bucureşti, un model preluat din marile oraşe europene. Practic, acest proiect presupune, printre altele, existenţa unor parcări intermodale şi eliminarea vehiculelor sub Euro 2, apoi treptat şi a celorlalte, pe parcursul mai multor ani.
„Cauza majoră pentru calitatea aerului din Bucureşti o reprezintă traficul auto. Procentul este de 60-70% din poluare. Contactând oficialităţile Parisului, oraş în care sunt instituite nişte măsuri pentru combaterea poluării, am aflat că măsura cea mai eficientă pe care francezii au adoptat-o a fost Zona de Emisii Reduse. În acest context, am elaborat un proiect de hotărâre, cu un grup de lucru, cu privire la stabilirea unei zone de emisii reduse şi la nivelul Municipiului Bucureşti“, spunea recent Anamaria Gram, la videoconferinţa ZF Economia verde „Transportul verde „ noua regulă în mobilitatea urbană“.
Proiectul este aproape finalizat, iar planul este ca, până la toamnă, să fie achiziţionate serviciile de creaţie pentru demararea campaniei în vederea implementării proiectului.
„Pentru realizarea proiectului, am solicitat o statistică pentru toate tipurile de vehicule şi motoare. Nu sunt multe maşini non-Euro şi nici Euro 1 şi 2. În schimb, când ajungem la Euro 3 sunt foarte multe. În primul an de calendar, impactul ar fi asupra a aproximativ 400.000 de vehicule. Implementarea s-ar face treptat, începând cu 2025.“
Bucureştiul este unul dintre cele mai poluate oraşe din Europa şi se numără printre aglomerările urbane pentru care România se află în proces de infringement cu Comisia Europeană încă din 2011 pentru depăşiri constante ale cantităţilor de particule fine în mişcare aflate în aer, potrivit datelor ONG-ului de mediu Ecopolis.
Arderile de gunoaie, traficul intens şi praful de pe şantiere sunt doar trei dintre principalele cauze care fac uneori ca aerul să fie de-a dreptul irespirabil în oraş şi chiar şi în case. În general, cel mai rău este toamna, iarna şi primăvara, când oamenii circulă intens cu maşinile şi când au loc arderile de gunoaie.
Un amestec de particule (solide şi lichide) de diferite dimensiuni, aflate în suspensie în atmosferă. Acestea apar predominant în atmosferă din instalaţii industriale, trafic rutier, şantiere de construcţii şi resuspensie atmosferică, fiind influenţate de variabile meteorologice, configuraţia străzilor şi caracteristicile urbane. Dimensiunea particulelor este direct legată de potenţialul de a cauza efecte.
Sursa: Ecopolis
SURSA: ec.europa.eu
Staţiilor de măsurare a calităţii aerului şi analizoarelor li se adaugă şi o serie de senzori instalaţi în diferite zone ale oraşului. Unul dintre ei, pe zidul Liceului Cervantes, din apropierea Parcului Cişmigiu.
Staţia aflată vizavi de Cercul Militar Naţional nu funcţionează de luni bune, iar încăperea propriu-zisă, dotată cu dispozitive electronice şi computere, este înconjurată de spaţii verzi, care atenuează impactul noxelor generate de maşini şi ţin la distanţă praful de pe carosabil.
