Contzilla.ro, firmă de consultanţă fiscală, face o analiză a principalelor reguli şi restricţii care apar în raportarea pierderii companiilor.
Odată cu închiderea exerciƫiului financiar, companiile determină rezultatul acestuia: profit sau pierdere. În multe situaƫii, o companie poate încheia exerciƫiul financiar pe pierdere cum ar fi în perioadele de început a activităƫii, în perioadele de investiƫii, când apar cheltuieli mai mari sau în perioade de recesiune când scad drastic veniturile.
Pierderea poate fi de două tipuri: una de natură contabilă si una de natură fiscală.
Pierderea contabilă este cea înregistrată în contabilitate, în balanƫa de verificare a firmei, ca diferenƫă între venituri şi cheltuieli, în timp ce pierderea fiscală corectează acest rezultat contabil cu cheltuielile nedeductibile potrivit regulilor fiscale şi cu veniturile neimpozabile. In timp ce pierderea contabilă se regaseşte în balanƫa de verificare, pierderea fiscală se regăseşte în declaraƫia anuală privind impozitul pe profit.
Prevederile legislaƫiei fiscale arată că această pierdere fiscală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit (formularul 101), se poate recupera din profiturile impozabile obţinute de compania respectivă în următorii 7 ani consecutivi.
Astfel, firmele vor putea recupera la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, pierderile reportate, în ordinea înregistrării acestora.
In cazul în care compania işi încetează existenta ca urmare a unei operaƫiuni de fuziune sau divizare totală, pierderea fiscală a societăƫii se poate recupera de către compania nou înfiinƫată sau de către cei care preiau patrimoniul societăţii absorbite sau divizate, după caz, proporƫional cu activele transferate persoanelor juridice beneficiare, în conformitate cu prevederile proiectului de fuziune sau divizare.
Dacă contribuabilul cu pierdere fiscala nu îşi încetează existenţa ca efect al unei operaţiuni de desprindere a unei părţi din patrimoniul acestora, transferată ca întreg, se recuperează de aceşti contribuabili şi de cei care preiau parţial patrimoniul societăţii cedente, după caz, proporţional cu activele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de divizare, respectiv cu cele menţinute de persoana juridică cedentă.
Dacă compania care înregistrează pierdere reportată este persoană juridica străină, reportarea pierderii fiscale se face luându-se în considerare numai veniturile şi cheltuielile atribuibile sediului permanent, respectiv veniturile şi cheltuielile atribuibile fiecărui sediu permanent cumulate la nivelul sediului permanent desemnat în România.
In cazul companiilor care se dizolvă cu lichidare, perioada cuprinsă între prima zi a anului următor celui în care a început operaţiunea de lichidare şi data închiderii procedurii de lichidare se consideră un an în ceea ce priveşte recuperarea pierderii fiscale.
