Fără presă liberă nu există democraţie, iar presă liberă înseamnă şi libertatea jurnalistului de a întreba ceea ce vrea. În 2019, editorul de la Financial Times Lionel Barber a cerut şi a primit această libertate pentru un interviu cu preşedintele Rusiei Vladimir Putin. Interviul în sine, televizat sau transcris, poate fi găsit pe diverse platforme media şi chiar pe pagina oficială a Kremlinului. Însă pentru cititorii ZF Lionel Barber, invitatul special al Galei ZF 25 de ani, a povestit cum s-a pregătit pentru el şi ce tactici a folosit. A obţinut ce a vrut, dar nu fără luptă.
Ca regulă generală, spune Barber, trebuie ca jurnalistul să caute să înţeleagă psihologia liderului. În cazul domnului Putin a fost nevoie de pregătire mai specială. Timp a fost. „În primul rând, interviul cu domnul Putin mi-a luat şase ani pentru a-l obţine şi am refuzat de două ori să mă duc la Soci, oferindu-mi-se şi ocazia să fac un interviu cu altcineva, pe care am refuzat-o. Le-am spus că singurul mod de a face interviul este faţă în faţă cu preşedintele rus. Făcând astfel, am stabilit un fel de autoritate“, a povestit cel care a fost editorul FT din 2005 până în 2020.
Cu cadrul întâlnirii pus la punct, a urmat deciderea strategiei. Pentru aceasta, Lionel Barber a apelat la ajutorul lui Bill Burnes, care a fost ambasadorul SUA la Moscova din 2005 până în 2008. Acum Burnes este directorul CIA, „dar pe atunci nu era în serviciile de spionaj, n-a fost niciodată, era diplomat. Însă el a petrecut ore cu Putin, aşa că l-am întrebat cum l-ar aborda la început pe acesta. Iar el mi-a spus că cel mai important lucru este să-l tratez cu respect de la început“. Iar Lionel Barber aşa a făcut. Însă mai trebuia ceva. „L-am tratat cu respect, dar am vorbit şi în germană cu el pentru că ştiam că a fost agent KGB în Germania de Est. Iar el mi-a răspuns la începutul interviului în germană.“
În felul acesta, a explicat jurnalistul, a încercat să stabilească o situaţie în care să discute mai deschis cu interlocutorul. A rămas alegerea armelor ce urma să fie folosite în confruntarea jurnalistică - întrebările. Aici, editorul FT a apelat la ajutoare. „I-am întrebat pe alţii ce fel de întrebări i-ar pune lui Putin. Pregătirea nu s-a rezumat la doar a gândi eu întrebările. Două întrebări au fost de la oameni pe care-i respect, inclusiv de la fratele meu mai mic, care a fost prin România şi prin Europa de Est, inclusiv la Moscova. El mi-a oferit o întrebare bună“, a povestit Lionel Barber.
Vladimir Putin nu este un lider oarecare, este conducătorul Rusiei, cea mai mare ţară de pe planetă. Interviul a fost filmat de partea rusă şi transmis la televizor. Întâlnirea nu a fost regizată. A fost o confruntare cu întrebări surpriză şi răspunsuri tăioase. Când a pregătit interviul, Lionel Barber a transmis părţii ruse cinci întrebări, dar generale. Iar din întrebările pe care i le-a pus preşedintelui, doar două erau de pe acea listă. „Trebuie să ai libertatea de a-i întreba ce vrei. Interviul în sine a fost fascinant. A durat o oră şi 40 de minute.
Putin a întârziat patru ore, ca de obicei. Erau multe gărzi de corp în cameră la început. Au plecat apoi. În cameră mai era şi domnul Peskov (Dmitry Peskov, secretarul de presă al preşedintelui Putin – n.r.). Nu a intervenit deloc, a respectat întrebările. Apoi le-am arătat transcrierile şi nu au modificat nimic. Au cerut doar două lucruri, unul fiind când Putin în interviu a spus de două ori Donald când s-a referit la preşedintele Donald Trump, şi au vrut să schimbe Donald cu preşedintele Trump. Noi am refuzat, spunând că lăsăm Donald pentru că asta arată ceva. Peskov nu s-a împotrivit, a acceptat.
Interviul a fost înregistrat şi pentru televiziunea rusă. A doua zi, seara, când m-am întors de la Moscova la Londra cu avionul, doi dintre pasagerii ruşi au spus: «O, tocmai v-am văzut la televizor, cu preşedintele nostru!». A fost amuzant“, încheie povestirea Lionel Barber.
