Pana recent, bogatia naturala a zonei nordice europene era limitata la tundra si apele reci ale Marii Barents. O alta piedica in realizarea unei mai bune cercetari a rezervelor naturale a constituit-o conflictul dintre Norvegia si Rusia, conflict care dureaza deja de decenii.
Dar, desi neintelegerile au diminuat considerabil activitatea comerciala din zona, nu acelasi lucru se poate spune despre interesul celor doua parti pentru bogatiile naturale. Astfel, se crede ca la polul nord, regiune in care gheata se retrage cu viteza, se afla un sfert din rezervele mondiale de petrol.
Ca urmare, la incheierea razboiului rece, echipe intregi de ingineri si oameni de stiinta, sustinute de guverne, au fost mutate in zona.
Rezultatele cercetarilor acestora poate schimba intreaga ierarhie a economiei globale in care accesul la petrol si gaze naturale este esential. In lumina noilor descoperiri se va realiza si o reconfigurare a aliantelor. Intalnirea de saptamana trecuta a ministrului de externe norvegian Jonas Gahr Stoere este un bun indiciu al modului in care se va desfasura reconfigurarea.
In urma cu un an, cand era inca in opozitie, Jonas Gahr Stoere a anticipat modificarea viitoare a aliantelor traditionale ale Norvegiei; astfel, aliantele militare nu se vor concretiza in mod neaparat in aliante pentru furnizarea de energie.
Structura guvernului noului ales prim- ministru norvegian Jens Stoltenberg constituie un alt bun indiciu asupra importantei strategice, care va fi acordata zonei arctice si Marii Barents.
Ministrul de comert si industrie, Odd Eriksen, ministrul de energie si petrol, Odd Roger Enoksen, si ministrul pescariilor si afacerilor de coasta, Helga Pedersen, provin toti din zona nordica a Norvegiei, o zona indepartata si in multe feluri diferita din punct de vedere cultural de sudul mai populat. Iar parerile lor pe acest subiect au fost exprimate clar si imediat.
Unul dintre primele anunturi facute de guvernul lui Stoltenberg a fost acela ca va incepe exploatarea petrolului din Marea Barents, in ciuda opozitiei grupurilor ecologiste.
Juriji Trutnev, ministrul rus al resurselor naturale, a inceput sa lanseze zvonuri optimiste in legatura cu probabilitatea ajungerii la o intelegere in legatura cu cei 155.000 km de "zona gri" din Marea Barents pentru care Rusia si Norvegia se cearta.
Ambele state stiu cu siguranta ca Marea Barents este bogata in hidrocarburi si nici unul dintre ele nu doreste ca disputa legata de frontiera sa le incetineasca exploatarea.
Aliantele comerciale externe raman insa in faza de proiect in acest moment, dar se maturizeaza destul de rapid.
Cele doua mari companii energetice din Norvegia, Statoil si Hydro, precum si contrapartida lor din Rusia, firma aflata sub controlul statului Gazprom, au incheiat o intelegere si se afla in dezbateri pentru viitoarele lor colaborari.
Alaturi de gigantii energetici Total, Chevron si Conoco, grupurile norvegiene sunt deosebit de interesate in a fi alese ca parteneri intr-un eventual consortiu condus de Gazprom. Gazprom se pregateste sa construiasca o platforma imensa de extractie a gazului in Marea Barents, la 550 km nord-est de Murmansk.
Costurile dezvoltarii sunt aproximate undeva intre 10 si 25 de miliarde de dolari (intre 8,37 si 21 de miliarde de euro); prima suma vehiculata este insa mult prea optimista, dupa cum considera cei care isi amintesc de cele 3 miliarde de dolari (2,51 miliarde de euro), costuri suplimentare generate de alte constructii din Marea Barents, ca si de cele 8,8 miliarde de dolari (7,36 miliarde de euro) necesare dezvoltarii platformei de gaze naturale Snohvit (situata in apropierea coastei Norvegiei). Platforma Shtokman, cu o suprafata de 1.400 de metri patrati, va deveni cea mai mare platforma maritima cu o capacitate de extractie de 3,2 bilioane de metri cubi de gaze naturale pastrati in rezervoare amplasate la 2 km sub fundul marii (care are deja o adancime de 350 de metri).
Gazul provenit de la platforma va fi pompat prin patru tevi pana la facilitatile speciale de primire de la Murmansk, la aproximativ 550 km departare; de aici, alte canale vor duce mai departe gazul catre porturi, precum si la 1.200 km departare, la sud, prin Marea Baltica, catre Germania.
Atat Norvegia, cat si Rusia, care deja detin impreuna cele mai importante rezerve de petrol si gaze naturale din Europa, spera sa devina furnizori pentru America de Nord, initial prin gazul extras de la Shtokman si Snohvit; cele doua tari vor exporta catre SUA si petrol nerafinat, pe masura ce exploatarile din Marea Barents vor fi deschise.
Gazprom se pregateste deja sa puna in folosinta 15 containere pentru transportul de gaze catre piata americana.
In conditiile in care 51% din Gazprom se afla sub controlul guvernului condus de presedintele Vladimir Putin, importanta rolului in crestere jucat de aceasta companie, un furnizor mondial de energie, nu se va pierde in discutiile diplomatice in care puterea si banii merg mana in mana. claudia.matei@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
