Marile companii europene, precum Volkswagen, reduc costurile si isi revizuiesc operatiunile. Dar restrictiile impuse de guverne ingreuneaza consolidarea pe tot continentul, scrie Financial Times.
Timp de aproape 70 de ani, Volkswagen, producatorul masinilor care au definit generatii - Beetle sI Golf- a fost una din companiile cele mai importante din istoria economica a Germaniei, aducandu-si propria contributie la modelarea mediului economic al celei de-a treia mari economii mari mondiale.
Recent, VW a devenit emblema unui alt trend- valul de restructurari ale marilor companii, care matura Europa. Dupa o noapte de negocieri si o serie de "avertizari" cu greve din partea sindicatelor, o echipa manageriala a VW a incheiat saptamana trecuta o intelegere cu reprezentantii angajatilor, care ii va permite sa reduca cheltuielile anuale cu forta de munca cu un miliard de euro.
Principala problema era daca VW - care inregisteaza in prezent pierderi pe produsele de baza marca VW- va reusi sa se redreseze singura, pentru a deveni din nou o companie lider pe piata globala, mentinandu-si totodata sediul operatiunilor in costisitoarea Germanie. "Avem probleme spinoase cu costurile la uzinele din Germania", spunea Peter Hertz, la inceputul negocierilor. "Trebuie sa reducem costurile in toate sectoarele", mai spunea el.
VW nu este singura companie care incearca un asemenea demers. Rivalul sau puternic, producatorul de autovehicole DaimlerChrysler a impus o reducere cu 500 de milioane de euro a cheltuielilor cu forta de munca din Germania anul acesta. Grupul Siemens, care produce echipamente elecrtice, a marit durata zilei de lucru fara a plati suplimentar, in loc sa transfere posturi in Europa de Est. KarstadtQuelle, un mare retailer, va renunta la 5.500 de angajati, intr-o incercare de a reveni la profit.
Asemenea masuri - de reducere a costurilor prin diminuarea cheltuielor cu forta de munca, de repozitionare a companiei, de a reduce sau a castiga avantaj competitiv - nu sunt noi. Dar luna aceasta au avut o rezonanta aparte, intrucat liderii Uniunii Europene au admis ca programul de reducere a numarului locurilor de munca este dedicat atingerii obiectivelor stabilite la summitul de la Lisabona, din anul 2000. Aceste obiective vizeaza transformarea continentului in cea mai competitiva economie la nivel mondial, bazata pe cunoastere.
Adoptarea acestor masuri demonstreaza ca sectorul marilor companii private actioneaza din proprie dorinta. "Pana in prezent cred ca Germania a corectat dezavantajele competitive", considera Thomas Mayer, economist la Deutsche Bank. "Noi nu am creat un avantaj in sensul propriu al cuvantului, dar dezvoltarile vor cotinua, iar exemplul dat de o serie de companii anul acesta se va propaga in viitor", mai spune el. Companiile din alte state, cum ar fi Suedia si Elvetia au actionat mai timpuriu. In Italia, aceste miscari au fost mai greu de sesizat, companiile fiind in general nelistate la bursa. Dar nici o tara din UE nu se poate sustrage presiunii create de comertul mondial si de pietele de capital. In Olanda, Philips, producatorul de aparatura electronica, a renuntat deja la cateva mii de posturi, insa a anuntat luna trecuta ca va mari ritmul masurilor de reducere a costurilor. Retailerii britanici precum J. Sainsbury sI Marks and Spencer sunt confruntati cu posibilitatea unor preluari, daca nu isi revizuiesc strategiile.
In Franta, majoritatea companiilor listate la bursa au incheiat sau desfasoara programe de restructurare, inclusiv producatorul de autovehicole Peugeot sI Saint Gobain, producatorul de materiale de constructii. "Este dificil sa nu recunosti ca marile companii au depus eforturi pentru a se adapta la noua ordine mondiala", considera sI Pascal Ravery, director general la JP Morgan, in Paris. "In majoritatea cazurilor aceste masuri au fost defensive sI nu anticipative. Unii jucatori au asteptat pana in momentul cand nu au mai avut alte solutii decat amputari radicale. Totusi, unii au invatat din greselile altora, si au actionat pro-activ", mai spune el.
Catalogarea valului de restructurari ca fiind pur si simplu defensive ar subestima importanta fotelor care actioneaza.
Dietrich Becker, director general la banca de investitii Morgan Stanley, compara Germania de astazi cu situatia din SUA din anii 1980, cand fondurile private de investitii si emisiunile de obligatiuni din partea unor mari compani cu situatii financiare necompetitive au ajutat la restrucurarea acestui sector. O transparenta a companiilor imbunatatita, presiunea exercitata de pietele financiare si relaxarea pozitiei statului si a bancilor au facut ca, daca un consiliu director al unei companii germane evita restructurarea sectoarelor neperformante, o alta o va prelua si o va face pentru ei. "Cu trei sau patru ani in urma le spunem clientilor mei din SUA care doreau sa investesca ca nu pot sa cumpere o oarecare companie sI sa faca cum cred mai bine. Acum spunem ca, daca ai o echipa manageriala potrivita, potI face sI in Germania tot ce ai putea face in alta parte", apreciaza Becker.
Trendul a fost accelerat de cutremurul care a zdruncinat consiliile directoare din intrega Europa, care a urmat exceselor boom provocat de extinderea Internetului. Liderii carismatici, precum Jean-Marie Messier, de la Vivendi Universal sau Thomas Middelholff de la Bertelsmann, au fost inlocuitI de o generatie detehnocrati. Directorii a jumatate din companiile cuprinse in indicele bursier german DAX30 au fost schimbatI in ultimii ani. O asemenea "primenire" a consiliilor a avut loc sI in Franta. "Au aparut un fel de standarde si stiluri globale", spune Yoel Zaoui, director general si seful diviziei de fuziuni si achizitii la Goldman Sachs. "Este mai mult anglo-saxon, atent la actionari, capabili sa ia decizii si sunt, in general, oameni mai tineri", mai spune el.
Noii manageri pun accent mai mult pe curatarea si intarirea bilanturilor, creeind o baza solida de crestere pentru profiturile companiilor.
"Companiile britanice au facut deja progrese (in restructurare). Priviti ostilitatea fata de aprecierea lirei sterline. Bancile engleze s-au orientat pe punctele lor forte. Dar in Germania potentialul este chiar mai mare, pentru ca mai sunt consolidari de facut", considera Michael Heise, economist sef la asiguratorul Allianz. Compania prognozeaza o crestere de 8% a profitabilitatii sectorului marilor companii europene in anul 2005, in scadere cu doua puncte procentuale fata de acest an.
Restructurarea a avut limitele ei totusI, cel putin prin prisma unor indicatori cum ar fi investitiile straine directe, care "sunt o masura pentru gradul de artactivitate al unei tari - un semn ca lucrurile se misca", spune Ulf Jakobsson, director al Institutului de Cercetari in Economia Industriala, in Stackholm.
Fluxurile investitionale care au intrat in Germania anul trecut au reprezentat numai 3% din formarea bruta de capital -o masura a investitiei totale- in scadere de la 10% in anul precedent, conform Raportului Investitional Global al ONU. Or aceasta nu sugereaza un val imens de capital strain care sa ameninte orice consiliu din Germania si care ar crea presiuni de genul celor care s-au resimtit in SUA in anii 1980 si care au culminat cu extraordinara oferta a firmei cu capital privat Kohlberg Kravis Roberts' pentr preluarea RJR Nabisco, ce activa pe piata alimentara sI a tutunului. Franta sta mai bine decat Germania la acest capitol, ponderea fluxurilor investitionale fiind de 14%. Insa trendul este, de asemenea, de scadere.
Adam Posen, senior fellow la Institutul pentru Economie Internationala din Washington, spune ca in ciuda progreselor recente, in special in eliminarea reglementarilor rigide care guvernau piata muncii, in Germania exista in continuare prea multe restrictii pentru a face comparatie cu situatia RJR Nabisco.
El nominalizeaza astfel lipsa progresului in ceea ce priveste guvernarea corporativa, aplicarea haotica a legii concurentei, relatiile politizate dintre bancile detinute de stat si companii si faptul ca "sectoare intregi din economie nu sunt listate si deschise investitorilor. Chiar si atunci cand o companie este listata, descoperi, cum este cazul VW, ca exista legi speciale care impiedica o preluare straina".
Chiar daca ar dori, sectorul companiilor europene nu poate face mult mai mult pentru a schimba asemenea conditii macroeconomice. "Succesul SUA a fost legat si de apetitul pentru indatorare cat si de flexibilitatea pietei muncii, care au constituit conditii propice pentru dezvoltare. Aceasta este o explicatie mai buna decat aceea ca managerii americani au reusit cumva sa fie mai descurcareti".
In Italia, problema este lipsa marilor companii. Lorenzo Codogno, economist la Bank of America spune ca "Problema este ca exista tot mai putine companii mari. Este o retea de intreprinderi mici si mijlocii, care constituiau un avantaj in trcut, dar care acum par sa constituie o problema".
Intre companiile franceze exista sentimentul ca firmele aufacut tot cele statea in putinta pentru in remodelarea economiei, dar s-au lovit in acest proces de puternice restrictii impuse de guvern. Cele mai presante sunt cele care guverneaza piata muncii, cum ar fi saptamana de lucru de 35 de ore. Intr-un raport asupra competitivitatii Frantei, publicat la Paris, Michael Camdessus, fostul director al Fondului Monetar International, a declarat ca "Productivitatea orelor de munca este ridicata in Franta, chiar mai mare decat in SUA. Dar daca la aceasta adaugam somajul care este mai mare aici decat in SUA si saptamana mai scurta de lucru, performantele noastre sunt sub cele ale americanilor".
Lipsa consolidarii transfrontaliere pentru a crea companii la nivel european este de asemenea criticata. Cel mai adesea sunt invocate diferentele dintre legi, sistemele de reglementare si de guvernare corporativa si interventia nelegitima a statelor. Bancile spaniole Santander Central Hispano si BBVA au facut presiuni asupra Italiei pentru a determina relaxarea restrictiilor privitoare la detinerea bancilor italiene de catre investitori straini.
Tom de Swaan, director financiar la ABN Amro Bank, a acuzat lipsa de dorinta a autoritatilor bancare europene de a ceda puterea pentru a permite planuri de expansiune transfrontaliere. liviu.chiru@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
