Din septembrie, preţurile cuprului au scăzut cu aproape 20%, apropiindu-se de 4.300 dolari pe tonă, iar un număr în creştere de analişti spun acum că preţurile vor intra sub 4.000 de dolari în curând, relatează Wall Street Journal.
Minereul de fier se tranzacţiona la peste 60 de dolari pe tonă în momentul în care Walsh îşi lansa comentariile în februarie, însă preţul s-a prăbuşit sub 40 dolari pe tonă în ultimele săptămâni, iar unii analişti cred că acestea s-ar putea apropia de 20 de dolari în acest an.
Prăbuşirea preţurilor materiilor prime dă peste cap estimările liderilor celor mai mari companii din sector la nivel mondial, cât şi planurile prin care aceştia încearcă să facă faţă celei mai dramatice crize din sector din ultimele decenii.
Unele dintre cele mai mari companii miniere din lume şi-au redus dividendele şi producţia în condiţiile în care estimările acestora privitoare la cât de jos vor ajunge preţurile materiilor prime s-au dovedit a fi greşite. „Sunt în iad“, a declarat Richard Adkerson, CEO al gigantului american Freeport McMoRan.
Cu trei ani în urmă, acesta estima că proiectele de construcţie din China vor genera o „cerere cu adevărat ridicată“ de cupru, compania investind miliarde în creşterea producţiei şi în construcţia de supermine la nivel mondial.
Aşteptările conform cărora China va absorbi vasta nouă producţie de cupru, minereu de fier şi alte materii prime s-au prăbuşit. În plus, unul din motivele scăderii preţurilor este legat de nesiguranţa privitoare la cifrele exacte legate de producţie şi consum în China.
Scăderile preţurilor „sunt acum mai puternice decât în orice altă criză din ultimii 30 de ani“, se arată într-o notă recentă a Barclays.
Prăbuşirea preţului minereului de fier a afectat puternic marile companii miniere, crescând probabilitatea ca acestea să fie nevoite să-şi consolideze finanţele prin reduceri de dividende. Totuşi, date recente sugerează o oarecare creştere a consumului de cupru în China. În plus, producătorii chinezi de cupru au anunţat că vor lua în considerare noi reduceri de producţie. Cu toate acestea, până acum astfel de măsuri de reducere a producţiei nu au fost suficiente pentru a compensa scăderea cererii, spun analiştii.
