Costurile scazute si apropierea fata de pietele principale maresc influenta producatorilor din pietele emergente.
Pe o campie vasta, batuta de vant, un fermier contempla cu optimism un covor de grau intins spre orizont. Bancherii ii dau bani pentru ca el sa recolteze mai mult. Comerciantii de grane isi croiesc cu greu drum pana la usa lui, dornici sa-i exporte graul. Anul trecut, se minuneaza el, "l-au vandut in Emiratele Arabe Unite".
Acest tablou este de mult timp o emblema a marilor campii americane, care au inflorit timp de mai mult de un secol pe baza exportului de grau. Dar fermierul in cauza, Yuri Bogomolov, se afla in partea cealalta a lumii. Tractorul sau a fost fabricat in Minsk. Semintele lui sunt Don 95, numite dupa un fluviu care i-a hranit pe stramosii sai cazaci. Cel mai apropiat oras este Zernograd (Orasul Graului, in limba rusa).
In acelasi timp, pe marile campii, in Eureka, Dakota de Sud, Greg Grenz se retrage de pe piata graului. Cu sapte ani in urma, el semana 800 de hectare. In acest an, nu a plantat decat 390. In aceeasi zi de primavara in care Bogomolov isi admira campul, Grenz se pregatea sa puna seminte de soia care, cel putin pentru moment, sunt mai profitabile. "Pur si simplu nu mai poti trai din cresterea graului", a declarat el, la volanul camionetei sale.
Pozitia SUA ca jucator dominant pe piata graului si in agricultura mondiala in general este amenintata de un grup de noi rivali internationali, care lovesc astfel intr-unul din pilonii principali ai puterii economice americane: exporturile de alimente. Fermierii americani sunt tot mai presati de concurenta in cazul unor bunuri precum boabele de soia din Brazilia, graul indian, merele chinezesti, rosiile din Mexic si alunele din Argentina. Aceasta "competitie a fermierilor" are implicatii dincolo de domeniul agricol. Influenta Americii in comertul international se datoreaza in mare parte produselor alimentare.
"SUA a fost o superputere in agricultura", spune Ben Pearcy, director pentru Europa de Est al gigantului Bunge Ltd. "Acum se confrunta cu unele puteri noi."
Inevitabil, China
Graul se situeaza in avangarda acestei schimbari. In anii '80, SUA controlau jumatate din comertul mondial cu grau, in concurenta cu Europa, Canada si Australia. In prezent, mai mult de 90 de tari cultiva grau, multe dintre ele avand costuri mai scazute si fiind mai apropiate de marile piete. China, in incercarea de a deveni independenta din punctul de vedere al graului, a ajuns primul producator mondial de grau, cu un program sofisticat de biotehnologie. India, o tara mult timp asociata cu foamea, a inceput acum trei ani sa exporte o parte din rezervele sale uriase de grau.
Dar revenirea centurii graului de la Marea Neagra, locul de bastina al lui Bogomolov, reprezinta marea schimbare in agricultura mondiala. In secolul al 19-lea, Rusia era un important producator de grau, insa s-a impiedecat la mijlocul secolului din cauza razboiului din Crimeea. SUA, cu ajutorul imigrantilor rusi, a profitat de situatie si si-a pus pe picioare o economie agricola prospera. Suprematia americana s-a cimentat in secolul 20, pe masura ce sistemul colectivist al Rusiei se clatina. Guvernul comunist importa atat de mult grau american incat in 1988 cumpara 18% din productia totala americana.
Acum, graul curge din nou din Rusia, in cantitati rar vazute din vremea tarilor. Impreuna cu vecinii din Ucraina si Kazakhstan, Rusia va acoperi 11% din exporturile mondiale de grau, in urmatoarele 12 luni, potrivit departamentului pentru agricultura din SUA. Unii economisti preconizeaza ca regiunea va controla 20% in zece ani. Cu echipament in mare parte american, o ferma din Ucraina a stabilit un record anul trecut, cu cele mai multe hectare de grau plantate intr-o zi, 565.
In acelasi timp, numarul de acri plantati cu grau in America a ajuns la cel mai scazut nivel de la inceputul anilor 1970. SUA nu mai controleaza decat un sfert din exportul mondial. Unii economisti preconizeaza ca peste 20 de ani, America nu se va mai situa pe o pozitie exportatoare neta. Terry Zetterlund, ofiter de credite la Great Plains Bank (Eureka), isi sfatuieste clientii sa renunte la grau daca vor sa-si pastreze afacerile. "Nu mai suntem marele jucator pe piata", explica el.
Schimbarea pietelor
Noile puteri ale produselor alimentare incep sa se simta importante pe arena politica. Noii competitori inghit piete regionale dominate candva de SUA si Uniunea Europeana, isi extind influenta regionala.
Anul trecut, Brazilia, India si China s-au folosit de noua lor putere pentru a se opune subventiilor agricole generoase acordate de SUA si de UE fermierilor lor. Asta a blocat negocierile referitoare la o seama de probleme ale comertului mondial. Tarile amintite au cerut SUA si UE sa respecte retorica lor privind comertul liber si sa renunte la subventii.
"SUA si UE nu pot avea prajitura si s-o manance tot ele. De acum inainte nu", spune Alexander Sarris, director al diviziei de comert si bunuri al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Alimente si Agricultura, care monitorizeaza impactul subventiilor. "Acum sunt si alte tari importante".
O mare parte din economia americana este impulsionata de agricultura, care la randul ei depinde de vanzarile peste ocean. Circa doua treimi din pamantul celor 48 state este folosit in agricultura. Agricultura si activitatile conexe reprezinta 12% din produsul intern brut al SUA si ocupa cam 17% din locurile de munca ale americanilor.
Agricultura a fost o nestemata pentru economia americana, pentru ca este unul din putinele sectoare care exporta mai mult decat importa. Jumatate din recolta anuala de grau a SUA, de exemplu, este vanduta in strainatate. Exporturile de grau pentru acest an sunt estimate la 5 miliarde de dolari (4,17 miliarde de euro).
In prezent, balanta comerciala a SUA este presata de de apetitul tot mai mare al tarii pentru bunurile importate precum maslinele sau fructele avocado. Administratia Bush estimeaza ca excedentul comercial din agricultura va scadea pana la 10 miliarde de dolari pana la sfarsitul lunii septembrie, aproximativ o treime din excedentul record de 27,3 miliarde de dolari, inregistrat in 1996. Daca se continua tendintele actuale, SUA ar putea inregistra un deficit al balantei comerciale din agricultura pana la sfarsitul deceniului. Estimarea a fost facuta pe baza calculelor unor economisti de la Universitatea Purdue, din West Lafayette, Indiana.
Va fi dificil pentru centura agricola a SUA sa-si recastige avantul. In ciuda subventiilor de la Washington, America este pe cale de a pierde avantajele de mare putere agricola. Noile puteri agricole injecteaza fonduri in infrastructura, cum ar fi porturile sau navigatia fluviala. In SUA, este greu sa obtii pamant, iar asociatiile agricole si cele de mediu se cearta in legatura cu modernizarea sistemului de baraje si ecluze care permit navelor ce transporta grau sa foloseasca fluviul Mississippi.
Multor fermieri americani le este tot mai greu sa obtina mai mult din pamantul lor in fiecare an. Castigul mediu de pe urma unui hectar plantat cu grau este de cativa ani constant, spun specialistii in agronomie. Rezultatele obtinute de biotehnologie ii ajuta pe fermierii americani sa scape mai usor de buruieni si de insecte daunatoare, dar companii precum Monsanto Co. si DuPont Co. exporta aceste tehologii peste tot in lume.
Poate cel mai vizibil semn ca agricultura americana stagneaza este faptul ca suprafata destinata recoltelor importante ale tarii s-a diminuat in aceasta primavara, in ciuda celei mai mari cresteri a preturilor la bunurile agricole, inregistrata in cateva zeci de ani.
"Centura de grau" din jurul Marii Negre
In secolul al 19-lea, Rusia tarista era un titan pe piata mondiala a cerealelor. Imensa suprafata cultivata compensa tehnicile agricole ramase neschimbate din evul mediu. A fost nevoie de razboiul din Crimeea, in anii 1850, pentru a bloca exporturile rusesti de cereale spre Europa. Acesta a fost unul din evenimentele care au oferit sansa de extindere peste ocean a fermierilor americani.
Apoi, revolutia bolsevica a folosit fermele colectivizate pentru a sustine industrializarea fulger a economiei ruse. Istoricii apreciaza ca 10 milioane de oameni au murit in urma foametei din anii '20-'30. Fermele colectivizate s-au prabusit o data cu regimul comunist in 1991. La sfarsitul secolului 20, orase precum Moscova si St. Petersburg importau peste jumatate din alimentele necesare, potrivit departamentul pentru agricultura al SUA.
Redresarea agriculturii ruse a fost declansata de criza financiara globala din 1998, cand Rusia nu a putut sa-si plateasca datoria externa si si-a devalorizat moneda. Ca urmare, consumatorii au descoperit ca produsele locale, evaluate in ruble, erau mai ieftine decat produsele de import. Recolta de grau a Rusiei a crescut de la an la an, de la 27 milioane tone in 1998 la 50,6 milioane tone in 2002.
Anul trecut, productia a scazut cu o treime din cauza vremii nefavorabile. Fermele ruse depind inca de conditiile climaterice si exportul din aceasta tara pe piata mondiala este cateodata neregulat.
Cu toate acestea, pe masura ce piata prospera, fermierii si companiile de comert au inceput sa-si cheltuiasca noile venituri pe ingrasaminte, echipamente si pamant. Au avut suficient spatiu pentru a se extinde. O treime din terenul arabil al Rusiei este necultivat, iar costurile de productie sunt cu 60% mai scazute decat cele ale fermierilor americani. Guvernul, care vrea sa creeze Rusiei reputatia de mare exportator de grau, i-a sustinut pe agricultori prin schimbari precum ridicarea restrictiilor asupra proprietatii pamantului.
Renasterea centurii de grau a Marii Negre a starnit interesul magnatilor moscoviti, dintre care multi au facut avere pe baza speculatiilor pe piata valutara, in industria metalurgica sau a petrolului. In 2001, Interros, grupul bancar care opereaza si in industria metalurgica, a achizitionat o companie care era inainte Ministerul Sovietic al Painii. Pretul tranzactiei nu a fost dezvaluit. Interros a investit in plus 20 milioane de dolari, pentru cumpararea de ferme si inlocuirea echipamentului invechit.
Interros a avut de luptat cu unele obiceiuri ramase din era sovietica: dupa fiecare weekend, managerii mergeau din casa in casa pentru a-i readuce pe angajati la munca. Cu toate acestea, compania a patruns pe noi piete. In martie, a obtinut un contract pentru furnizarea de cereale catre Iran. Vecinatatea Rusiei a permis companiei sa scoata din cursa ofertanti din Canada si Australia, furnizori traditionali ai Teheranului. In acelasi timp, transporturile de grau din SUA au incetat dupa ce Washington-ul a impus o serie de sanctiuni comerciale.
Vadim Vikoulov transporta grau rusesc din portul Rostov in sudul Europei, in Orientul Mijlociu si in nordul Africii. Zambeste gandindu-se la cat s-a schimbat meseria sa. "Eu am transportat grau american in Rusia din 1985 pana in 1991", spune el. In ultimii sase ani, compania sa, Aston Agro-Industrial Corp., a investit 75 milioane de dolari in exportul de grau.
In 1994, Aston a preluat un santier naval falimentat si abandonat de pe fluviul Don. Trei ani mai tarziu, a construit primul terminal de cereale la Rostov, cu o capacitate de 40.000 de tone. Recent si-a marit capacitatea la 100.000 tone.
"Putem umple si goli silozurile de cinci ori pe luna", spune cu mandrie Vikoulov.
Intinsele campii americane
Eureka din SUA, orasul fermierului Grenz, se situeaza pe o latitudine similara Rostovului din Rusia, aproape de paralela 45.
Multi dintre strabunicii fermierilor de aici au lucrat odinioara pamantul din jurul Marii Negre. Ei au emigrat din stepele Rusiei prin anii 1880.
Cu experienta lor din Rusia, noii veniti au stiut care era singura recolta care putea sa supravietuiasca vanturilor iernii americane si secetei verii. Pana in 1892, Eureka producea atat de mult grau incat pentru a-l transporta ar fi fost necesar un tren de o lungime de aproape 50 de kilometri.
Curand, "raurile aurii de grane" din imnul american au devenit un instrument de politica externa. Marea Britanie nu a fost de partea confederatilor in razboiul civil in parte pentru ca avea mai mare nevoie de graul din nord decat de bumbacul din sud.
In prezent insa, cultivarea graului a devenit o activitate riscanta pentru fermierii americani.
In Eureka, unii fermieri se pregatesc sa treaca la porumb si soia, recolte mai greu de cultivat, care necesita mai multi bani, mai multa apa si abilitati deosebite. In plus, nu sunt nici ele imune la concurenta straina.
Economisti de la departamentul pentru agricultura al SUA afirma ca producti de grau rusesc ar putea creste cu 30% in decurs de zece ani, daca Rusia ar adopta noi schimbari. Aceasta ar constitui o presiune pentru exportul american in zone precum Orientul Mijlociu. ioana.leaua@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
