Semnele opulentei nu sunt atat de vizibile in Norvegia, fata de alte tari cu venituri mari din petrol.
Oslo, un oras fara zgarie-nori si fara muncitori straini. Capitalei Norvegiei ii lipsesc cu desavarsire semnele bogatiei datorate resurselor de petrol. Economistii spun ca acesta e un lucru bun. Lipsa unei bogatii vizibile, sustin ei, e un semn clar ca Norvegia a evitat problemele pe care le-au avut celelalte tari cand au dat de petrol.
Acest lucru se datoreaza in mare parte unei serii de artificii aplicate la nivel macroeconomic. Norvegia devine astfel un model pentru statele scaldate in banii din petrol, informeaza International Herald Tribune.
Sistemul economic al Norvegiei a delimitat un fond special pentru veniturile provenite din vanzarile de petrol. Acesta se bazeaza pe un set de reguli fiscale care specifica sumele ce pot fi folosite in diverse scopuri.
In acelasi timp, din acest fond se aloca importante sume de bani pentru informarea cat mai corecta a populatiei despre felul in care se gestioneaza aceasta resursa. Sustinerea dezbaterilor publice pe aceasta tema arata ca atat reprezentantii clasei politice cat si economistii norvegieni sunt de parere ca trebuie sa se cheltuiasca mult mai putin.
Cresterea pretului petrolului insa a adus cu sine nu numai sume fabuloase de bani bugetului de stat, ci si tendinta evidenta ca acesti bani sa fie cheltuiti mult mai liber.
"Mi se pare ciudat ca o tara atat de bogata ca Norvegia are drumuri mai proaste decat Suedia", a declarat Siv Jensen, liderul parlamentar al Fremskrittspartiet, partid popular ce a urcat considerabil in urma alegerilor generale. "Sunt de asemenea o serie de probleme nerezolvate privind prosperitatea si sanatatea, probleme pe care alte tari fara resurse de petrol le-au rezolvat deja", a continuat el.
In 1969, Norvegia a descoperit zacaminte de petrol in adancurile Marii Nordului. Astazi este cel mai mare producator de petrol al Europei de Vest si al treilea exportator de petrol din lume dupa Arabia Saudita si Rusia.
Inca din primii ani ca tara petroliera, Norvegia si-a dezvoltat o politica interna bazata pe ideea ca bogatiile resurselor prezinta si factori de risc pe langa cei de prosperitate. Aceasta politica a fost lansata chiar de unul dintre membrii fondatori ai Oranizatei Tarilor Exportatoare de Petrol, Juan Pablo Perez Alfonso. Petrolul, spunea ministrul venezuelean al energiei, este "excrementul diavolului. Aduce necazuri". "Uitati-va la aceasta nebunie", exclama Perez in 1975, "risipa, coruptie, consum, serviciile noastre publice dezmembrandu-se. Sa nu uitam datoriile, datorii vom avea multi ani de-acum inainte."
"Bogatia petrolului a fost folosita in multe tari pentru a produce beneficii imense pentru cat mai putini sau pentru a da paine si circ celor multi", considera Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare, intr-un raport recent. Norvegia insa, dupa cum se precizeaza in acelasi raport, "a evitat ambele capcane".
Sistemul ei "reprezinta un exemplu concludent de politici luminate pentru alte tari bogate in resurse", considera reprezentantii OCED. Unii economisti insa considera ca necopiabile trecutul istoric lipsit de coruptie si traditia consensului politic din aceasta tara.
Partea cea mai vizibila a acestui sistem este Fondul de Petrol al statului. Din 1996 incoace, venitul petrolier a trecut in acest fond si, pentru a apara economia de suprainvestitii, toti banii fondului sunt plasati in afara tarii, a explicat Jarle Bergo, guvernatorul delegat al bancii centrale din Norvegia, managerul acestui fond.
De la infiintarea sa pana acum, acest fond a cunoscut o crestere imensa. Conform unor estimari recente, valoarea fondului ar putea fi de 1.280 de miliarde de coroane norvegiene, aproximativ 163,13 miliarde de euro.
Trebuie sa tinem cont ca Norvegia este pe locul doi in topul celor mai bogate tari din Europa, dupa Luxemburg, cu un produs intern brut pe cap de locuitor de aproximativ 34,000 de euro pe an. Remarcabil este insa faptul ca celelalte ramuri ale economiei se mentin la un grad de productivitate cat se poate de ridicat, cu o crestere estimata de 4 procente anul acesta. Pentru a se feri de cele doua amenintari ale "blestemului resurselor" si de "boala olandeza", norvegienii au folosit venitul petrolier pentru a plati imprumuturile externe. Pana in 1995 datoria externa a fost achitata.
Sistemul s-a perfectionat in decursul anilor. In 2001, guvernul condus si atunci de Stoltenberg, a instituit o asa-zisa regula fiscala in care se mentiona ca pot fi folosite pentru cheltuielile de stat numai profiturile obtinute in urma plasarii fondului de petrol, aproximativ 4 la suta din valoarea sa totala. Aceasta regula, mai degraba tel, din moment ce nu se interzice folosirea unei sume excedente, are doua scopuri precise.
Primul este prevenirea cheltuirii excesive de catre guvern a fondului, iar al doilea este pastrarea capitalului pentru necesitati pe termen lung.
O data cu cresterea pretului la titei, nivelul fondului se mareste si el si in acelasi timp si dorinta de a-l cheltui. Multi cetateni norvegieni considera ca sistemul sanitar nu este suficient de competitiv. Unele proceduri medicale necesita perioade mari de asteptare iar numarul clinicilor este prea mic. Mai este de asemenea problema infrastructurii si cea a preturilor la carburanti.
Fondatorii si sustinatorii sistemului de management al petrolului considera ca acesta va face fata unor asemenea provocari. Psihologia maselor aplicata cu succes pana acum va fi aplicata in continuare.
Blestemul petrolului
* "Blestemul resurselor", sintagma folosita de economisti pentru a ilustra faptul ca economia statelor bogate in resurse naturale este mai putin productiva decat a celor cu resurse limitate.
* "Boala olandeza"- dupa ce Olanda a inceput sa pompeze gaze naturale din Marea Nordului in anii ''60, afluxul de bani a urcat valoarea guldenului, provocand astfel scumpirea produselor indigene.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
