Cea mai mică ţintă de creştere economică din ultimii 25 de ani stabilită de Partidul Comunist pentru China are consecinţe care depăşesc graniţele acestei ţări, spre exemplu vizând eforturile sale de a deveni superputere mondială şi inflaţia globală. Efectele se văd deja pe pieţele mondiale.
Spre exemplu, pe pieţele de materii prime, preţurile cuprului şi fierului, metale folosite intens în industrie, au început săptămâna în scădere. De asemenea, cotaţiile petrolului au simţit şi ele presiuni descendente. Cum ţinta de creştere economică de 5% pentru anul acesta, deşi modestă, este totuşi un progres faţă de avansul de numai 3% de anul trecut, este de aşteptat ca lanţurile de aprovizionare avariate de politica de toleranţă zero faţă de COVID a Beijingului să se refacă.
Toate acestea, în teorie, ar trebui să ducă la scăderea presiunilor inflaţioniste la nivel mondial. Realitatea este un pic mai complicată. Ţări exportatoare de petrol, precum Arabia Saudită, care depinde de veniturile obţinute prin vânzarea hidrocarburilor, pot influenţa cotaţiile prin ajustarea producţiei.
Când a anunţat ţinta de creştere economică, premierul chinez Li Keqiang a menţionat cuvântul „stabilitate“ de 33 de ori, ceea ce sugerează determinarea guvernului de a întări fundaţiile economice şubrezite de COVID şi de lockdownurile impuse de guvern pentru a stopa pandemia cu mult după redeschiderea economiilor vestice. De asemenea, poate fi un indiciu al ajustării modelului de creştere, cu ţinte mai realiste şi mai mult control al conducerii Partidului Comunist în economie.
Preşedintele Xi Jinping este, de altfel, aşteptat să-şi consolideze şi mai mult controlul în sectorul apărării, în finanţe şi tehnologie, dar şi în guvern. O creştere a PIB de 5% ar echivala cu o stagnare dacă este raportată la vitezele de peste 10% de până în criza economică mondială, dezastru după care Beijingul a hotărât că trebuie schimbat modelul economic, cu punerea accentului pe consum, pe producţie cu valoare adăugată mai mare şi autosuficienţă. Dar ar fi şi un indicator al maturizării, al creşterii fără steroizi, fără stimulente precum supraîndatorarea sectorului imobiliar.
Ca o comparaţie, economia zonei euro este aşteptată să avanseze cu doar 0,9% anul acesta. Însă ţările europene au fost lovite de şocurile războiului pornit de Rusia contra Ucrainei, în care preţurile energiei sunt folosite ca arme contra Occidentului. China, din contră, profită de preţurile mici la care cumpără energie şi materii prime din Rusia. Dacă economia reuşeşte să se „stabilizeze“, China poate reintra în cursa contra SUA pentru a deveni cea mai mare economie a lumii, obiectiv care s-a îndepărtat în cei trei ani de luptă intensă cu o pandemie persistentă, după cum scrie The Wall Street Journal.
Un obiectiv de creştere de „doar“ 5% poate arăta şi reorientarea resurselor, iar majorarea cheltuielilor pentru armată s-ar încadra în această idee. Proiectul pentru noul buget prevede cheltuieli cu apărarea mai mari cu peste 7% în 2023, notează Financial Times. Cheltuielile publice primesc un plus de 5,7%, ceea ce înseamnă că apărarea devine prioritară în faţa dezvoltării.
Statutul de superputere mondială, sau măcar locală, presupune şi o armată puternică. Cheltuielile mai mari pentru apărare ar veni în contextul în care China ameninţă Taiwanul, un stat insular protejat politic de SUA. Analiştii spun că cel de-al treilea portavion chinez, care ar trebui lansat la apă în această vară, producţia rapidă de distrugătoare şi aeronave de luptă şi investiţii în tehnologie spaţială şi inteligenţă artificială pentru sistemele de navigaţie ale rachetelor vor fi principalele ţinte ale cheltuielilor de anul acesta.
Ţinta de creştere economică modestă a fost întâmpinată pe piaţa petrolului cu scăderi, speculatorii fiind descurajaţi şi de perspectiva ca Rezerva Federală americană să continue cu creşterea dobânzilor.
Frânarea economiei înseamnă şi frânarea consumului de carburanţi. În plus, lipsa din planurile Beijingului a intenţiei a continua cu stimuli economici consideraţi tradiţionali precum cheltuieli masive pentru infrastructură şi umflarea sectorului construcţiilor cu datorie ieftină, şi hotărârea de a ţine sub control preţurile materiilor prime au tăiat elanul pieţelor de metale industriale. Cotaţii mai mici sau care nu cresc spectaculos ar ajuta la domolirea inflaţiei. Pe efectele deflaţioniste la nivel global ale creşterii economiei Chinei insistă mai ales publicaţiile chineze. Însă aceste efecte pot fi atenuate şi chiar inversate de decizii cum ar fi cea recentă a Arabiei Saudite de a majora preţurile pentru petrolul pe care-l vinde Europei şi Asiei.
