În timp ce spectrul încetinirii economice dă fiori în Europa şi în alte părţi ale lumii, Bart van Ark, economist şi strateg-şef la The Conference Board, o asociaţie de business, vine cu o idee încurajatoare: după un deceniu de pierdere de ritm aproape continuă, productivitatea globală începe în sfârşit să-şi revină. Iar această creştere a productivităţii ar trebui protejată pentru ca economia să-şi păstreze ritmul alert. De asemenea, îmbunătăţirea productivităţii poate însemna salarii mai mari. Van Ark este şi profesor de economie la Universitatea din Groningen.
„Cererea mai puternică şi investiţiile mai mari sunt bune pentru o nouă fază de creştere a productivităţii”, scrie Bart van Ark într-o opinie publicată de Financial Times. Economistul scrie acest lucru când alţii vorbesc deja de o încetinire sincronizată a economiilor lumii.
Anul trecut, producţia medie a unui muncitor a crescut cu 2%, potrivit celor mai recente date ale The Conference Board privind productivitatea globală. În 2015 şi 2016 indicatorul a crescut cu 1,4%, cel mai lent ritm din ultimii 25 de ani cu excepţia revenirii din criza asiatică din 1998 şi a celei din criza financiară globală din 2009. Anul acesta, productivitatea muncii ar putea creşte cu 2,3%. După standardele istorice, ritmul este încă slab. Săptămâna trecută, statistica guvernamentală americană a raportat că producţia pe oră în sectorul privat, exceptând agricultura, s-a îmbunătăţit cu 1,3% în primul trimestru faţă de perioada similară a anului trecut. Acelaşi ritm modest a fost înregistrat în tot anul 2017. SUA sunt cea mai mare economie a lumii.
Specialiştii în politică economică şi financiară s-au întors luna trecută de la summitul de primăvară al Băncii Mondiale şi FMI cu un mesaj clar: actualele perspective pe termen scurt nu aduc nicio garanţie pentru o creştere economică susţinută pe termen mediu. Cuvântul „productivitate” apare de multe ori în ediţia de primăvară a analizei FMI World Economic Outlook. O creştere a productivităţii ar fi cea mai eficientă cale de a preveni ca revirimentul recent al economiei globale să încetinească prematur. Multe analize au încercat să arate de ce productivitatea în economiile avansate a încetinit atât de mult chiar şi în condiţiile unui ritm alert fără precedent de schimbări tehnologice. Însă o lecţie de istorie importantă este că lumea nu recunoaşte o revenire a productivităţii decât atunci când aceasta s-a consumat.
Actuala revenire a productivităţii poate fi de scurtă durată. În faza de expansiune a ciclului de afaceri în general productivitatea se consolidează deoarece angajatorii se abţin să angajeze mai mult până când sunt siguri că revenirea economică este sustenabilă. Dar cum nicio recesiune economică nu se întrevede la orizont, investiţiile mai mari în utilaje şi echipamente şi cheltuielile mai mari cu inovarea şi automatizarea ar putea impulsiona şi mai mult productivitatea. Acest lucru ar încuraja creşterile salariale pe măsură ce se reduce oferta de forţă de muncă.
Ascensiunea tehnologiilor digitale s-ar putea să fi supradimensionat aşteptările privind o creştere mai rapidă a productivităţii. În timp ce aceste tehnologii se răspândesc rapid în economie, aportul lor la creşterea performanţelor afacerilor este lent şi inegal. Această situaţie este normală. Perspective precum maşinile autonome, dezvoltarea inteligenţei artificiale şi roboţi din ce în ce mai performanţi pot duce uşor la exagerări privind impactul productivităţii asupra economiei în ansamblu. În realitate, doar un număr redus de sectoare au cunoscut o performanţă mai bună a productivităţii decât celelalte sectoare.
Este nevoie de timp pentru ca îmbunătăţiea productivităţii să se răspândească mai larg în economie. Chiar dacă în prezent nu se simt beneficiile complete, creşterea mai puternică şi investiţiile mai mari sunt bune pentru o nouă fază de creştere rapidă a productivităţii. Ce trebuie făcut pentru susţinerea revenirii productivităţii? Sunt esenţiale politici care sprijină crearea de produse, servicii şi procese noi. Politicile publice nu trebuie să se concentreze doar pe latura creatoare a credoului Ñdistrugere creatoare î al lui Joseph Schumpeter. Dobânzile mici din ultimul deceniu, creşterea vastă a creditării şi creşterea slabă a salariilor au permis ca mult prea multe firme cu productivitate redusă să supravieţuiască. Pe măsură de tehnologii noi sunt adoptate la scară tot mai largă, „distrugerea” afacerilor slabe ar putea deveni mai perturbatoare. Va fi nevoie de schimbări legislative şi de politică pentru îmblânzirea acestor noi tehnologii. De asemenea, companiile trebuie să grăbească transformarea digitală. Companiile care reuşesc să îmbrăţişeze aceste schimbări vor fi probabil cele care vor conduce revenirea productivităţii. Îmbunătăţirea productivităţii în anul acesta şi următorul nu sunt garanţii ale succesului în următorul deceniu. Riscul stagnării seculare încă pândeşte, ţinut în viaţă de creşterea slabă a populaţiei şi de îmbătrânirea forţei de muncă. Împreună cu presiunile inflaţioniste slabe, aceşti factori nu sunt pozitivi pentru creşterea productivităţii.
Însă când amplificarea penuriei de forţă de muncă şi de oameni calificaţi devine o problemă tot mai urgentă, creşterea productivităţii va fi singura cale de a aduce creşterea economică înapoi la nivelurile ridicate. Nu trebuie pierdută oportunitatea de a merge pe actualul val.
