Bank of America (BoA), a doua bancă americană în funcţie de active, este acuzată în două procese separate deschise de Departamentul de Justiţie şi de Securities and Exchange Commission (SEC) că a înşelat investitorii, cărora le-a vândut în 2008, anul izbucnirii crizei financiare globale, instrumente financiare complexe bazate pe ipoteci de 850 milioane de dolari. Titlurile au fost emise în ianuarie şi februarie 2008, scrie The Wall Street Journal. Departamentul de Justiţie acuză instituţia că a ascuns investitorilor riscuri importante asociate cu ipotecile care garantau titlurile. Spre exemplu, banca nu a spus clienţilor că 22% dintre proprietarii locuinţelor erau angajaţi ai propriei afaceri, iar 70% dintre ei nu aveau veniturile validate de bancă.
„BoA, în cunoştinţă de cauză şi cu intenţie, a indus în eroare investitorii cu privire la calitatea şi siguranţa investiţiilor lor“, se arată în actul de acuzare.
De asemenea, BoA nu a respectat propriile standarde când a vândut creditele. În total, mai mult de 40% din cele 1.191 ipoteci nu îndeplineau standardele băncii. Guvernul susţine, totodată, că banca nu i-a informat pe investitori că 70% dintre credite veneau de la brokeri de ipoteci terţi.
BoA a vândut titlurile incriminate unui număr de cinci investitori, printre care Banca Federală pentru Credite pentru Locuinţe din San Francisco şi banca Wachovia, ulterior achiziţionată de Wells Fargo. Majoritatea instrumentelor financiare au primit ratinguri de top.
„Tu să-ţi ţii ideile pentru tine“ când procesezi cererile pentru credit
Acuzatorii spun că banca şi-a presat angajaţii să aprobe multe credite fără a lua în considerare calitatea acestora. O angajată a mărturisit că i s-a cerut „să-şi ţină ideile pentru ea“ când procesează cererile pentru credit.
Un alt angajat scrie într-un e-mail: „Am luat la rând aceste credite şi niciunul nu este potrivit pentru a fi împachetat într-un instrument financiar cu un rating atât de mare“, notează Financial Times. Guvernul a descoperit că banca a decis să sară peste anumiţi paşi de verificare pentru a face economii.
Într-un alt proces legat de afaceri cu împrumuturi ipotecare, UBS a acceptat să plătească aproape 50 milioane dolari pentru a ajunge la un acord amiabil cu SEC. În acest caz titlurile au fost emise în 2007. Banca elveţiană nu a respins acuzaţiile, dar nici nu le-a acceptat. Spre deosebire de UBS, BoA se luptă cu acuzatorii.
În apărarea băncii, un purtător de cuvânt a declarat că instrumentele financiare au devenit toxice din cauza prăbuşirii pieţei imobiliare, ceea ce nu s-a întâmplat din vina BoA. Instituţia a respins acuzaţiile şi susţine că ipotecile sunt „de primă clasă şi au fost vândute unor investitori sofisticaţi care aveau acces la informaţiile de bază“. „Nu noi suntem responsabili de prăbuşirea pieţei imobiliare din cauza căreia împrumuturile ipotecare au devenit toxice într-un procent fără precedent, având ca rezultat deprecierea instrumentelor financiare“, explică banca.
Guvernul caută să obţină suma maximă de despăgubiri permisă de lege, dar nu a vehiculat nicio cifră. Plângerea SEC evaluează pierderile produse investitorilor la 70 de milioane dolari şi anticipează pierderi viitoare de 50 milioane dolari.
BoA a acceptat deja să plătească 45 miliarde dolari în litigii izvorâte din criza din 2008, notează The Guardian.
În 2011 acţiunile BoA s-au prăbuşit cu peste 20% într-o singură zi după ce AIG a acuzat banca într-un proces de 10 miliarde dolari de fraudă prin credite ipotecare. Banca a fost salvată printr-o injecţie de capital făcută de conglomeratul Berkshire al miliardarului Warren Buffett.
Ratingurile „umflate“ revin pe Wall Street
La cinci ani după izbucnirea crizei financiare globale, la care au contribuit şi ratingurile de credit nerealiste, cea mai mare agenţie de evaluare financiară din SUA, Standard & Poor’s, câştigă din nou clienţi oferind calificative mai favoravile decât cele ale rivalilor, scrie The New York Times. Iar aceste ratinguri sunt acordate pentru instrumente financiare bazate pe ipoteci chiar când Wall Street-ul încearcă să reînvie piaţa acestor titluri. Vânătoarea de afaceri a S&P se remarcă din cauza mediului în care se desfăşoară. Agenţia se luptă în justiţie cu guvernul, care o acuză de acţiuni asemănătoare înainte de criză.
Strategia S&P pare că dă roade. Băncile apelează la agenţie pentru a le fi evaluate produsele, triplându-i cota de piaţă în prima jumătate a acestui an. Rivalii de top sunt reticenţi în a acorda calificative mari. S&P susţine că metodologia folosită de publicaţia americană pentru a trage concluzii este greşită, dar nu a specificat în ce sens.
David Jacob, care a condus divizia S&P pentru obligaţiuni garantate cu ipoteci până în 2011, spune că a văzut angajaţi ajustând criteriile de rating ca răspuns la presiunile companiilor. Guvernul a atacat în justiţie agenţia în februarie, acuzând-o că a relaxat metodologia de evaluare înainte de criză pentru a atrage clienţi.
De la credite la materii prime
Cea mai mare bancă americană, JPMorgan, şi Goldman Sachs sunt acuzate că au restricţionat aprovizionarea cu aluminiu şi că au majorat preţurile, potrivit Bloomberg. Acuzaţiile sunt făcute de compania Master Screens, un cumpărător direct de aluminiu, şi de Daniel Price Bart, care se descrie în actele înaintate instanţei ca fiind „cumpărător de băuturi îmbuteliate în doze de aluminiu“.
Acuzatorii susţin că băncile se fac vinovate de înşelăciune şi că au conspirat cu Bursa de Mărfuri de la Londra, că au stocat aluminiu în depozite din Detroit şi că au încălcat legislaţia antitrust.
„Prin intrarea într-o industrie sănătoasă care produce materii prime foarte necesare, degradând sever funcţionalitatea şi stabilind la scară largă costurile de care tot ele au beneficiat, Goldman Sachs şi JPMorgan nu se pot potrivi mai bine cu descrierea arhetipală a unui parazit al pieţelor“, se arată în actul de acuzare.
Peste un milion de tone de aluminiu sunt stocate în depozitele din Detroit, multe dintre ele deţinute de Goldman Sachs, este menţionat în acest act. Banca percepe chirie pentru depozitare, iar Bursa de la Londra emite reguli privind cantităţile care pot fi scoase.
Compania Henry Bath & Son, achiziţionată în 2010 de JPMorgan, este descrisă ca fiind „un gigant al depozitării metalelor“.
Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 08.08.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
