Poate că industria de fashion nu este prima care vine în minte ca superutilizator de combustibili fosili, însă textilele moderne se bazează masiv pe produse petrochimice care provin de la aceleaşi companii de petrol şi gaze aflate în spatele emisiilor de gaze cu effect de seră, scrie Bloomberg.
Astăzi, de fapt, industria reprezintă până la 10% din producţia mondială de dioxid de carbon, mai mult decât zborurile internaţionale şi industria de transport combinate. Aceasta reprezintă de asemenea o cincime din cele 300 milioane de tone de plastic produse la nivel mondial anual. Poliesterul, o formă de plastic întâlnită peste tot derivată din petrol, a luat locul bumbacului ca bază a producţiei textile. Hainele din poliester şi alte fibre sintetice sunt o sursă majoră de poluare cu microplastice, dăunătoare în special vieţii marine.
În prezent, se produc mai multe haine ca niciodată, numărul de haine produse anual dublându-se din 2000. Iar numai o parte infimă din ce se produce este reciclat.
SUA aruncă echivalentul a 70 de perechi de pantaloni de persoană anual. Un studiu din UK arată că una din trei persoane consideră hainele ca fiind vechi după un an sau doi.
Sustenabilitatea a intrat în centrul atenţiei mărcilor de fashion în ultimul deceniu. În acelaşi timp, însă, producţia de haine bazate pe combustibili fosili a continuat şi este aşteptată să crească în următoarele două decenii. Companiile de petrol şi gaze pariază în continuare pe produse petrochimice ca poliesterul pentru a obţine creştere viitoare, în condiţiile în care cererea din partea sectorului de transport scade.
Agenţia Internaţională de Energie estimează că materialele plastice vor fi cel mai mare driver de creştere a cererii de petrol în următoarele două decenii. Materialele textile reprezintă al doilea mare grup de produse bazate pe materiale plastice derivate din produse petrochimice după ambalaje.
Când vine vorba de impactul industriei asupra mediului, segmentul de fast fashion este adesea arătat cu degetul. Însă brandurile high-end sunt cele care lansează trendurile şi generează cerere pentru stiluri noi, care sunt mai apoi produse în masă de companiile fast fashion.
Există un motiv pentru care industria iubeşte poliesterul. Este rezistent şi versatil. Este prezentat ca fiind mai sustenabil decât unele fibre naturale pentru că procesul de producţie nu necesită la fel de multă apă sau pământ ca producţia de fibre naturale ca bumbacul.
Tasha Lewis, profesor la Cornell University, spune că brandurile creează amestecuri de fibre, dar nu se gândesc la ce este necesar pentru reutilizarea sau reciclarea fibrelor respective.
Ritmul producţiei de haine depăşeşte adesea cererea, creând întrebarea ce se întâmplă cu hainele care nu sunt vândute. Cu atâtea haine saturând piaţa în ultimii ani, piaţa secondhand a crescut la rândul său puternic.
Problemele industriei mondiale de fashion sunt structurale şi sistemice, spun experţii.
Există companii care încearcă să dezvolte tehnologii care chiar folosesc deşeurile textile. Însă deşi măsurile de sustenabilitate capătă popularitate crescândă, deocamdată acestea nu ţin pasul cu viteza cu care sunt produse haine la nivel mondial.
