Business Internaţional

Laureatul Premiului Nobel pentru Economie de anul acesta este cel care a schimbat perceptia asupra raportului somaj/inflatie

16.10.2006, 17:42 65

Lucrarile lui Edmund Phelps au dovedit ca inflatia nu depinde numai de rata somajului, ci si de asteptarile firmelor si ale angajatilor privind preturile si cresterile salariale.
Premiul Nobel pentru Economie in 2006 a fost acordat lui Edmund Phelps, profesor la Universitatea Columbia, pentru studiile sale de la sfarsitul anilor 1960, prin care a reusit sa darame mitul unei legaturi stabile intre rata somajului si inflatie, scrie Financial Times.
Premiul, in valoare de un milion de euro, a fost acordat "pentru analizele sale care au adus beneficii deosebite politicii macroeconomice in decursul timpului", conform Academiei Regale de Stiinta din Suedia.
In anii '60, lucrarile lui Phelps au demonstrat ca exista o rata "naturala" a somajului, nivel sub care presiunile inflationiste sunt de asteptat sa se intensifice. Teoriile sale au stimulat banca centrala din SUA (Fed), dar si alte banci nationale sa acorde o importanta mult mai mare inflatiei. "Cu siguranta ca au contribuit la schimbarea preceptiei asupra inflatiei si a somajului", a declarat in cadrul unui interviu telefonic Phelps, pentru agentia de stiri Bloomberg. "Trebuie sa fi avut un efect semnificativ asupra interpretarii beneficiilor si costurilor politicilor economice ale diverselor guverne. Politicile monetare relaxate nu sunt o varianta viabila. La mijlocul anilor '60, cand am inceput aceste studii, politica monetara relaxata era buna", a adaugat el.
Phelps a dezvoltat o teorie mai veche, cunoscuta sub numele de curba lui Philips, care aratau ca odata cu scaderea numarului de someri cresterea salariala accelereaza, impulsionand inflatia.
"Intelegem toti astazi, datorita muncii depuse de Phelps, ca nu poti doar prin marirea salariilor sa scazi nivelul somajului pana la o limita extrema, pentru ca acest lucru ar putea determina exact efectul invers", este de parere Paul Samuelson, profesor la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, laureat al premiului Nobel in 1970.
"A revolutionat curba lui Philips", a declarat recent Samuelson. "Faptul ca Fed incearca astazi sa ajunga la o limita naturala a somajului se datoreaza in mare parte schimbarilor aduse de Phelps la versiunea Solow-Samuelson a curbei lui Philips", a adaugat el.
In ultimul timp, Phelps a studiat posibilitatile oficialilor Fed de a-si alege o anumita rata a inflatiei pe care sa o poata atinge. "Tind sa fraternizez putin cu ideea stabilirii unui prag fix al inflatiei", a declarat Phelps. El a precizat ca este totusi usor deranjat de formularile obisuite folosite in tintirea unui anumit nivel al inflatiei, pe care le considera destul de nerealiste. Dupa parerea lui, "teoriile de acest gen tind sa presupuna din start ca strategul monetar stie o gramada de lucruri pe care, de altfel, nu le poate sti", cum ar fi acel "nivel natural", al dobanzii de politica monetara care garanteaza echilibrul dintre crestere economica si inflatie.
In cadrul discursului de inmanare a premiului, oficialii Academiei Regale au precizat ca Phelps "a ridicat semne de intrebare privind viziunile de pana atunci asupra relatiei dintre inflatie si rata somajului". "El a recunoscut faptul ca inflatia nu depinde numai de rata somajului, ci si de asteptarile firmelor si angajatilor privind preturile si cresterile salariale", au mentionat ei.
"Studiile lui au schimbat felul in care se intelege relatia dintre inflatie si somaj", este de parere Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru Economie in 2001, coleg cu Phelps la Universitatea din Columbia. "Lucrarile sale au fost printre primele care au explicat ca la baza comportamentului macoreconomic se afla o serie de imperfectiuni in ceea ce priveste munca, produsele de pe piata si piata de capital", a adaugat el.
Lucrarile scrise de Phelps in ultima vreme s-au bazat foarte mult pe ideea ca "dinamica", crearea si dezvoltarea de noi idei, este cheia asigurarii unei cresteri economice pe termen lung.
S-a concentrat asupra acestui subiect mai multi ani, incercand sa inteleaga de ce spiritul inovator este atat de prezent in SUA si atat de slab in zone ca Orientul Indepartat si Europa. Intr-un interviu acordat ziarului New York Sun in 2004, Phelps sustinea ca lipsa dinamicii "este responsabila pentru tot ceea ce citim in ziare, un grad scazut de angajare, o participare scazuta la munca, o productivitate relativ scazuta si, nu in ultimul rand, o atitudine lipsita de entuziasm fata de munca si mediul de afaceri".
Interesele laureatului premiului Nobel nu s-au oprit insa aici. In 1997 el a prezentat un plan menit sa ajute angajatii cu salarii mici si care continuau sa scada in ciuda faptului ca economia nationala, per total, inregistra o perioada de crestere. Solutia lui era ca guvernul sa subventioneze aceasta clasa defavorizata pentru a aduce nivelul salariilor practicate la un nivel care sa permita un nivel mai bun de trai. Proiectul nu a fost adoptat.
Phelps s-a nascut in orasul Evanston, statul Illinois, si a aobsolvit Colegiul Amhearst din Massachusetts in 1955. Un an mai tarziu obtinea diploma de masterat de la Universitatea Yale pentru ca in 1959 sa obtina, in cadrul aceleiasi institutii diploma de doctor in economie. Este profesor la Universitatea Columbia din 1971, ocupand in acest moment functia de director al Centrului de Capitalism si Societate, care face parte din Institutul Pamantului, condus de Jeffrey Sachs, fost profesor de economie la Harvard.
Intr-un studiu publicat in august, Phelps se clasa pe locul 45 in topul celor mai publicati autori in cele mai importante ziare economice din SUA in ultimii 50 de ani, cu 30 de aparitii.
Premiul Nobel pentru Eoconomie este acordat incepand cu 1969 de catre Banca Centrala a Suediei. Phelps este singurul laureat individual al acestui premiu din 1999 pana azi.
Printre laureatii de marca ai acestei distinctii se numara Milton Friedman, Amartya Sen, Franco Modigliani si Friederich August von Hayek, Robert J. Aumann si Thomas C. Schelling. Pana in acest an, premiul a fost castigat de 37 de americani, opt economisti din Marea Britanie, trei norvegieni si doi suedezi. Canada, Israel, Germania, Franta, Olanda, India si fosta Uniune Sovietica au avut si ele cate un castigator al distinctiei pentru economie.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO