Lumea s-a schimbat de la infiintarea Bancii Mondiale si a FMI-ului. Reformele lor sunt insa sub dezbateri aprinse, relateaza Financial Times.
In aceasta perioada, dar acum 60 de ani, Cordell Hull, secretarul de stat al Statelor Unite, a trimis invitatii unui grup de 44 tari pentru a participa la o conferinta internationala in statiunea Bretton Woods din New Hampshire, eveniment care a dus in cele din urma la formarea Fondului Monetar International si a Bancii Mondiale.
Festivitatile care vor avea loc in aceasta luna au furnizat o scuza convenabila pentru Grupul celor 7 tari puternic industrializate de a isi accelera revizuirea strategica a acordului de la Bretton Woods, inceputa acum doi ani.
Chiar daca aniversarea in sine poate fi monumentala, actiunea G7 se asteapta sa fie relativ nesemnificativa. In loc de o schimbare de fond, expertii sunt de parere ca modificarile vor fi doar de suprafata.
Cu toate ca Banca Mondiala si FMI s-au schimbat considerabil din 1944, nu au putut sa tina pasul cu economia globala pe care o supravegheaza. Nu numai ca distributia puterii economice la nivel mondial s-a schimbat dramatic, facand anacronica distributia influentei in cadrul institutiilor, dar si sistemul financiar a suferit si el transformari fundamentale. Ratele de schimb fixe si controlul capitalurilor, care au constituit baza sistemelor financiare de la sfarsitul anilor '40, au fost desfiintate de mult iar influxurile de capital privat au crescut considerabil.
"Daca Banca Mondiala si Fondul Monetar Intrnational ar fi create din nou, nu este nici un dubiu ca ele ar avea aceeasi forma", spune Nancy Birdsall, presedinte al Centrului pentru Dezvoltare Globala din Washington.
Mai multi analisti din domeniu, cum ar fi Ken Rogoff, fost economist-sef al FMI, sunt de parere ca fondul este ori prea mare, ori prea mic. Comparat cu marimea fluxurilor globale de capital si cu marimea PIB-ului, FMI - creat initial ca un "pompier" al crizelor globale - este mult mai mic decat in momoentul in care a fost creat. Din 1970 pana in 2003, PIB-ul la nivel mondial a crescut de la 3.372 miliarde $ la 36.163 miliarde $ pe an. Resursele FMI si al Bancii Mondiale nu au crescut nici de departe cu aceeasi rata.
"Daca Brazilia ar suferi un nou colaps si ar avea nevoie de si mai multi bani, resursele fondului ar fi puse la grea incercare", sustine Rogoff, in prezent profesor de economie la Harvard. Resursele care stau la dispozitia FMI-ului sunt in prezent evaluate la 151 miliarde $.
Unii experti sunt de parere ca Fondul nici nu ar trebui sa incerce macar sa salveze tarile aflate in criza, deoarece perspectiva ajutorului financiar incurajeaza comportamente iresponsabile din partea tarilor care se imprumuta sau a investitorilor privati.
"Avem o problema cu crizele produse in serie - Brazilia intrand in imposibilitate de a-si plati datoriile de 7 ori, Argentina de 5 ori, Venezuela de 9 ori iar Turcia de 6 ori - si avem nevoie sa intrerupem aceasta derulare repetata a crizelor financiare", spune Rogoff.
Trezoreria Statelor Unite, care preia conducerea in revizuirea strategica, favorizeaza strategii mai putin extreme. A promovat folosirea clauzelor colective in emiterea de obligatiuni, permitand reesalonarea datoriilor cu mai putin de 100% din voturile detinatorilor de obligatiuni. In acest mod, sustin reprezentantii Trezoreriei, datoriile vor putea fi platite mai usor, cu un efort mai mic din partea Fondului.
Revizuirea va genera de altfel si un cadru limitativ referitor la momentele cand FMI va putea imprumuta bani. Aceasta prevedere va reduce efectul pericolului moral prin stabilirea unor limite clare.
Profesorul Rogoff se teme, insa, ca SUA, care au favorizat recentele actiuni din Argentina, Brazilia si Turcia, nu se vor putea conforma la aceste reguli auto-impuse. Situatia este comparabila cu cea a unui betiv care vrea ca magazinul de bauturi alcoolice sa-i vanda numai cate o sticla odata", este de parere Rogoff. Intotdeauna au existat motive serioase pentru care se pot face exceptii pentru anumite state: Turcia era prea islamica pentru a intra in imposibilitate de plata, iar Rusia era prea nucleara, adauga Rogoff.
Atunci cand FMI-ul a imprumutat, ministrii G7 au incercat sa micsoreze lunga lista a conditiilor atasate imprumutului. Viziunea Trezoreriei americane este ca FMI ar trebui sa se limiteze numai la conditii macroeconomice, cum ar fi surplusurile bugetare primare sau inflatia, dar este clar ca se pun conditii si in cadrul microeconomic.
Charles Wyplosz, profesor de economie la Institutul de Studii Internationale din Geneva, sustine ca exista o nemultumire crescanda asupra masurilor luate de organismele intenationale, care ar trebui sa evite implicarea in suveranitatea statelor. Profesorul Wyplosz face o analogie cu pompierii care vin sa stinga incendiul dintr-o casa, dar care nu se implica in problemele de cuplu ale ocupantilor casei respective.
Dezbaterea referitoare la practicile de imprumut nu este mai putin intensa in cadrul Bancii Mondiale. Multi dintre principalii debitori ai Bancii se pot imprumuta cu usurinta de pe pietele internationale de capital. Multi nu sunt de acord cu imprumuturi catre o tara cum este China, cu rezerve in valuta de 400 miliarde $ si cu acces la pietele financiare.
"Problema este ca Banca Mondiala trateaza imprumuturile catre anumite tari ca o banca comerciala", afirma Wyplosz. Ar trebui sa acorde imprumuturi numai natiunilor care nu au acces la piete, dar asta le-ar micsora foarte mult operatiunile si este evident ca nu asta doresc, adauga Wyplosz.
Ted Truman, de la Institutul International pentru Economie din Washington, afirma ca Banca Mondiala nu ar trebui sa isi limiteze imprumuturile, deoarece rambursarea acestora mareste resursele disponibile pentru imprumuturi pentru alte state sarace.
Cand vine vorba de garantii, Truman adauga ca proportia acestora este justificata in masura in care acordarea imprumuturilor catre tarile foarte sarace a avut ca rezultat puternice distorsiuni, tarile bogate fiind nevoite sa ofere imprumuturi bilaterale sau scutirea de datorii pentru a iesi din imposibilitatea de plata.
Chiar daca progrese in dezbaterile pe marginea acestui subiect se vor realiza, problema reprezentatiei in cadrul institutiilor de la Bretton Woods ramane in continuare delicata. Anomaliile cele mai evidente sunt reprezentarile supradimensionate ale unor natiuni europene, care reflecta puterea economica din 1944 si reprezentatia sub necesar a unor natiuni in plin avant economic, cum ar fi China, Brazilia sau India. "Presiunea pentru schimbarea dreptului de vot se va schimba", a declarat Wyplosz. "Este greu sa ceri Chinei sa isi reevalueze moneda nationala pentru binele tuturor, dar in acelasi timp sa nu ii oferi dreptul la o reprezentatie corecta." alexandru.cerchez@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
