Patrick Artus, economist-şef la Natixis ,vorbeşte despre ce ar putea merge rău. Inundând pieţele mondiale cu lichidităţi, băncile centrale au creat condiţiile unei noi crize financiare. Riscurile care derivă de aici sunt mult mai mari decât celelalte care planează asupra economiei mondiale, explică Artus într-un interviu pentru Capital.fr.
Nivelul de acum al lichidităţilor este fără precedent şi nu se mai justifică prin efortul de a stimula economiile. Cum randamentele obligaţiunilor de stat sunt foarte stabe, banii au fost investiţi masiv în active cu risc ridicat, în special din ţări emergente. Această politică a dat muniţie speculatorilor şi a amplificat volatilitatea în vremuri în care, neaşteptat, economia mondială încetineşte. Rezultatul este că pieţele au devenit extrem de nervoase. Numai în decembrie din China au ieşit 170 de miliarde de dolari, de opt ori mai mult decât au intrat în perioada 2002-2012.
Astfel, s-au adunat toate condiţiile necesare pentru apariţia unei noi crize financiare.
Bula speculativă a obligaţiunilor în cele din urmă se va sparge. Menţinerea dobânzilor la niveluri extrem de scăzute a permis statelor şi companiilor să se finanţeze la costuri mici emiţând obligaţiuni. Dar această situaţie a provocat o uriaşă bulă pe pieţe. De aceea, orice ridicare a dobânzilor îi va face pe debitori insolvabili şi-i va ruina pe creditori, confruntaţi cu scăderea valorii titlurilor achiziţionate. Cum bula obligaţiunilor este mult mai importantă decât a fost bula imobiliară din SUA, criza va fi mai severă.
În ceea ce priveşte China, problema nu este nici încetinirea economiei şi nici băncile, care pot fi recapitalizate de stat, ci cursul de schimb. Depreciind yuanul pentru îmbunătăţirea competitivităţii, banca centrală a Chinei poate declanşa o criză majoră deoarece yuanul slab reduce cifra de afaceri a companiilor străine cu operaţiuni acolo şi este de obicei însoţit de reacţii pe pieţele financiare.
