Durerea provocată de dolarul superputernic se extinde dincolo de pieţele emergente, către cele dezvoltate. În economiile emergente ar putea apărea o criză a datoriilor

Economiile dezvoltate suferă de pe urma aprecierii dolarului ameri­can la maxime pe mai multe decenii în moduri cândva familiare pentru e­co­n­omiile emergente, scrie Bloomberg.

Alimentat de cel mai agresiv ci­clu de majorări de dobânzi de către Fed din peste o generaţie, avansul pu­ternic al dolarului împinge mone­de­le rivale în jos, crescând costul bu­nurilor importate, înăsprind condiţii­le financiare şi alimentând inflaţia în alte economii.

Astfel creşte presiunea pe alte bănci centrale în sensul majorării do­bânzilor chiar în condiţiile în care o criză de energie şi scumpiri fără pre­cedent zguduie economiile europe­ne, iar creşterea costurilor de finanţa­re răceşte pieţele rezidenţiale din Australia, Canada şi Noua Zeelandă. Totuşi, capacitatea acestora de influ­enţare a puterii dolarului american este limitată, însemnând că perspec­tivele de a ieşi din această situaţie sunt reduse pe termen scurt.

Deşi efectele la nivel mondial ale politicii Fed de scumpire a creditului nu sunt ceva nou, acesta este primul episod din ultimii ani când puterea dolarului american se resimte mai acut la nivelul monedelor statelor dez­voltate ca grup comparativ cu economiile emergente.

Indicele pentru dolar al Fed în raport cu economiile avansate a urcat cu 10% în acest an până la cel mai ri­dicat nivel din 2002, în timp ce în ra­port cu pieţele emergente creşterea a fost mai modestă, de 3,7%, menţi­nân­du-se cu mult sub vârful atins în 2020.

Deşi unele dintre cele mai slab performante monede din acest an provin din economii emergente, per­formanţa superioară a unor monede susţinute de materii prime, cum ar fi realul brazilian şi rubla rusească, au impulsionat grupul emergentelor.

„Doar prin majorarea dobân­zi­lor, alte ţări nu vor stopa probabil de­precierea propriilor monede pentru că puterea dolarului nu reflectă doar aşteptările privind noi majorări de rate în SUA, ci şi riscuri de recesiune la nivel mondial generate de majo­ră­rile de dobânzi peste aşteptări la ni­vel mondial“, arată Sayuri Shirai, fost membru al boardului băncii centrale a Japoniei.

De când a devenit clar cu apro­ximativ un an în urmă că Fed-ul va trece la majorări de dobânzi, mone­dele pieţelor dezvoltate au suferit cel puţin la fel de mult ca cele emergente.

O posibilitate de ieşire din actuala situaţie ar avea legătură cu o încetinire a economiei americane, care ar încetini ritmul majorărilor de dobânzi de către Fed şi ar împinge dolarul în jos.

În ceea ce priveşte economiile emergente, deşi au resimţit cel mai acut creşterea costurilor de finanţare şi inflaţia, acestea au suportat în general mai bine ciclul de majorări de dobânzi al Fed decât în alte episoade, cel puţin pân acum, ajutate de rezerve valutare mai solide şi de acţiuni rapide de majorare a dobânzilor înaintea Fed.

Totuşi, dolarul superputernic ar putea provoca o criză a datoriilor la nivelul acestor economii, din moment ce acestea se confruntă cu costuri în creştere dramatică legate de rambursarea datoriilor în dolari, potrivit Nikkei.

Datoriile publice şi private din ţările aflate în curs de dezvoltare au crescut cu aproximativ 10% într-un an la 98,600 miliarde $ la sfârşitul lunii martie. Datoriile din ţările emergente şi aflate în curs de dezvoltare au echivalat cu 207% din PIB-ul acestora în 2020, în creştere dramatică de la 56% în 1970 şi 119% în 2010.