Economia Turciei s-a dezvoltat rapid in ultima vreme si datorita cresterii exponentiale a afacerilor de nisa, multi turci preferand sa se specializeze pe un anumit sector in loc sa lucreze in cadrul marilor companii.
Nu cu mult timp in urma velierul de aproximativ 63 de milioane de euro botezat "Soimul Maltez" a parasit portul turcesc unde a fost construit si a inceput sa urce spre stramtoarea Bosforului, surclasand iahturile scumpe sau imensele nave de transport comercial, titreaza The Wall Street Journal Europe.
Iahtul cu panze, de 88 de metri lungime care domina verticala portului turcesc cu cele trei catarge din fibra de sticla, apartine lui Thomas Perkins, investitor in Silicon Valley. De la o consola de comanda dotata cu un touch-pad, capitanul poate roti catargele si desfasura velele ascunse inauntru, o premiera tehnologica pentru acest tip de vase.
Construit si asamblat integral in Turcia, Soimul Maltez este cu siguranta un simbol graitor al exploziei pietei de constructii de nave din Turcia, fiind in acelasi timp si mandria locala a orasului Tuzla, port la Marea Mediterana. Nu cu mult timp in urma ideea de a construi in Turcia un vas atat de avansat din punct de vedere tehnologic ca Soimul Maltez ar fi sunat "ca si cum ai fi vrut sa construiesti un Ferrari in Afganistan", a explicat in gluma Baki Gokbayrak, arhitectul de nave care a avut grija de acest proiect.
Lucrurile s-au schimbat atat de repede incat Ted Hood, un renumit pasionat de iahturi si castigator al Cupei Americii la iahting in 1974, a caracterizat Turcia ca "o zona secreta a lumii in care se construiesc iahturi. De altfel, el a investit intr-un astfel de atelier chiar in Tuzla. Bernie Ecclestone, magnatul Formulei 1, detine doua iahturi construite aici, in timp ce unii constructori de renume au semnat parteneriate cu diverse companii turcesti de profil si cu santierele navale de aici.
Explozia segmentului de constructii de barci nu face altceva decat sa sublinieze imaginea de ansamblu, si anume ca in Turcia are loc un proces de dezvoltare a sectoarelor de productie specializate, care contribuie la cresterea economica si la crearea de noi locuri de munca. Unele companii au inceput deja sa se concentreze pe tehnici avansate de inginerie, dorind sa atraga investitorii din statele vestice nu numai prin forta de munca ieftina. Industria si serviciile au depasit agricultura, care avea pana acum cea mai mare pondere in economia locala.
Renasterea economica a Turciei contribuie in mod decisiv la stabilitatea din aceasta zona, care numara printre vecini state cu economii stagnante ca Irak, Iran si Siria. In marea ei parte o tara musulmana, Turcia, cu cei 70 de milioane de locuitori ai sai, trece acum prin cea mai buna perioada de crestere economica din istoria ei moderna. Produsul intern brut a crescut cu o medie de 7,5% in ultimii patru ani, crestere datorata mai ales dinamicii sectorului bancar si a relaxarii fiscale din 2001, care a urmat unei perioade de criza.
Recordul de crestere economica ar putea da proba de maturitate chiar in 2006. Presiunile inflationiste au determinat guvernul sa ridice rata dobanzii de politica monetara, ceea ce va duce la inasprirea conditiilor de creditare si la scaderea consumului privat. Iesirea investitorilor de pe pietele emergente a determinat o depreciere de 25% a lirei turcesti in aceasta primavara. Cresterea economica ar putea fi limitata si de neincrederea investitorilor fata de perspectivele pe care Turcia le are sa adere la UE si de gradul crescand de violenta a etnicilor separatisti kurzi. Saptamana trecuta o bomba artizanala a explodat intr-un oras majoritar kurd, ducand la pierderea a zece vieti omenesti.
Analistii se asteapta in continuare ca ritmul deosebit de bun al cresterii industriei turcesti sa fie mentinut si pe viitor. In ultimul timp au inceput sa apara din ce in ce mai multe regiuni specializate pe un anumit sector, cum este Tuzla pe constructii de iahturi.
Companiile de constructii de aici, care sunt in marea lor parte ramasitele marilor proiecte publice din anii '60-'70, au facut tranzitia spre dezvoltarea de mall-uri si de complexe rezidentiale in Europa de Est si Asia Centrala. Comerciantii cu aur si cu produse de artizanat, in marea lor parte comasati in Istambul, sunt acum pe locul doi in lume la exportul de bijuterii din aur, dupa cei italieni, si conform Consiliului Mondial al Aurului, aceasta distanta devine din ce in ce mai mica.
In regiunea Anatolia, situata chiar in centrul geografic al statului, s-a dezvoltat in ultimii ani un grup puternic al producatorilor de mobila si de textile. Membrii acestui grup sunt numiti uneori "tigrii anatolieni" din cauza ritmului rapid de crestere a exporturilor, similar cu cel al "tigrilor asiatici", Singapore, Taiwan, Thailanda si Malaiezia, intre anii 1980-1990. In 2005, sectorul auto, care include si un joint-venture cu Ford, a inregistrat un nou record, reusind sa asambleze 900.000 de masini, din care aproape jumatate au luat calea exportului.
Dezvoltarea acestor sectoare a dat nastere unor retele puternice de subcontractori si furnizori, creand zeci de mii de noi locuri de munca. "A fost o etapa foarte importanta pentru noi cea in care marea industrie a sustinut retele de afaceri mai mici pe care le-a hranit", a explicat Mina Toksoz, economist la Standard Bank.
Modul de aparitie a industriei constructoare de iahturi explica intr-o oarecare masura si felul in care economia turca a reusit sa atinga performantele de acum. Oraselul Tuzla a reusit deja sa aduca un plus important de renume Turciei pe piata constructiilor de iahturi, desi majoritatea lor continua sa fie produse de santierele din Italia, Olanda si Germania.
Gokbayrak, arhitectul care a coordonat constructia Soimului Maltez, a fost printre primii de pe aceasta piata. La sfarsitul anilor '80, Gokbayrak, care pusese punct recent unei cariere stralucite in constructia navelor militare pentru marina turca, a decis sa-si dezvolte propria afacere.
In acelasi timp, Perini Navi, constructor italian de iahturi, cauta o locatie cu o forta de munca mai ieftina unde sa asambleze calele barcilor pentru care avea contracte. Cei doi au hotarat sa puna bazele unui parteneriat care profita de experienta de piata a italianului si abilitatea inginereasca a turcului.
Pentru ca nu avea acces la o forta de munca locala calificata, Gokbayrak a decis sa angajeze 30 de tamplari, pe care spera sa-i poata recalifica in folosirea aluminiului ca material de baza. Timp de cativa ani firma nu a produs decat cale, ele reprezentand partea cea mai usor de construit dintr-un iaht, care erau trimise apoi pentru ansamblare in Italia. La sfarsitul anilor '90, odata cu maturizarea fortei de munca, Perini a inceput sa transfere din ce in ce mai multe proiecte in Turcia, de la asamblarea sistemului de tevi pana la partea electrica si in final instalarea propriu-zisa a cabinelor.
La acea vreme piata constructiilor de iahturi din Tuzla dadea deja semne de crestere, imbinand buna calificare a muncitorilor cu pretentiile financiare mai mici ale fortei de munca decat in Europa de Vest. In 1993, desi noua pe piata, compania Proteksan Turquoise Yachts, a reusit sa contruiasca un iaht de 50 de metri lungime, pe care l-a vandut unui client american. Cativa ani mai tarziu, Proteksan a construit doua iahturi comandate de magnatul Formulei 1, Bernie Ecclestone.
O mare parte din inginerii din acest oras au absolvit cursurile Universitatii Tehnice din Istambul, facand parte din aceleasi generatii de studenti care au livrat pe piata fortei de munca inginerii constructori care au revitalizat piata de profil la nivel local. Universitatea Tehnica din Istambul, fondata in 1773, in perioada de glorie a Imperiului Otoman, si-a castigat inca de pe atunci renumele de a fi una din cele mai bune scoli de constructori de vase si de cartografi.
Un absolvent al Universitatii Tehnice, Ekber Onuk, s-a asociat in 1985 cu un prieten de-al sau si a pus bazele unei companii cu care dorea sa se lanseze pe piata constructorilor de barci.
"Nu stiam nimic despre barci", isi aminteste Onuk, licentiat in inginerie spatiala. La un moment dat, un client italian l-a intrebat daca nu ar putea sa importe un iaht. Onuk s-a hotarat sa-l construiasca el. Modelul avea 30 de metri lungime si a fost livrat in 1992.
Dezvoltarea rapida a constructiilor de barci a schimbat cu totul imaginea orasului Tuzla, o miniatura a transformarilor de mare amploare a economiei turce din ultimul timp. Acum mai putin de 20 de ani, Tuzla era un orasel care traia din pescuit si agricultura, cu o populatie de 50.000 de locuitori.
De atunci pana acum s-au construit 40 de porturi de agrement, populatia urcand pana la 150.000 de oameni, cu o piata a fortei de munca de 30.000 de angajati. Mehmet Demirci, primarul orasului, vrea sa foloseasca o parte din bugetul local rezultat din impozitele locale pentru a schimba infrastructura si aspectul cladirilor din Tuzla.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
