Băncile de investiţii de pe Wall Street se bucură în prezent de un monopol fără precedent, cu mult mai puternic decât cel din anii '40 care a generat unul din cele mai mari scandaluri judiciare din istoria financiară a Statelor Unite, scrie pentru Bloomberg William D. Cohan, fostul bancher de investiţii devenit celebru cu cartea "Cum a ajuns Goldman Sachs să conducă lumea".
Acum 65 de ani guvernul american a dat în judecată cele mai mari 17 bănci de investiţii de pe Wall Street acuzându-le că au acţionat concertat pentru încălcarea legilor antitrust. Dosarul acuzării menţiona că bancile au început încă din 1915 o "conspiraţie" pentru eliminarea concurenţei prin plasarea unor oameni apropiaţi de instituţiile financiare în poziţii cheie ale clienţilor care ulterior le-ar fi facilitat accesul la contracte profitabile. Ceea ce spunea practic guvernul atunci era că băncile au format un cartel în toată regula care lăsa puţin loc de negociat clienţilor aflaţi în căutare de capital, consultanţă sau intermediere. Acelaşi argument poate fi aplicat şi astăzi, notează editorialistul.
În prezent, după căderea giganţilor ca Lehman Brothers în primul val al crizei, există mai puţin de 17 mari bănci pe Wall Street, din care cele mai importante sunt Goldman Sachs, Morgan Stanley, JPMorganChase, Citigroup, Bank of America şi Deutsche Bank. Feliile sunt mai mari şi sunt împărţite între mai puţini jucători. Cum s-a ajuns aici, se întreabă fostul bancher de investiţii?Cohancritică în primul rând comisioanele care au ajuns să verse sute de milioane de dolari în buzunarele bancherilor, cum au fost cele din listarea la bursă a companiilor Zynga şi Groupon, operaţiuni dictate de băncile de investiţii.
În primul rând, procesul început în anul 1947 a fost închis 6 ani mai târziu cu un verdict favorabil băncilor, după ce judecătorul Harold Medina a fundamentat într-o notă de 417 pagini că instituţiile nu au încălcat legea concurenţei. Decizia lui Medina nu doar că nu sancţiona băncile dar împiedica practic alţi jucători să intre pe piaţa controlată de cele 17 instituţii. Astăzi, cota de piaţă a băncilor existente este mult mai mare şi deşi nu există nicio aluzie la comportament concertat, activitatea de tip cartel există, susţine jurnalistul. Băncile se apără spunând că serviciile şi comisioanele pe care le practică sunt negociabile, însă toată lumea ştie că pentru listările la bursă trebuie să plăteşti un comision de 7%, subscrierea unor titluri de împrumut este tarifată la 3 puncte procentuale iar tranzacţiile M&A se fac după "formula Lehman", deşi Lehman Brothers nici nu mai există, exclamă
Ofertele publice iniţiale efectuate recent sau care urmează sunt la mâna bancherilor de investiţii, care stabilesc preţul de emisiune după bunul plac. Aceasta este probabil cea mai gravă consecinţă a salvării sistemului bancar din 2008, în loc să fie lăsat să se prăbuşească sub greutatea proprie-i lăcomii, subliniază scriitorul.
Un pas împotriva acestui cartel a fost făcut recent de administraţia Obama, care a interzis fuziunea dintre At&t şi Deutsche Telekom, spulberând speranţele pentru comsioane de sute de milioane de dolari care s-ar fi scurs în buzunarele bancherilor. Guvernul ar trebui să continue acest tip de acţiuni, concluzionează Cohan.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
