Firmele germane, celebrele "Mittlestand", sunt vânate în număr tot mai mare de companiile chinezeşti. Berlinul se teme că astfel Germania va pierde tehnologie şi locuri de muncă. Alţii cred că Beijingul vrea să-şi construiască un imperiu al roboţilor industriali.
Între 25 şi 29 aprilie, la Târgul de la Hanovra, cel mai important salon de tehnologie industrială din lume, compania germană Kuka, prezentată ca una din perlele tehnologiei nemţeşti, a făcut spectacol, scrie Le Monde. Celebrii săi roboţi coloraţi în portocaliu au executat o coreografie „impresionantă” în faţa cancelarului german Angela Merkel şi a preşedintelui american Barack Obama.
Lumea întreagă era martoră: dacă roboţii interconectaţi şi inteligenţi vor aduce viitoarea revoluţie industrială - numită internet 4.0 – atunci Germania dispune, prin Kuka, de un actor de importanţă strategică. Dar, stupoare şi dezolare. O lună mai târziu, aceeaşi Kuka este din nou în centrul atenţiei. Compania chinezească Midea, primul producător de material electrocasnic din lume şi acţionar al firmei, şi-a anunţat intenţia de a-şi majora participaţia, de la 10% la 30% prin achiziţii „prietenoase” de acţiuni, apoi la 50%. Conştientă de valoarea firmei-bijuterie - mândria nemţilor -, Midea este dispusă să plătească 4,5 miliarde de euro pentru a prelua controlul. Tehnologia firmei ar ajuta-o să-şi automatizeze uzinele în vremuri când salariile nu mai ajută China să fie competitivă la nivel internaţional.
După o tăcere de mai multe zile, comisarul european pentru economia digitală Günther Oettinger şi ministrul german al economiei Sigmar Gabriel au intervenit indicând că ar prefera ca Kuka să rămână cu proprietari europeni.
Un ziar german, "Süddeutsche Zeitung", scrie că guvernul încearcă să închege un consorţiu de investitori europeni care să cumpere Kuka. Scopul este de a preveni ca aceasta să fie preluată de compania chinezească.
„Vă puteţi imagina că în ultimele zile şi săptămâni am avut o serie de discuţii privind aceste opţiuni”, a spus Gabriel pentru "Süddeutsche Zeitung".
Pe unii jucători mari din industria germană, cum este Daimler, se pare că nu-i deranjează intenţia companiei chinezeşti. „Nu există nicio dovadă că vânzarea Kuka către China ar fi un pericol”, a afirmat Dieter Zetsche, Ceo-ul producătorului auto. „Nu înţelegem de ce se face atâta gălăgie. Sunt destule operaţiuni industriale germane în China încât este mai mult ca sigur că guvernul german ştie deja cum sunt produse aceste lucruri”, a spus o persoană apropiată de o altă companie din sectorul auto german.
Exemplele, sau cel puţin una din primele achiziţii importante făcute de China în Germania, pare să le dea dreptate celor care caută să tempereze temerile. Când Putzmeister, care produce de aproape şase decenii pompe pentru ciment, a fost cumpărat de concurentul Sany din China în 2012 contra a 360 milioane de euro, angajaţii au protestat, temându-se că îşi vor pierde locurile de muncă. După patru ani, numărul angajaţilor este acelaşi, iar compania a promis că va rămâne la fel până cel puţin în 2020. Vânzările au crescut cu aproape o treime, iar brandul şi relaţiile cu furnizorii nu au fost alterate, scrie Reuters. De când a preluat Putzmeister, Sany şi-a împărţit piaţa, vânzând în China propriile pompe, modele în general mai ieftine, dar acum îmbunătăţite cu piese fabricate de firme germane cu renume, furnizorii ai Putzmeister, iar pe cele germane în restul lumii. Pompele Putzmeister au încă componente produse de vechii furnizori germani. Acum angajaţii spun că le-ar fi fost probabil mai rău dacă ar fi fost cumpăraţi de o companie americană. Echipamentele companiei au ajutat la construirea celei mai înalte clădiri din lume, Burj Khalifa din Dubai, şi au fost trimise să pompeze milioane de litri de apă de mare pentru a răci reactorul avariat al centralei nucleare Fukushima.
Însă Putzmeister a fost lovită dur de criza financiară, care i-a înjumătăţit vânzările, ceea ce a permis Sany să revendice coroana de lider mondial în 2009.
Şi Handelsblatt scrie că, în ceea ce priveşte preluările chinezeşti de IMM-uri germane care altfel n-ar fi putut creşte din cauza capitalului insuficient sau care nu şi-au putut rezolva problemele legate de succcesiune, au avut aproape întotdeauna rezultate pozitive. Cum altfel aceste firme ar fi primit acces la enorma piaţă chinezească?
Apoi, investitorii chinezi au învăţat ce perle industriale germane să aleagă. De asemenea, ei s-au dovedit investitori mai de încredere decât acele fonduri de hedging cu reputaţie de prădători: sunt mai interesaţi de păstrarea intactă a companiei decât de ruperea ei, mai dispuşi să cadă la pace cu angajaţii şi compatibili mai degrabă cu economia de piaţă socială a Germaniei decât cu capitalismul predator de pe Wall Street.
Dacă va fi preluată de Midea, Kuka va deveni cea mai importantă companie germană de înaltă tehnologie care intră sub control chinezesc. Până acum în 2016 achiziţiile chinezeşti din Germania trec de trei miliarde de dolari (calculul nu include Kuka), potrivit The Wall Street Journal.
