Agenţia americană de ştiri Bloomberg, ca reacţie la avertizarea recentă a Greciei că va fi forţată să renunţe la euro dacă nu este convenit un nou bailout în următoarele trei luni, desfiinţează mitul că problemele statului elen s-ar rezolva mai bine prin ieşirea din zona euro.
Concluzia agenţiei este că aplicarea acestei idei, susţinută de unii analişti şi chiar politicieni din zona euro, ar produce valuri de falimente bancare, iar dezastrul economic ar fi şi mai mare, provocând astfel mai multe probleme decât ar rezolva.
Raţionamentul renunţării la euro
Raţionamentul separatiştilor din zona euro este că, într-un fel sau altul, Grecia îşi va rezolva problema datoriei pe termen scurt prin intrarea în default sau alte mijloace şi va readuce deficitul bugetar sub control. Însă statul elen tot va trebui să facă faţă unei grave deficienţe de competitivitate. În Grecia, costurile forţei de muncă au crescut într-un ritm mult mai mare în ultimii ani decât în economiile importante din zona euro, ceea ce face ca exporturile să fie foarte scumpe, iar importurile ieftine. Rezultatul este un deficit comercial cronic, care trebuie finanţat prin credit. Dacă Grecia ar mai avea drahma, prin devalorizarea monedei ar putea fi redus costul exporturilor, iar preţul importurilor ar putea creşte. Drahma nu mai circulă, iar grecii trebuie să refacă competitivitatea într-un mod mult mai brutal prin tăierea salariilor, care în schimb necesită un nivel ridicat al şomajului pentru a reprima puterea de negociere a angajaţilor. Actuala recesiune este foarte gravă. Prelungirea ei pe o perioadă nedefinită va fi imposibilă din punct de vedere politic şi ar duce la un dezastru economic, continuă argumentul separatiştilor. În aceste condiţii, ieşirea din zona euro este singura soluţie.
Argumente contra părăsirii zonei euro
Problema este că, părăsind zona euro, dezastrul economic pentru Grecia va fi mult mai mare. Populaţia se va grăbi să-şi transfere fondurile în euro în străinătate, înainte ca soldurile să fie transformate în drahme. Debitorii greci vor avea în continuare credite în euro la băncile străine. Pentru că noua drahmă se va deprecia rapid, debitorii vor avea greutăţi în a-şi plăti datoriile, ceea ce va declanşa valuri de falimente bancare. Restructurarea datoriei şi deprecierea "internă" sau "fiscală" sunt preferabile. Povara ajustării costurilor nu trebuie suportată doar prin reduceri salariale. Creşterea TVA şi reducerea impozitului pe salarii, măsuri pe care Grecia le-ar putea lua fără probleme, echivalează cu devalorizarea monedei prin creşterea preţului importurilor comparativ cu preţurile exporturilor, diminuându-se astfel costurile cu salariul real.
După ce decalajul dintre costuri se va reduce astfel, Grecia va trebui să-şi păstreze competitivitatea prin menţinerea salariilor sub control, situaţie în care un curs de schimb variabil ar putea părea favorabil. În practică, ideea ar avea avantaje şi dezavantaje.
În teorie, costul inflaţiei poate fi compensat
printr-o devalorizare constantă a monedei, dar pentru multe ţări deprecierea controlată este greu de obţinut.
Ţările de la periferia zonei euro au învăţat o lecţie dură, că trebuie să menţină creşterea salarială în limita inflaţiei din zona euro, ţinând cont şi de o posibilă creştere a productivităţii.
În ţări ca Grecia, aceasta presupune o nouă abor-dare a negocierilor salariale. În ansamblu, nu ar trebui să fie mai dificil decât administrarea unei monede flotante. Dacă se acţionează în această direcţie, succesul este răsplătit prin inflaţie redusă şi chiar creştere economică rapidă.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
