Cu o hemoragie de depozite la băncile regionale, cu economia apropiindu-se de recesiune, dar cu inflaţia în retragere lentă, banca centrală a SUA a crescut dobânda de referinţă pentru a 10-a oară după 2022, indicând totodată că poate urma o pauză. Fed a dus până acum o luptă agresivă cu preţurile, mai agresivă decât cea a băncii centrale a zonei euro, iar cele mai vizibile victime sunt trei mari bănci care au falimentat. BCE este abia la a şaptea majorare de dobândă şi a încetinit ritmul. Instituţia a urcat ieri toate cele trei dobânzi de referinţă cu 25 de puncte procentuale.
În zona euro inflaţia arată o tendinţă de revenire după o perioadă scurtă de scădere, şi este în continuare la niveluri ridicate. Băncile nu se confruntă cu problemele concurentelor americane, dar suferă şi ele de o sângerare de depozite deoarece deponenţii s-au săturat de dobânzile mici şi-şi retrag banii pentru a-i investi în instrumente financiare mai profitabile. Băncile ţin dobânzile la depozite jos deliberat, crescând totodată dobânzile la credite, pentru a-şi umfla profitul, dar această practică le ameninţă lichiditatea şi ridică semne de îndoială cu privire la stabilitatea pe termen lung a sectorului.
În acelaşi timp, creditarea pentru firme a scăzut puternic, arată cel mai recent sondaj al BCE, care acoperă luna aprilie. Economiile mari au evitat până acum recesiunea, dar pericolul nu a trecut. În aceste condiţii, că BCE va majora din nou dobânzile nu se îndoia nimeni. Incertitudinea era cu cât: 25 de puncte de bază ar fi arătat teamă pentru economie, iar 50 de puncte de bază ar fi sugerat că inflaţia este în continuare o ameninţare mai puternică. Ce-i macină pe economişti şi investitori este ce va face instituţia de acum încolo. Îşi va muta, aşa cum a sugerat ca face Fed, piciorul de pe acceleraţia dobânzilor pe frână?
Andy Halford, director financiar la Standard Chartered, a declarat pentru Reuters că, după el, oamenii vor acorda prioritate în cele din urmă securităţii în detrimentul dobânzilor încasate. „Vom vedea oameni care îşi parchează banii acolo unde sunt în siguranţă“, a spus el. Dar până atunci, din diferenţa dintre dobânzile mai mari la credite şi cele foarte mici la depozite băncile şi-au îngrăşat profiturile până la niveluri care au depăşit aşteptările, trezind nemulţumiri şi critici.
Din martie anul trecut Fed a adus dobânzile de la zero la 5-5,25%, cel mai ridicat nivel din ultimii 16 ani. Aceste dobânzi din ce în ce mai mari au făcut toxice titlurile de trezorerie acumulate de băncile regionale în portofolii când dobânzile erau mai mici. Dacă băncile vând aceste active acum, le vând cu pierderi mari. „Nu mai spunem că anticipăm noi creşteri de dobânzi“, a explicat preşedintele Fed Jerome Powell, considerând că acest lucru reprezintă „o schimbare semnificativă“. Însă el a refuzat să excludă posibilitatea unor noi acţiuni, ce va face în continuare banca depinzând de datele din economie, mai ales de cele despre inflaţie. În martie, inflaţia anualizată a fost de 5%, mult sub vârful de 9% atins în iunie. Spre comparaţie, în zona euro inflaţia s-a situat la 7% în aprilie, după un maxim de 10,6% atins în octombrie 2022. În vara anului trecut, dobânda BCE pentru depozite a fost de minus 0,5% şi a fost adusă la 3,25% în şedinţa de luna aceasta. Cea pentru operaţiunile de refinanţare a crescut de la zero la 3,75%.
Cea mai mare dobândă, cea pentru facilitatea de creditare marginală (pentru împrumuturi overnight acordate băncilor), este de 4%. Cei mai mulţi analişti cred că după majorarea de ieri, mai mică decât cea de luna trecută, de 50 de puncte de bază, instituţia va mai creşte dobânzile de două ori, în paşi mici, înainte de vacanţa de vară. Economiştii de la ING cred că astfel BCE se apropie de finalul ciclului de scumpire a creditului.
Şefa băncii centrale, Christine Lagarde, a spus însă că în zona euro „călătoria“ continuă, neputând să precizeze dacă drumul a fost făcut măcar pe jumătate şi arătând astfel cât de mare este neclaritatea perspectivelor inflaţiei şi economiei. Pe frontul bancar, în Germania datele Bundesbank arată că depozitele gospodăriilor au scăzut cu aproape 8% în primul trimestru faţă de anul trecut, Deutsche Bank, cea mai mare bancă din ţară, atribuind în cazul său scăderea de 4,7% a temerilor de contagiune în contextul crizei bancare din SUA şi Elveţia, potrivit Reuters.
„Băncile tradiţionale trebuie să decidă dacă îşi maximizează rentabilitatea prin menţinerea dobânzilor la depozite cât mai scăzute posibil, sau prioritizează lichiditatea şi stabilitatea lor prin creşterea ratelor dobânzilor şi păstrarea banilor clienţilor“, spune Nicola Marinelli, profesor de finanţe la Regent’s University London.
Directorul financiar James von Moltke a explicat că un rol au avut şi unii clienţi care au trecut la alternative cu randament mai ridicat, cum ar fi fondurile de piaţă monetară. BNP Paribas din Franţa a raportat, de asemenea, o scădere modestă a depozitelor în primul trimestru, în timp ce Santander din Spania a fost singura din categoria grea europeană care s-a mândrit cu o creştere, de 6%.
CEO-ul HSBC Noel Quinn a descris diminuarea depozitelor băncii sale drept „nimic semnificativ“, în timp ce Andy Halford, director financiar la Standard Chartered, a declarat pentru Reuters că crede că oamenii vor acorda prioritate în cele din urmă securităţii în detrimentul dobânzilor încasate. „Vom vedea oameni care îşi parchează banii acolo unde sunt în siguranţă“, a spus el. Dar până atunci, din diferenţa dintre dobânzile mai mari la credite şi cele foarte mici la depozite băncile şi-au îngrăşat profiturile până la niveluri care au depăşit aşteptările, trezind nemulţumiri şi critici. „Băncile tradiţionale trebuie să decidă dacă îşi maximizează rentabilitatea prin menţinerea dobânzilor la depozite cât mai scăzute posibil, sau prioritizează lichiditatea şi stabilitatea lor prin creşterea ratelor dobânzilor şi păstrarea banilor clienţilor“, spune Nicola Marinelli, profesor de finanţe la Regent’s University London.
