KPMG a oferit Sillcon Valley Bank un raport pozitiv cu doar 14 zile înainte ca banca să se prăbuşească, firma de audit semnalând doar potenţialele pierderi din împrumuturi, scrie The Wall Street Journal.
Însă în opinia de audit nu a fost menţionată problema ce a dus în cele din urmă la colapsul băncii, pierderile nerealizate din obligaţiuni şi capacitatea de a le păstra, având în vedere dependeţa instituţiei de depozite.
„Auditorii nu au menţionat focul de la subsol sau cutia de dinamită de la primul etaj, dar au evidenţiat vopseaua decojită de pe cutia de flori”, a spus Erik Gordon, profesor de business la Universitatea din Michigan. „Cum au putut să rateze riscul ratei dobânzii?”
Auditorii sunt obligaţi să înregistreze orice probleme critice de audit atunci când semnează registrele unei companii publice. Autorităţile de reglementare le definesc ca fiind aspecte care au un impact semnificativ asupra situaţiilor financiare şi implică judecăţi „în special provocatoare, subiective sau complexe” ale auditorilor.
Pierderile nerealizate ale Băncii Silicon Valley din portofoliul său de obligaţiuni par să „îndeplinească fiecare definiţie a unei posibile probleme critice de audit”, a declarat Martin Baumann, fost auditor şef la PCAOB.
Cea mai recentă criză bancară a scos la iveală pariul pe care unele instituţii l-au făcut, cumpărând o mulţime de obligaţiuni guvernamentale pe termen lung, dar ar căror preţ a scăzut puternic după ce Rezerva Federală a SUA a majorat dobânzile.
Băncile pot păstra aceste pierderi în contabilitate clasificându-şi deţinerile de obligaţiuni ca „deţinute până la scadenţă” sau intenţionând să nu fie vândute niciodată, permiţându-le să fie păstrate la costul de achiziţie şi nu la valoarea justă.
Regulile contabile spun că băncile pot clasifica obligaţiunile ca deţinute până la scadenţă numai dacă au atât intenţia, cât şi capacitatea de a le păstra.
