Ieri s-au împlinit 30 de ani de când Mexicul a anunţat un moratoriu pentru datoriile externe, eveniment care a marcat începerea unui proces de contaminare care a degenerat în ceea ce atunci a fost numit a treia criză mondială a datoriilor şi un deceniu pierdut pentru America de Sud.
Liderii lumii par să fi uitat lecţiile de atunci - fără noi împrumuturi, fără datorii şi fără importuri costisitoare, iar acum o altă criză a datoriilor urmează acelaşi curs, cu Grecia în rolul Mexicului, revendicând de data aceasta victime din rândul unora dintre cele mai bogate state.
În urmă cu 30 de ani băncile americane, britanice şi japoneze reciclau profiturile producătorilor de petrol prin datoriile riscante ale guvernelor sud-americane şi foloseau împrumuturile sindicalizate pentru a oferi nechibziut credite fără a lua în seamă pericolele, scrie The Guardian. În actuala criză, coloşii bancari americani şi europeni au pus credit ieftin la dipoziţia unor debitori ipotecari cu bonitate redusă şi au pus în aceleaşi pachete impoteci bune şi riscante, pe care le-au scos la vânzare.
Reacţia autorităţilor în faţa crizei este, de asemenea, similară. În 1982, guvernele din America de Sud au primit bani de la FMI pentru a plăti datoriile pe care le aveau la bănci, care altfel riscau să se prăbuşească din cauza nesăbuinţei în afaceri. Ca şi în cazul de acum al Greciei, banii au fost daţi cu o mână şi luaţi cu cealaltă. În schimbul împrumuturilor, FMI a cerut condiţii draconice de austeritate, care au adus ţărilor respective un deceniu pierdut, cu şomaj ridicat, dinamici economice slabe şi un grad de sărăcie mai mare. Guvernele au plătit scump bailout-urile deoarece Fondul se temea că o abordare mai relaxată ar încuraja statele să se angajeze într-o nouă frenezie a împrumuturilor - hazardul moral.
În 1990, economia Americii de Sud ajunsese să fie cu 8% mai mică decât în 1980. Şocurile nu au uşurat povara datoriilor care, din contră, au crescut. În cinci ani după 1982 raportul datorie/PIB al Mexicului s-a dublat deoarece economia s-a prăbuşit. Ca urmare, datoriile ţării a trebuit să fie restructurate. În pofida temerilor că iertarea de datorii va fi "răsplătită" printr-un comportament de elev neascultăror, guvernele sud-americane şi-au învăţat lecţiile.
Băncile nu ştiu de frică
Nu acelaşi lucru se poate spune despre bănci, care au fost tratate cu mănuşi în urma exceselor din anii '70-'80. În loc să înăsprească reglementările, autorităţile occidentale au continuat să-şi diminueze controlul asupra sistemului financiar şi fluxurilor de capital. Guvernele vestice au retras măsurile prin care erau limitate mărimea şi importanţa băncilor, implementate după Marea Recesiune. Instituţiile de credit au devenit astfel tot mai mari şi mai influente. Arhitecţii acestei liberalizări financiare susţineau că acest model măreşte eficienţa utilizării capitalului, accelerează creşterea economică şi aduce mai multă prosperitate pentru toţi. Liberalizarea financiară a dus însă la concentrarea puterii, la superîmbogăţirea unei elite mici, hazard moral la o scară colosală şi o serie de crize tot mai grave, care s-au propagat de la periferia economiei globale în centrul ei.
Din criza datoriilor din America de Sud se pot desprinde două lecţii, notează The Guardian. Prima este că datoriile Greciei, stat a cărui economie este acum cu 20% mai mică decât în urmă cu trei ani, vor fi restructurate din nou. A doua lecţie spune că nepedepsirea şi refuzul de a reforma sistemul financiar garantează apariţia unei alte crize severe a datoriilor. În prezent, băncile s-au retras din frenezia creditelor, dar istoria arată că învăţămintele exceselor speculative sunt repede uitate.
Lecţiile pe care le-a uitat România
Într-o scrisoare publicată în 1989 în The New York Times, William Parente, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Scranton, scria că nu Mexicul ar trebui lăudat ca fiind un debitor model, ci România, care între 1981 şi 1989 şi-a rambursat complet datoria externă, de 11 miliarde de dolari. "Acesta este modelul spre care ar trebui să-i îndrumăm pe clienţii din America de Sud şi din lumea a treia. Putem implementa măsurile draconice impuse de preşedintele Nicolae Ceauşescu, dar reformele lui - nu mai împrumuta, plăteşte tot ceea ce datorezi, renunţă la importurile de lux şi evită consumerismul prin intermediul cardurilor de credit - au mai mult sens decât soluţia mexicană", scria Parente.
Mexicul a împrumutat 3,6 miliarde dolari de la FMI, a amânat plata dobânzilor către băncile americane şi "s-a sustras" de la plata datoriilor, a explicat profesorul.
De la datorii zero în 1989, România a ajuns la o datorie echivalentă cu 33,3% din PIB în 2011, s-a împrumutat de mai multe ori la FMI şi, în contextul actualei crize, a implementat cele mai dure măsuri de austeritate din Europa. Economia, din lipsa diversificării destinaţiilor pentru exporturi, este puternic influenţată de evoluţia crizei din zona euro.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
