Caută doar în titlu
Business Internaţional

Se anunţă o nouă revoluţie care porneşte din Anglia: Marea Britanie îşi forţează companiile să publice diferenţele salariale dintre directori şi angajaţi. Analiştii spun că salariaţii vor cere bani mai mulţi

Îngrijorată de inegalitatea în creştere, Marea Britanie a a­nun­ţat la sfârşitul lunii august o se­rie d­e măsuri menite să spo­­reas­că transparenţa privi­toa­re la plăţile primite de executivii din com­­pa­nii, sperând astfel să crească pre­si­­u­nile asupra companiilor care oferă pa­­chete generoase de plăţi şefilor, dar li­mi­tează plăţile angajaţilor de rând. Ob­ser­­va­torii apreciază că măsurile vor de­ter­­­mi­na angajaţii să ceară majorări de salarii.

Propunerile includ un plan de a obliga toate companiile listate public să-şi facă public raportul salariilor, comparând salariile CEO-ului cu cel al angajatului de rând, cât şi cel de a crea un registru al companiilor care s-au confruntat cu opoziţia acţionarilor faţă de nivelul plăţilor oferite executivilor, potrivit New York Times.

În cea mai mare parte a Occidentului, publicul îşi exprimă o nemulţumire în creştere cu privire la ceea ce criticii spun că sunt salarii excesive pentru liderii de business. Această nemulţumire a contribuit la ascensiunea populiştilor în multe ţări, în condiţiile creşterii pronunţate a di­fe­renţei dintre salariile angajaţilor şi cele ale executivilor. În SUA, pachetele de plăţi pentru şefii de top au avansat anul trecut, cel mai bine plătit dintre aceştia, Thomas M. Rutledge, CEO al Charter Commu­ni­ca­tions, băgând în bu­­zunar 98 mil. dolari, de 2.617 ori sa­la­riul mediu al unui muncitor american de rând.

Diferenţa nu este atât de mare în cazul Marii Britanii, însă aceasta a crescut totuşi semnificativ în ultimii ani. CEO-ul unei companii incluse în indicele FTSE 100 a băgat în buzunar de 129 de ori mai mult decât un angajat obişnuit anul trecut, în creştere de la de 45 de ori cu 20 de ani în urmă.

În aceste condiţii, guvernul britanic vrea să implementeze măsurile menţio­nate mai sus până în luna iunie 2018.  Mă­­surile vor determina angajaţii să cea­ră majorări de salarii, scrie Sarah O’Connor, editorialist la Financial Times. Britanicii nu au fost prea impresionaţi de noile măsuri anunţate de guvernul britanic, considerând că există puţine şanse ca acestea să oblige companiile să reducă salariile şefilor şi că acestea vor genera comparaţii nepotrivite între o bancă de investiţii şi un supermarket, de exemplu, prima părând mai „virtuoasă“ decât ultimul graţie mediei mai ridicate a plăţilor.

Aceleaşi argumente pot fi auzite în SUA, unde planuri de implementare a unor măsuri similare au fost blocate de SEC.

Şi totuşi, scrie editorialistul Financial Times, este posibil ca  im­pac­tul real al politicii să nu fie în sensul unei reduceri a plăţilor executivilor, ci al unei creşteri a plăţilor pentru toată lumea.

Popularitatea unor site-uri ca Glassdoor, unde angajaţii îşi împăr­tă­şesc informaţii privitoare la salarii, oferă deja o perspectivă asupra a ceea ce se va întâmpla mai departe, scrie Sarah O’Connor. „Aceştia fie vor fi deza­mă­giţi şi vor căuta slujbe mai bine plătite, fie vor cere majorări salariale“, potrivit lui Brian Kropp, de la compania de con­sul­tanţă CEB.

Executivii nu vor fi obligaţi să introducă majorări salariale, însă aceştia chiar par îngrijoraţi de ceea ce se va întâmpla, în opinia editorialistului FT.

Măsurile vor genera conflicte între angajaţi pentru că plăţile vor fi scoase din context.

Executivii ştiu cel mai bine care este impactul transparenţei plăţilor, aceasta constituind principalul factor din spatele creşterii sumelor pe care le primesc.

În multe companii, însă, plăţile angajaţilor de rând au rămas opace. Tom Gosling de la PwC anticipează că efectul noilor măsuri va fi unul ìsubtilî, scrie Sarah OíConnor. Angajaţii de rând nu prea vor avea putera de negociere a executivilor, chiar dacă vor fi înarmaţi cu mai multe informaţii. În plus, nu se ştie câţiv or fi suficient de îndrăzneţi pentru a intra pe uşa managerului şi a cere mai mulţi bani.

În Japonia, Germania, Marea Britanie şi SUA, datele sugerează că muncitorii s-au mulţumit cu creşteri salariale modeste în pofida şomajului redus. În SUA şi Marea Britanie, muncitorii îşi schimbă mai rar locurile de muncă. Economiştii sunt uimiţi şi preocupaţi de lipsa de iniţiativă a acestora.

O doză sporită de transparenţă la nivelul plăţilor nu va rezolva toate problemele care au dus la o creştere neînsemnată a salariilor, dar va fi un lucru bun, susţine editorialistul FT.

Poate că firmelor individuale nu le va plăcea, dar economia ar avea de câştigat de pe urma unor muncitori cu mai mult curaj care să împingă plăţile puţin mai sus, concluzionează aceasta.

Linda Barrington, economist şi managing director al Institute for Compensation Studies de la Cornell University, spune că transparenţa la nivelul plăţilor din unele grupuri, dar nu şi altele sporeşte inegalitatea. Acesta ar putea fi de faptul unul din motivele din spatele creşterii mai accelerate a plăţilor executivilor raportat la cea a plăţilor altor angajaţi, spune aceasta, potrivit theatlantic.com.

În acelaşi timp, Barrington nu vede această transparenţă drept cea mai bună soluţie pentru reducerea inegalităţii veniturilor.

Şi totuşi, transparenţa sporită poate face piaţa muncii mai eficientă, potrivit economiştilor David Card, Enrico Moretti şi Emmanuel Saez de la Berkeley şi Alexandre Mas de la Princeton.

La polul opus, Todd Zenger, profesor la Eccles School of Business a Universităţii din Utah, enumeră dezavantajele acestei transparenţe sporite într-o opinie publicată în Harvard Business Review.

Potrivit acestuia, transparenţa plăţilor este o sabie cu două tăişuri, capabilă să facă la fel de mult, sau mai mult rău decât bine. Aceasta poate la fel de uşor demoraliza, nu numai motiva.

Transparenţa oferă într-adevăr mai multe informaţii cu care să se evalueze corectitudinea distribuirii plăţilor, însă evaluarea performanţelor individuale este o sarcină dificilă, iar oamenii tind să-şi exagereze performanţele sau propriile contribuţii din cadrul unei organizaţii.

Todd Zenger admite că efectele transparenţei plăţilor nu sunt încă pe deplin cunoscute, dar arată că dovezile indică trei reacţii costisitoare generate de aceasta: plecarea angajaţilor, o scădere a productivităţii, tendinţa către politizare.

De anul viitor, Marea Britanie va realiza de asemenea un clasament al firmelor mari după diferenţa dintre plăţile oferite femeilor şi cele primite de bărbaţi. Companiile cu peste 250 de angajaţi vor fi obligate să dezvăluie cât plătesc ca salarii şi bonusuri angajaţilor bărbaţi şi femei, potrivit The Guardian.

AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.