Caută doar în titlu
Business Hi-Tech

Frână pusă implementării tehnologiei 5G in România. Pierderi imense pentru economia românească.

Opinia specialistului

 

1. Ce rol credeţi că va juca infrastructura digitală în viitorul economiei româneşti şi de ce?  

 

Rolul infrastructurii digitale în viitorul economiei româneşti va fi esenţial în următorii 10 ani iar dezvoltarea infrastructurii digitale va reprezenta noul motor de creştere economică şi în ansamblul factorilor de producţie viitori. Vom resimti efectul pozitiv al existenţei infrastructurii digitale şi a economiei digitale în ficare dintre procesele economice şi mai ales în fiecarea dintre compnentele formării Produsului Intern Brut al României. Cel puţin 10 puncte procentual din PIB din orice dezvoltare economică ulterioară se va datora influenţei digitalizării economiei

Impactul economic al digitalizării va fi major şi va conduce la un context de creştere economică sustenabilă pe termen mediu şi lung cuantificat la minim 10 miliarde euro anual, în termeni de valoare adăugată netă în economie. Transformările generate de cea de-a patra revoluţie industrială vor fi semnificative şi se vor reflecta în mod evident în lanţurile de aprovizionare şi de producţie dar mai ales în fluxurile financiare şi de consum.

Experienţa primelor trei revoluţii industriale a demonstrat faptul că tehnologia are un impact major asupra pieţei muncii şi mediului de afaceri. Se aşteaptǎ ca şi fenomenul actual de digitalizare acceleratǎ a economiei, cunoscut ca a Patra Revoluţie Industrialǎ, sǎ aibǎ efecte pozitive pentru competitivitate, prin creşterea productivitǎţii, dar şi un impact notabil pe piaţa muncii, prin crearea/dispariţia de locuri de muncǎ şi apariţia de ocupaţii complet noi.

Crearea de noi modele de afaceri, bazate pe creşterea conectivitǎţii, reducerea barierelor de comunicare şi anularea distanţelor, amplifică factorii dezvoltării, modifică modul de formare a valorii adǎugate, conducând la creşterea productivitǎţii.

Dezvoltarea economiei digitale va avea efecte benefice asupra pieţei dar mai ales asupra consumatorilor.

Ȋn acest context, pentru a servi cât mai bine la fundamentarea politicilor publice vizând creşterea economicǎ, va fi nevoie chiar de redefinirea conceptului de competitivitate şi comerţ şi adaptarea corespunzǎtoare a instrumentelor de mǎsurare a acesteia, astfel încât sǎ fie luate în considerare noile modele de afaceri şi de formare a lanţurilor de valoare.

Fenomenul actual de digitalizare acceleratǎ a economiei, cunoscut ca a Patra Revoluţie Industrialǎ sau „Industria 4.0”, va duce, fǎrǎ îndoialǎ, la creşterea productivitǎţii, legatǎ de eficientizarea afacerilor prin adoptarea tehnologiilor moderne, creşterea conectivitǎţii şi apariţia de noi oportunitǎţi de afaceri.

Condiţiile economice actuale au determinat un număr mare de întreprinderi să migreze către sisteme bazate pe Internet pentru creşterea eficienţei, scăderea costurilor de operare şi capacitatea de a opera în timp real între diferite platforme. Iată de ce multe firme reproiectează procesele de afaceri principale, prin investiţii în tehnologii cheie - mobilitate, cloud computing (de exemplu, utilizarea de software pe bază de închiriere), sisteme informatice de analiză economică şi suport decizional şi reţelele sociale.

Ca o consecinţă, produse şi servicii noi complet bazate pe internet au apărut şi continuă să fie dezvoltate şi pot concura cu cele existente. Alte modele de afaceri care au apărut se referă la platforme online care acţionează ca intermediar între vânzători şi cumpărători. Ca urmare, în prezent asistăm la apariţia în întregime de noi pieţe, industrii, întreprinderi şi practici de lucru, care formează o economie digitală. Acest nou model al economiei este caracterizat de digitalizare şi utilizarea intensivă a tehnologiilor de informaţii şi comunicare (TIC), de codificare a cunoştinţelor, schimburi de informaţii şi noi moduri de organizare a muncii şi a producţiei.

Pe lângǎ infrastructurile fizice, cele digitale afectează productivitatea în mod direct prin facilitarea conectǎrii agenţilor economici, reducerea costurilor de tranzacţie, favorizarea fluxului de informaţii, precum şi facilitarea integrării pieţelor în lanţurile globale ale valorii.

Tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) sunt din ce în ce în ce mai importante: există tot mai multe studii empirice referitoare la modul în care TIC facilitează inovarea şi la impactul acestora asupra productivităţii, prin creşterea accesului la informaţii, precum şi a calitǎţii acestora.

Efectele pozitive ale infrastructurii digitale asupra productivitǎţii se manifestǎ indirect, prin modificǎri ale:

- forţei de muncǎ. Aceasta va fi mai sǎnǎtoasǎ şi cu un nivel de calificare mai înalt, datoritǎ îmbunǎtǎţirii accesului la servicii de bază, cum ar fi salubritate, educaţie şi asistenţă medicală;

- creativitǎţii şi inovǎrii. Stimularea lor va conduce la interacţiune socialǎ mai profundă.

Digitalizarea şi contribuţia ei la performanţele de competitivitate trebuie privitǎ în sens mult mai larg decât impactul direct legat de adoptarea pe scarǎ largǎ a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii. Ea reprezintǎ un important stimulent pentru inovare, fiind astfel indisolubil legatǎ de progresul tehnologic.

Din această perspectivă, cea a potenţialului de dezvoltare economică imens, omenirea dar şi ţara noastră se află la un moment de răscruce, moment provocat de apariţia unor tehnologii superioare în materie de infrastructură digitală şi aici mă refer direct la apariţia tehnologiei 5G.

Evident, apariţia de noi tehnologii naşte, pe lângă provocările stimulatoare benefice pentru economii, un adevărat război între cei care pot furniza astfel de tehnologii, pentru că, în următorii 10 ani, cine detine tehnologie, deţine putere.

Ca să fim oneşti ne aflăm în faţa unei lupte pentru supremaţie tehnologică mondială, o nouă formă de exprimare a unui război rece între marile puteri alte tehnologiei mondiale, China şi Statele Unite, miza fiind imensă în contextul actual de globalizare, pentru că a patra revolutie industrială va crea ceea ce se numeşte cvasidependenţa de inteligenţa artificială şi de digitalizare extinsă, iar de modul în care se partajează suprematia tehnologică depinde de fapt influenţa asupra economiei globale viitoare. Cine va avea controlul asupra infrastructurii digitale va detine controlul asupra a cel putin 20% din PIB-ul global.

Dacă tehnologiile 2G, 3G, 4G aveau ca obiectiv omul şi nevoile lui de comunicare, tehnologia 5G are în obiectiv mai ales conectarea obiectelor create de om cu aplicaţii in toate industriile, în întreaga societate de unde şi rolul de motor al transformării digitale al economiilor naţionale.

Până în prezent, doar un număr mic de studii au încercat să estimeze impactul macroeconomic al 5G în întreaga lume.

Rezumând aceste constatări, contribuţia 5G la PIB-ul global este estimată la 1,4 trilioane USD şi 3,5 trilioane USD în următorii 10-15 ani.

Un studiu din 2018 comandat de GSMA a evaluat contribuţia totală de 5G în perioada 2020-2034 la 2,2 trilioane de dolari - 5,3% din creşterea totală a PIB-ului în această perioadă.

Într-un raport din 2017, IHS Markit a prezis că lanţul valoric global 5G va genera o contribuţie de 3,5 trilioane de dolari SUA la PIB şi va susţine 22 de milioane de locuri de muncă, până în anul 2035.

În timp ce acest studiu a constatat că unele dintre cele mai mari câştiguri vor avea loc în tehnologia informaţiei şi comunicaţii, a prezis, de asemenea, câştiguri mari pentru sectoarele producţiei şi comerţului cu ridicata şi cu amănuntul.

La nivel regional, o analiză cantitativă de tip input-output realizată pentru examinarea interdependenţelor între 38 de sectoare economice în Uniunea Europeană  arată că instalarea şi utilizarea reţelelor 5G în Europa va avea efecte directe, indirecte (de multiplicare) şi induse (de antrenare) semnificative:

- efectele de multiplicare în ansamblul Uniunii sunt estimate la 142 miliarde euro şi 2,4 milioane locuri de muncă;

- doar pentru România, efectele de multiplicare sunt estimate la 4,7 miliarde euro şi respectiv crearea a peste 252.000 locuri de muncă;

- efectele de antrenare estimate pentru patru sectoare (autovehicule, transporturi, utilităţi şi sănătate) arată beneficii de 62,5 miliarde euro/anual, la nivelul UE.

Se preconizează că transformarea mijlocită de investiţiile în IoT şi digitalizarea industrială în România vor aduce creşteri semnificative ale cifrei de afaceri din industrii inteligente, de la 3,7 miliarde USD în 2020 la 9 miliarde USD în 2026. Aportul 5G la realizarea acestor valori este estimat să ajungă la 40% în perspectiva anului 2026.

Impactul global asupra industriilor: Cel mai mare impact il va avea tehnologia 5G in sectorul de IT&Communications, urmat de servicii publice, agricultura, paduri si pescuit, transport si depozitare, turism,  constructii, finante si asigurari, utilitati, etc.

Strategia privind piata unica digitala pentru Europa lansată de Comisia Europeană arată că în Europa se poate genera o creştere suplimentară în valoare de până la 250 de miliarde EUR, creând astfel sute de mii de noi locuri de muncă, în special pentru persoanele mai tinere aflate în căutarea unui loc de muncă, şi o societate bazată pe cunoaştere dinamică.

Indexul digital al economiei şi societăţii (DESI) este un indice compozit care rezumă indicatorii relevanţi ai performanţei digitale ale Europei şi urmăreşte evoluţia statelor membre ale UE în ceea ce priveşte competitivitatea digitală.

Chiar înainte de pandemie, datele privind integrarea tehnologiilor digitale de către întreprinderi au prezentat variaţii mari în funcţie de mărimea companiei, sectorul şi, de asemenea, de statul membru.

Întreprinderile deveneau din ce în ce mai digitalizate, companiile mari preluând conducerea. 38,5% dintre companiile mari s-au bazat deja pe servicii cloud avansate şi 32,7% foloseau analize de date mari. Cu toate acestea, marea majoritate a IMM-urilor au raportat că nu folosesc încă aceste tehnologii, doar 17% dintre acestea folosind servicii cloud şi doar 12% analize big data. Cele mai bine clasate ţări, în ceea ce priveşte aceşti indicatori, sunt Malta, cu 24% dintre companiile care utilizează big data şi Finlanda, cu 50% bazându-se pe serviciile cloud. În ceea ce priveşte comerţul electronic, doar 17,5% dintre IMM-uri au vândut produse online în 2019, după o creştere foarte uşoară de 1,4 puncte procentuale faţă de 2016. În schimb, 39% dintre întreprinderile mari au folosit vânzările online în 2019. Cei mai performanţi din UE în digitalizarea afacerilor sunt Irlanda, Finlanda, Belgia şi Olanda.

Pentru România, având în vedere poziţia penultimă în ceea ce priveşte integrarea tehnologiei digitale de către întreprinderi, introducerea în exploatare, urgentă, a reţelei 5G ar putea fi o oportunitate extraordinară de repoziţionare pe piaţa europeană şi mondială.

În 2019, atât calitatea, cât şi utilizarea serviciilor publice digitale au crescut. 67% dintre persoanele care utilizează altfel internetul care au trimis formulare către administraţia lor publică au raportat că folosesc acum canale online (în creştere faţă de 57% în 2014), ceea ce arată comoditatea procedurilor online faţă de cele pe suport de hârtie. Cei mai performanţi din această zonă sunt Estonia, Spania, Danemarca, Finlanda şi Letonia.

În ceea ce priveste România, poziţia ultimă deţinută poate fi îmbunatăţită prin introducerea în exploatare, urgentă, a retelei 5G. Acest lucru ar creşte nu doar calitatea şi timpii de executie ai actului administrativ, cât şi eficienţa şi eficacitatea bunurilor şi serviciilor publice oferite consumatorilor. De asemenea, există potenţial de reducere a cheltuielilor administraţiilor publice, prin digitalizarea efectiva si rapida a proceselor şi şansa de a ac­ce­lera pro­cesul de diminuare a de­ca­la­jelor eco­no­mice şi sociale faţă de ţările mai dez­vol­tate.

Deşi România are o strategie 5G adoptată încă din anul 2019 întârzie nepermis să facă paşii necesari pentru asdigurarea implementării tehnologiei şi infarstructurii digitale aferente pe teritoriul ţarii.

România pierde anual la bugetul de stat o suma de minim 3 miliarde lei care ar trebui să provină din închirirea spectrului  de frecvenţe pentru această tehnologie şi suntem deja în al doilea an în care licitatia pentru  alocarea drepturilor de utilizare în benzile de frecvenţă destinate implementării noii tehnologii 5G este amânată.

Pierdere directă bugetul de stat: 6 miliarde lei

Pierdere economică la nivelul economie naţionale: 2,5 miliarde euro anual.

De ce suntem în această situaţie?

Suntem în această situaţie dintr-un motiv pe cât de simplu pe atât revoltător.

Există un mare decalaj între marii furnizori de tehnologie 5G, care, întâmplător sau nu fac parte din tările care îşi dispută supremaţia tehnologică mondială, China şi Statele Unite ale Americii. Tehnologia chineză este deosebit de avansată pe când cea furnizată de SUA este estimată a fi utilizabilă în următorii doi ani.

Şi de aceea asistăm la un razboi hibrid care afectează toată economia globlă, prin care SUA încearcă eliminarea concurenţei tehnologice prin folosirea influenţei economice şi chiar militare sau în cel mai rău caz, tergiversarea oricăror decizii cu privire la implementarea 5G, tergiversare care să conducă la câştigarea de timp pentru furnizarea unor tehnologii similare sau mai bune decât cele chineze.

Este nu numai un război tehnologic şi comercial, este un război geopolitic făţiş.

În acest context, deşi nu există nici un fel de studii, au inceput să fie invocate riscuri de securitate cibernetică şi chiar au fost semnate documente G2G care să frâneze, pe cât posibil, accesul firmelor chineze la furnizarea de tehnologie 5G.

România a fost prima ţară din lume care, în plin război comercial între SUA şi China, a semnat un Memorandum 5G cu SUA, un act al cărui scop subliminal ar fi eliminarea folosirii echipamentelor chinezilor de la Huawei, acuzaţi că ar permite spionajul Chinei asupra informaţiilor din reţelele IT occidentale, acţiune nedovedită însă.

Însa, memorandumul privind securitatea reţelelor 5G, semnat în data de 20 august 2019 între Guvernele României şi SUA, publicat pe site-ul Ministerului Comunicaţiilor, pune accentul pe cateva elemente definite şi descrise clar de legislatia romaneasca, precum: „concurenta libera si loiala”, „transparenta”, „litera legii”, „evaluarea atentă şi completă a furnizorilor”, „abordare de securitate bazată pe risc”.

Tot prin memorandum se stipulează „O evaluare riguroasă a furnizorilor ar trebui să includă următoarele elemente: dacă furnizorul este, în lipsa pârgiilor juridice, sub controlul guvernului unui stat; dacă furnizorul are o structură a actionariatului transparentă; dacă furnizorul are un istoric al comportamentului corporatist etic şi este supus unui regim juridic care impune practici corporatiste transparente.”

Memorandumul nu spune nimic despre "evitarea riscurilor de securitate care însoţesc investiţiile chineze în reţelele de telecomunicaţii 5G" aşa cum se arăta în declaraţia comună semnată în 20 august de preşedintele României, Klaus Iohannis şi cel al SUA, Donald Trump, formulările din Memorandum lăsând cumva ca acest mesaj să se citească printre rânduri.

Mai mult, acest memorandum vine în contradicţie cu Strategia privind piata unica digitala pentru Europa, aprobată de CE, care stabileste deja cadrul european referitor la abordarea implementarii tehnologiei 5G, cu principiile pieţei unice şi cele stabilite prin Acordurile încheiate la nivelul Organizaţiei Mondiale a Comerţului dar mai ales autonomia si prevalenţa intereselor economice nationale.

Cine a dat un mandat celor care au semnat acest memorandum?

Trebuia sau nu ca acest memorandum să fie aprobat de Parlamentul României?

Ce valoare juridică are acest memorandum în dreptul comercial international?

Cine plăteşte pierderile economice directe şi indirecte produse economiei româneşti şi bugetului de stat?

Sunt întrebări la care factorii de decizie vor trebui să răspundă, la un moment dat.

În contextul acestei înţelegeri care provoacă pierderi economice directe României pe peste 3 miliarde euro anual (digitalizare plus licenţe) a apărut, recent, în dezbaterea publică un proiect de lege care de fapt transpune aspectelşe stabilite în memorandumul de întelegere dintre SUA şi România. Un proiect de lege care generează numeroase polemici şi interpretări partizane.

În opinia mea, cei care au iniţiat acest proiect de lege nu urmăresc neapărat tranşarea problemei ci acţionează cu dublu scop: 1. Aparent România respecta la literă memorandumul cu Statele Unite ale Americii. 2. Şi dacă trece un astfel de proiect, perioada sa de adoptare si post implementare conduce la un delay de minim 2 ani, timp suficient poate pentru firmele americane să poată deveni furnizori de tehnologei 5 G.

Este pur si simplu o lege „frână” care în afară de faptul că încalcă tratatele internationale la care România este parte (Tratatul UE, Tratatul OMC, tratatele bilaterale şi acordurile de liber-schimb) ceea ce o face neconstituţională, dar şi transformă administraţia centrală românească într-un vătaf comercial în vârful pixului căruia va sta autorizarea oricărui furnizor de tehnologie, fie acesta producător, importator, distribuitor sau comerciant.

Este ceva absurd, este o încălcare flagrantă a oricărori principii ale pieţei libere şi a comerţului internaţional, iar riscurile de sancţiuni economice sunt majore.

De asta are nevoie România când are atât decalaj de competitivitate şi un decalaj de dezvoltare imens faţă de toate celelalte ţări europene?

Cu siguranţă, nu!

 

2. Este măsura de a elimina o companie din participarea la licitaţii de stat un act compatibil (în spirit sau în script) cu principiile economiei de piaţă? 

 

Răspunsul este fără echivoc: Nu este compatibil, reprezintă o încălcare flagrantă a oricărori principii ale pieţei libere şi a comerţului internaţional, iar riscurile de sancţiuni economice sunt majore. DE altfel nici nu este constituţional în raport de prevederile Constituţiei Românie. Sunt încălcate prevederile Tratatelor Internaţionale la care România este parte şi pe care la ratificat dintre care amintesc doar două şi anume Tratatatul de Funcţionare al Uniunii Europene şi Tratatul OMC.

Aceste măsuri vin în contradicţie cu vine în contradicţie cu Strategia privind piata unica digitala pentru Europa, aprobată de CE, care stabileste deja cadrul european referitor la abordarea implementarii tehnologiei 5G, cu principiile pieţei unice şi cele stabilite prin Acordurile încheiate la nivelul Organizaţiei Mondiale a Comerţului dar mai ales autonomia si prevalenţa intereselor economice nationale.

 

3. Care pot fi efectele pe termen lung ale unei astfel de legi?

În opinia mea, cei care au iniţiat acest proiect de lege nu urmăresc neapărat tranşarea problemei ci acţionează cu dublu scop: 1. Aparent România respecta la literă memorandumul cu Statele Unite ale Americii. 2. Şi dacă trece un astfel de proiect, perioada sa de adoptare si post implementare conduce la un delay de minim 2 ani, timp suficient poate pentru firmele americane să poată deveni furnizori de tehnologei 5 G.

Este pur si simplu o lege „frână” care în afară de faptul că încalcă tratatele internationale la care România este parte (Tratatul UE, Tratatul OMC, tratatele bilaterale şi acordurile de liber-schimb) ceea ce o face neconstituţională, dar şi transformă administraţia centrală românească într-un vătaf comercial în vârful pixului căruia va sta autorizarea oricărui furnizor de tehnologie, fie acesta producător, importator, distribuitor sau comerciant.

Este ceva absurd, este o încălcare flagrantă a oricăror principii ale pieţei libere şi a comerţului internaţional, iar riscurile de sancţiuni economice sunt majore.

De asta are nevoie România când are atât decalaj de competitivitate şi un decalaj de dezvoltare imens faţă de toate celelalte ţări europene?

AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.