♦ Termenul de implementare a Directivei privind raportarea corporativă de sustenabilitate (CSRD) pentru Uniunea Europeană este ianuarie 2024, iar companiile mari care operează în UE vor fi nevoite să raporteze în 2025 indicatorii ESG (environmental, social, and governance) pentru 2024.
Mediul de business trebuie să fie din ce în ce mai conştient că pentru a-şi continua dezvoltarea, extinderea şi activitatea pe piaţă este nevoie să adauge în agenda de zi cu zi problema sustenabilităţii, au concluzionat speakerii prezenţi la conferinţa Sustenabilitate şi Software, organizată de Enterteq, o companie cu expertiză în domeniul transformării digitale. ZF a fost partenerul media al evenimentului care a avut loc vineri, 10 noiembrie la Bucureşti.
„Consider că este o eroare economică faptul că în România se vorbeşte despre sustenabilitate «în şoaptă». Cred că lucrurile ar trebui să fie spuse mai răspicat, iar dacă nu începem imediat să intrăm în zona aceasta a sustenabilităţii o să avem mult de pierdut. Spre exemplu, vor fi costuri suplimentare care vor duce la reducerea profiturilor dacă nu ştim să gestionăm această problemă şi dacă nu ştim să luăm avantajele din această politică. Momentan nu prea avem atitudini corecte în această zonă, dar trebuie să luăm măsuri. Cred că România se află într-o zonă în care are o mare oportunitate, dar din păcate simt în fiecare zi că se pierde acest lucru“, a spus în cadrul evenimentului George Creţu, CEO al Enterteq.
Compania Enterteq a dezvoltat o platformă software pentru planificarea, monitorizarea, optimizarea şi contabilizarea emisiilor de carbon ce are ca obiectiv să ajute companiile şi furnizorii să colaboreze în vederea reducerii şi diminuării emisiilor de carbon, în contextul în care Parlamentul European a adoptat pe 10 noiembrie 2022 textul final al Directivei privind raportarea corporativă de sustenabilitate (CSRD - Corporate Sustainability Reporting Directive), care impune companiilor ce îşi desfăşoară activitatea în Uniunea Europeană (UE) să facă publice informaţiile şi datele referitoare la aspecte legate de mediu, social şi guvernanţă (ESG). Iar termenul de implementare a CSRD pentru companiile mari care operează la nivelul UE este 1 ianuarie 2024.
„Practic, în două luni vor intra în sfera de aplicabilitate a CSRD companiile cu peste 500 de angajaţi, cu primul set de raportări în 2025. Astfel, statele membre ale UE au timp până în iunie 2024 să implementeze CSRD în legislaţia locală. Din discuţiile pe care le-am avut despre Europa, acum doar Franţa şi Germania au legislaţia locală aprobată şi gata de a fi implementată, dar şi ţările scandinave sunt mai avansate. Din discuţiile cu statele membre din regiunea ACCA (România, Cipru, Malta, Grecia, Bulgaria), nu există o claritate a ceea ce se doreşte din punct de vedere al opţiunilor CSRD. Mi s-a spus că vor fi multe decizii politice dar totul este încă neclar. Din 2025 vor intra sub incidenţa CSRD şi IMM-urile şi anumite entităţi mai mici şi asiguratori, cu primul set de raportări în 2027. Iar în 2028 vor trebui să raporteze şi anumite companii mari non-financiare. Dar companiile trebuie să colecteze date pentru a avea ce raporta“, a explicat Andreia Stanciu, director pentru Europa de Sud în cadrul ACCA - cea mai mare asociaţie internaţională de contabilitate.
Astfel, una dintre principalele provocări pentru mediul de business rămâne colectarea datelor, a adăugat Cristina Apahideanu, Chief Consulting Officer în cadrul companiei româneşti Enterteq.
„Principala problemă a companiilor vine din faptul că au nevoie de volume mari de date primare, nestandardizate şi care sunt greu de capturat. Problema datelor este cea care trebuie rezolvată. Şi cred că focusul nu ar trebui să fie doar pe raportare, noi trebuie să facem de fapt management, pentru că aceste date trebuie să fie instrumente sau să aducă un plus de cunoaştere, iar în baza lor managerii şi decidenţii să poată să se ajute de ele pentru a lua decizii şi pentru a atinge obiective de sustenabilitate“, a spus Cristina Apahideanu.
Ea a adăugat că businessurile au nevoie de sisteme digitale pentru a face faţă la volumul mare de date de care au nevoie pentru a-şi face raportările despre sustenabilitate. În acest scop Enterteq a dezvoltat platforma EmissionX. Proiectul a fost finanţat cu sprijinul granturilor acordate de Islanda, Liechtenstein şi Norvegia prin mecanismul financiar SEE şi Norvegian 2014-2021, în cadrul Programului Dezvoltarea IMM-urilor din România şi a beneficiat de un grant în valoare de 120.000 euro.
„O soluţie ar fi ca toată lumea să fie integrată pe aceeaşi platformă pentru a putea schimba date şi informaţii în timp real, pentru a putea face această raportare. Spre exemplu, noi, în platforma EmissionX folosim AI (inteligenţă artificială) pentru a le găsim şi a le strângem mai uşor, pentru a le valida. Şi facem investigare aprofundată pentru ca raportarea să fie corectă. Platforma noastră poată să expună extensii către parteneri - care îşi pot crea cont pe platformă şi pot primi şi oferi informaţii către compania cu care lucrează. E bună pentru companii mari, retaileri care lucrează cu mii de furnizori, bănci – care au clienţi mari şi mici.“
Până în prezent, marea majoritate a companiile româneşti nu s-au aliniat acestor politici şi principii de sustenabilitate, chiar dacă procesul de implementare este dificil şi cuprinzător, a mai spus Andreia Stanciu.
„Va fi un exerciţiu cuprinzător, dificil şi va trebui să avem mereu în minte de ce facem asta. Pentru că e uşor să faci profit exploatând resurse neregenerabile. Practic CSRD este o privire de ansamblu asupra felului în care o companie şi-a obţinut profitul. Iar această raportare va atrage dupa ea un profit sustenabil. Companiile trenuie să ia în considerare că implementarea CSRD va avea implicaţii mari asupra strategiei, guvernanţei şi faptelor publicate de companie.“
De asemenea, companiile care nu se aliniază la principiile impuse de Directiva privind raportarea corporativă de sustenabilitate (CSRD) trebuie să ştie că şansele lor de a atrage finanţare şi investiţii scad.
„Băncile, investitorii şi fondurile de investiţii vor fi nevoite să evalueze amprenta de carbon a companiilor în care vor vrea să investească, iar asta înseamnă că finanţarea companiilor va depinde de amprenta de carbon a acestora. Evaluarea performanţei afacerii va include indicatori ESG şi planificarea obiectivelor net-zero - iar o amprentă mai mare de carbon va însemna în consecinţă şi costuri mai mari“, a explicat George Creţu.
Andreia Stanciu, director pentru Europa de Sud în cadrul ACCA
► Statele membre ale UE au timp până în iunie 2024 să implementeze CSRD (Corporate Sustainability Reporting Directive) în legislaţia locală. Va fi un exerciţiu dificil şi va trebui să avem mereu în minte de ce facem asta. Pentru că e uşor să faci profit exploatând resurse neregenerabile sau folosindu-ne de membri vulnerabili ai societăţii. Practic CSRD este o privire de ansamblu asupra felului în care o companie şi-a obţinut profitul. Iar această raportare va atrage dupa ea un profit sustenabil. Companiile trebuie să ia în considerare că implementarea CSRD va avea implicaţii mari asupra strategiei, guvernanţei şi faptelor publicate de companie.
► Sunt destul de multe opţiuni pe care directiva le permite, iar din discuţiile pe care le-am avut despre Europa, în prezent doar Franţa şi Germania au legislaţia locală aprobată şi gata de a fi implementată, dar şi ţările scandinave sunt mai avansate. Din discuţiile cu statele membre din regiunea ACCA (România, Cipru, Malta, Grecia, Bulgaria), nu există o claritate a ceea ce se doreşte din punctul de vedere al opţiunilor CSRD, totul este încă neclar.
Dan Crisfalusi, technical coordinator, Innova Meta Software Group
► În contabilitate trebuie să păstrezi istoricul şi trebuie să păstrezi şi dovezile (sursele) pentru că e necesar să ai dovezi în cazul în care cineva modifică anumite informaţii. Practic, trebuie să ai în jurnal tot ce faci dar şi din ce surse ai luat informaţia şi care e documentul care certifică acea informaţie - adică documentul trebuie păstrat pentru a-l putea avea şi peste trei ani, spre exemplu. Trebuie să jurnalizezi toate tranzacţiile şi înregistrările (intrările şi ieşirile din companie) purtătoare de amprentă de carbon. Trebuie să jurnalizezi ce se întâmplă cu utilizatorii – ce acţiuni au făcut, ce s-a schimbat, ce s-a îmbunătăţit, ce schimbări de drepturi au fost operate pentru utilizatori.
EmissionX deschide noi posibilităţi şi crează un hub de partajare consimţită a datelor, cunoştinţelor şi informaţiilor legate de factori de emisie şi resurse. Platforma îşi propune să ajute companiile în expunerea şi promovarea opţiunilor cele mai prietenoase cu mediul.
George Creţu, CEO Enterteq
► Băncile, investitorii şi fondurile de investiţii vor fi nevoite să evalueze amprenta de carbon a companiilor în care vor vrea să investească, iar asta înseamnă că finanţarea companiilor va depinde de amprenta de carbon a acestora. Evaluarea performanţei afacerii va include indicatori ESG şi planificarea obiectivelor net zero - iar o amprentă mai mare de carbon va însemna în consecinţă şi costuri mai mari.
► Pentru partea de conformitate companiile trebuie să raporteze situaţii globale, pentru partea de business trebuie să raporteze emisile pe fiecare unitate de produs şi serviciul pe care îl livrează către piaţă. Astfel încât, în scurt timp, pentru fiecare kilogram de brânză pe care îl vinde retailerul trebuie să ştie care au fost emisiile de carbon – iar asta este partea cea mai complicată şi care poate duce companiile româneşti la „izolare“ economică.
Cu cât principiile şi directiva e implemenară mai rapid cu atât mai bine. Spre exemplu, băncile sunt familiarizate cu astfel de raportări pentru ele fac asta deja de ceva timp, iar aici lucrurile sunt clare.
Cristina Apahideanu, chief consulting officer, Enterteq
► Principala problemă a companiilor vine din faptul că au nevoie de volume mari de date primare, nestandardizate şi care sunt greu de capturat. Problema datelor este cea care trebuie rezolvată. Iar focusul nu ar trebui să fie doar pe raportare, noi trebuie să facem de fapt management, pentru că aceste date trebuie să fie instrumente sau să aducă un plus de cunoaştere, iar în baza lor managerii şi decidenţii să poată să se ajute de ele pentru a lua decizii şi pentru a atinge obiective de sustenabilitate.
► Companiile devin responsabile şi pentru o proporţie a amprentei de carbon a companiilor cu care lucrează, a partenerilor. Iar asta înseamnă că trebuie să colaboreze şi să caute soluţii împreună. Adică, dacă nu intru în dialog cu furnizorii şi cu cei care mă aprovizionează nu am nicio şansă să facă această raportare vreodată.
► 96% din companii au stabilit obiective de reducere a emisiilor de carbon, dar doar 9% măsoară emisiile în mod acoperitor, iar foarte mulţi încă nu îşi pot calcula încă emisiile proprii şi atunci când o fac rata de eroare este foarte mare. Aceasta este situaţia la nivel global.
Eduard Dumitraşcu, preşedinte, Asociaţia Română Smart City,profesor la SNSPA
► În România sunt peste 1.200 de proiecte de smart city şi smart village. În România, în următorii patru – cinci ani va avea cel puţin 60 miliarde de euro, bani care vor intra în comunităţile româneşti prin autorităţile centrale sau locale. Trebuie să înţelegem că avem multe proiecte şi multă tehnologie şi că trebuie să creăm elemente de legătură între companii, comunităţi, tehnologie şi partea de legislaţie. Pentru că într-un timp foarte scurt va trebui să facem foarte multe lucruri.
► În proiectele de smart city tehnologia reprezintă un instrument, iar la final trebuie să înţelegem că vorbim tot despre oameni. Tehnologia este un instrument, un pilon central în astfel de proiecte. De asemenea, proeictele de smart city trebuie să se concentreze pe sustenabilitate. Practic, tehnologia rămâne un instrument la dispoziţia companiilor şi comunităţilor şi ne ajută în a rezolva problema aceasta a sustenabilităţii, care este o prioritate pentru proiectele de smart city.
Şi trebuie să creăm un context de competitivitate prin valori de emisii pe unitatea de produs sau serviciu.
