Business Construct

Externe: Parcurile de distractii, mai riscante decat bursa

Externe: Parcurile de distractii, mai riscante decat bursa

Parcurile de distractii se impart in doua mari categorii. Pe de o parte parcurile de distractii propriu-zise, de tipul Prater-ului din Viena, si pe de alta cele tematice, ca Disneyland sau Legoland.

31.05.2007, 15:19 594

Parcurile de distractii, asa cum arata ele astazi, cu jocuri de lumini, de laser si roller-coaster-e care pot atinge peste 170 de km/h, cu efecte de sunet impresionante si milioane de vizitatori anual, reprezinta in acelasi timp o investitie care poate fi profitabila dar si o modalitate inedita de a-ti promova imaginea. Insa, nu este suficient ca un parc de distractii sa fie intr-o zona cu o putere ridicata de cumparare pentru a deveni un business de succes. Exista riscul ca publicul sa nu fie atras de imaginea unui astfel de proiect. De exemplu, cea mai buna locatie pentru dezvoltarea unui parc acvatic gigantic este Emiratele Arabe Unite, pentru ca se va integra ca o "oaza" de recreere si distractie, intr-o zona cu un climat torid.
Pe de alta parte, Disneyland Paris , deschis pe 12 aprilie 1992, a reprezentat un pariu foarte riscant al casei de filme omonime pentru cucerirea pietei europene. Desi planurile de deschidere in Europa a unui parc propriu datau inca din 1972, oficialii Disney au avut nevoie de 20 de ani pentru a-l deschide. Motivul principal a fost atat anvergura investitiei, cat si "frica" europenilor de un produs american. Principalul argument in deschiderea acestui parc de distractii a fost succesul imens de care s-au bucurat parcurile Disney din Anaheim, California si Disney World din Florida.
Astfel, piata europeana nu putea fi evitata. La sfarsitul anului 1984 oficialii Disney au selectat nu mai putin de 1.200 de locatii posibile pentru investitia de circa 2,3 mld. de dolari, planificata la acea vreme, care a atins peste 3 miliarde de dolari pana in final. Printre cele mai potrivite locatii se numarau atunci Marea Britanie, Italia, Spania si Franta. In cele din urma s-a optat pentru Marne-le-Valee, zona situata in vecinatatea Parisului, la o distanta de doar 32 de km de centrul capitalei Frantei. Solutia a fost considerata ideala mai ales pentru ca se asigura astfel o piata de circa 68 de milioane de potentiali vizitatori pe o raza de circa 500 de km, iar la o distanta de inca doua ore de zbor, un potential de inca 300 de milioane de clienti. Constructia imensului Disneyland a inceput in august 1988, pe o suprafata de circa 2.000 de hectare.
Problemele insa nu au intarziat sa apara. In ciuda investitiei foarte mari in constructia parcului, a crearii in primii ani a cel putin 20.000 de noi locuri de munca sau a cresterii inerente a numarului de turisti din Franta, oficialii de la Paris, si nu numai, au avut inca de la inceput opinii divergente fata de acest proiect. Frica lor cea mai mare era ca parcul va fi un fel de cal troian al consumerismului american, in care nu se va tine cont de specificitatea franceza.
Estimarile initiale privind numarul de vizitatori sau cheltuiala lor medie in cadrul parcului nu s-au adeverit decat pe jumatate, sau chiar mai putin. La data inaugurarii era estimat un numar de 500.000 de vizitatori, din care s-au prezentat numai 50.000. In luna mai, media de vizitatori pe zi era de 25.000, fata de estimarea initiala de 60.000 pe zi, iar presa, in special cea locala, nu a intarziat cu aprecierile acide. La numai cateva luni de la lansarea celui mai mare parc de distractii din Europa, Disneyland a fost numit "Cernobil cultural", "regatul tragic" sau "cea mai proasta investitie a Disneyland din toate timpurile". Mai mult decat atat, Disneyland a devenit profitabil abia in trimestrul incheiat pe 25 iulie 1995, cu un an mai devreme circuland deja zvonuri despre intrarea sa in faliment, fapt ce nu a trecut neobservat de catre investitorii de pe bursa.
In acelasi an a avut loc si schimbarea de nume, din EuroDisney in Disneyland Paris, urmarind atat delimitarea de perioada mai putin fasta, cat si accentuarea faptului ca este un parc european pentru europeni, si nu reprezentantul local al unui gigant american. Un alt exemplu de parc de distractii care nu a adus zambete si pe fetele investitorilor este cel al grupului Legoland. Desi Lego este un nume arhicunoscut atat parintilor, cat mai ales copiilor, cele patru parcuri de distractii Legoland din Danemarca, Marea Britanie, SUA si Germania nu si-au dovedit profitabilitatea. La mijlocul lui 2005, cele patru parcuri au fost achiztionate in proportie de 70% de grupul de investitii Blackstone, in schimbul a 375 de milioane de euro.
Compania nou formata, in care 70% din titluri sunt detinute de Blackstone si restul de 30% de Lego si actionarii ei, evolueaza sub numele de Merlin Entertainments si administreaza pe langa parcurile lego si cele 28 de centre de atractie sub brandul Merlin. Altfel spus, Merlin este al doilea mare operator de parcuri de distractii din Europa, dupa Disneyland. Inainte de preluarea parcurilor proprii, grupul Lego inregistrase pierderi nete de peste 320 de milioane de euro pe 2004, pe fondul scaderii vanzarilor pe segmentul de jucarii Lego. Oficialii companiei anuntau la acea vreme ca renuntarea la cele patru Legoland le va permite sa se focalizeze mai mult pe afacerea de baza a grupului, jucariile omonime.
Dincolo de accidentul nefericit al Disney din Europa, industria parcurilor de distractii, mai ales in ultimii ani, a inflorit vazand cu ochii, noua zona fierbinte, care se adauga SUA, Asiei si Europei, fiind Orientul Mijlociu, in special Dubai si Emiratele Arabe Unite.


De la "gradinile placerii" la parcuri de distractii moderne
Parcurile de distractii, la modul generic, se impart in doua mari categorii. Pe de o parte parcurile de distractii propriu-zise, de tipul Prater-ului din Viena, si pe de alta cele tematice, ca Disneyland sau Legoland.
Istoria parcurilor de distractii, inceputa in Europa, dateaza inca din secolele XIV-XV, cand orasele importante aveau asa-numitele "gradini de placere", in care locuitorii se puteau plimba, manca si distra urmarind diverse spectacole. Primul parc de distractii din lume, Bakken, s-a deschis in 1583, la Klampenborg, in Danemarca, in apropiere de Copenhaga. Americanii s-au putut bucura de acest concept abia in 1895, primul parc de distractii din SUA fiind Parcul Leul de Mare din Coney Island, Brooklyn, New York.
La nivelul anului 2003 in Europa activau circa 300 de parcuri de distractii si tematice, numai primele zece atragand anual aproximativ 40 de milioane de vizitatori. In SUA numarul lor a ajuns la nivelul aceluiasi an la 600, numarul vizitatorilor fiind de circa 335 de milioane. In 2005, cel mai vizitat parc de distractii din lume a fost Regatul Magic al Disneyland din Florida, SUA, urmat de Disneyland Tokyo, Japonia.
Conform publicatiei Amusement Business, care si-a incetat activitatea anul trecut, topul celor mai vizitate zece parcuri de distractii din lume este dominat de SUA, cu cinci reprezentanti, Asia, cu patru, Europa avand numai unul. Aceeasi publicatie noteaza ca, raportat la 2005, parcurile de acest tip din SUA au generat venituri de circa 11,2 mld. de dolari, asigurand un loc de munca pentru circa 500.000 de oameni, fie angajati permanenti, fie sezonieri.


Roller-coaster-ul, viteza, banii si fortele G pentru cosmonauti
Se numeste Kingda Ka, este de otel si accelereaza de la 0 la 205 km/h in doar 3,5 secunde, de 2-3 ori mai repede decat o masina Porsche Carrera de ultimul tip. Este cel mai rapid roller-coaster din lume. Are 139 de metri inaltime, deci mai mult de o treime din turnul Eiffel, cam cat un bloc de 45 de etaje, si poate fi gasit in parcul Sase Steaguri din Jackson, New Jersey, SUA. Omologul sau, de lemn insa, Fiul Bestiei, din parcul de distractii detinut de casa de filme Paramount, situat in King Mill, Ohio, SUA, atinge o viteza maxima de "numai" 126 de km/h.
Un astfel de "demon al vitezei" din otel, de ultima generatie, in functie de marime, lungimea traseului sau de elementele de siguranta poate costa intre 3,5 milioane de euro si 10 milioane de euro si reprezinta de cele mai multe ori punctul principal de atractie al parcurilor de distractii.
Aparitia roller-coaster-ului, sau a montagne-rousse-ului cum este denumit in Europa, a schimbat, iremediabil, notiunea de parc de distractii. Conceptul de montagne-rousse este aproape la fel de vechi ca cel de "gradini de placere". La inceputul secolului al-XVII-lea a inceput sa devina din ce in ce mai populara plimbarea cu sania de placere, pe munti de zapada ridicati artificial, de oameni, printre cele mai cunoscute locuri fiind cele din apropierea Sankt-Petersburgului. La sfarsitul acelui secol ideea de a crea partii artificiale, ranforsate cu elemente de lemn, a atras atentia antreprenorilor de atunci. Este si cazul companiei Les Montagnes Russes a Belleville, care a construit un astfel de traseu suspendat in 1812.


10 mil. dolari pentru 49% dintr-un parc de distractii rusesc
In cazul in care un investitor nu detine terenul necesar, nu are cunostintele necesare sau pur si simplu nu vrea sa investeasca de la zero, exista si posibilitatea investitiei intr-un operator de renume sau in crestere. Pentru o participatie de 49% din fiecare nou parc de distractii indoor propriu din Rusia, un grup de divertisment cere cate 10 mil. de dolari. Anuntul nu este greu de gasit. La o cautare simpla pe Internet apar zeci de alte oferte. In acest anunt se subliniaza ca profitul net mediu al grupului, care detine momentan patru astfel de parcuri este de circa 40%, in timp ce cifra de afaceri pe fiecare in parte a fost de aproximativ 1,5 milioane de dolari, unul dintre ele intrand pe profit inca din prima luna de operare.
Locatia preferata este in mall-urile din regiunile urbane aglomerate, anuntul precizand ca oportunitatile pe termen lung sunt cel putin favorabile. Daca se doreste totusi constructia de la zero, cea mai mare problema pare a fi alegerea locatiei. Daca SUA au deja o piata de profil matura, Europa si Asia ofera in continuare profituri consistente, noua vedeta este, conform analistilor de specialitate, Orientul Mijlociu.
La sfarsitul lunii trecute RAK Properties a anuntat dezvoltarea celui mai mare parc de distractii din Emiratele Arabe Unite (EAU), valoarea investitiei fiind anuntata pentru inceput la peste 850 de milioane de dolari. Printre atractiile principale se va numara si cea mai inalta cascada artificiala din lume. Parcul va fi flancat de alte doua parcuri tematice, Ice land Water Park si Planet Earth Theme Park, cele doua avand o capacitate totala de 15.000 de vizitatori pe zi. Parcul acvatic va fi inaugurat in mai 2008, intregul ansamblu urmand sa fie finalizat peste doi ani. Ras Al-Khaimah (RAK), situat in nordul peninsulei Arabice, este unul dintre statele EAU si are o suprafata de circa 1.700 de km patrati.
Khater Massaad, CEO al RAK Investement, a declarat ca acest parc tematic vrea sa contribuie in mod decisiv la transformarea EAU intr-unul dintre principalele destinatii turistice din Orientul Mijlociu. Ceea ce n-a spus, dar a lasat de inteles este ca se incearca astfel atragerea atentiei de la Dubai, care este considerat de multi drept cea mai importanta destinatie exotica din regiune. Cascada artificiala va avea un debit de circa 100.000 de litri pe minut, care vor cadea de la o inaltime de 160 de metri.


Cum devin parcurile de distractii profitabile

Cel mai cunoscut parc de distractii din Europa, Disneyland Paris, a avut costuri initiale de circa 2,3 miliarde de dolari. A intrat pe profit abia la trei ani dupa deschidere.
Pentru alegerea locatiei parcului Disney au concurat alte 1.200 de orase sau regiuni din Europa. Parcul are o suprafata de aproximativ 2.000 de hectare.
In 2005, cele circa 600 de parcuri tematice sau de distractii au generat venituri de 11,2 mld.
de dolari, avand o forta de munca de jumatate de milion de oameni.
Lego a trebuit sa renunte la cele patru Legoland din Europa in 2005. Pierderile parcurilor
Lego pe anul precedent au fost de circa 320 de mil. de dolari.
Cel mai rapid si mai inalt roller-coaster de otel din lume este Kingda Ka din parcul Sase Steaguri din New Jersey, SUA. Are o inaltime maxima de 139 de metri si o viteza maxima de circa 205 km/h, atinsa la pornirea pe traseu in doar 3,5 secunde.
Cel mai vechi parc de distractii din lume este Bakken, care s-a deschis in 1583, la Klampenborg,
in Danemarca, langa capitala Copenhaga.
Primul parc de distractii din SUA a fost Parcul Leul de Mare, din Coney Island, Brooklyn, New York. El a fost construit in 1985.
Un roller-coaster modern, de otel, poate costa intre 400.000 si 2-3 milioane de dolari.
Cel mai mare parc de distractii din Orientul Mijlociu, localizat in Emiratele Arabe Unite, va fi finalizat in 2009. Investitia initiala este de 850 de milioane de dolari si va avea cea mai inalta cascada artificiala din lume, inalta de circa 160 de metri.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO