Indicatorul de risc al fondurilor de investitii (VaR) ar putea avea un efect de bumerang asupra investitorilor: in loc sa faciliteze decizia de investitie, indicele poate genera confuzii legate de cat de mare este probabilitatea de a pierde banii investiti, necorelarea cu randamentul fondului fiind unul dintre punctele slabe ale acestuia.
Introdus la mijlocul lunii august, indicatorul de risc are drept scop cresterea transparentei industriei fondurilor de investitii si o informare cat mai precisa a investitorilor.
"Principala problema este ca in urma unor explicatii neexistente se poate subintelege ca trebuie ales fondul cu cel mai mic VaR, fara a lua in considerare randamentul obtinut", spune Vlad Deliu, administrator de portofoliu la KD Investments.
Radu Hanga, presedintele societatii de administrare BT Asset Management, este de parere ca "deficienta cea mai importanta a acestui indicator este perceptia pe care o ofera la o prima vedere: ca un fond ar putea pierde un anumit procent din valoare, cand de fapt probabilitatea acestei variatii de valoare este de sub 5%, ea putand sa fie atat negativa cat si pozitiva".
Chiar daca investitorul face o corelare intre randamentul anual adus si indicele de risc al fondului, confuzia poate persista. La sfarsitul lunii august, fondurile de actiuni KD Maximus si Omninvest au inregistrat randamente anuale apropiate de 63,1%, respectiv de 63,3%. Indicele de risc al celor doua fonduri este diferit: de 27,4% pentru KD Maximus si de 40,6% pentru Omninvest. Fondul de actiuni Premio are un VaR apropiat de cel al fondului Omninvest, mai exact de 40,3%, dar randamentul anual este de 29,2%.
"Orice indicator de risc trebuie corelat cu randamentul obtinut de investitia respectiva. In general mult mai folosit este Sharpe Ratio, care face o legatura clara cu rezultatele istorice si nu cu estimari ale unei potentiale pierderi", continua Deliu.
Administratorii de fonduri sunt de acord ca introducerea indicatorului de risc va fi benefica industriei, in masura in care el este inteles si folosit de investitori, iar acesta este un proces de durata.
"Un indicator de risc este intotdeauna benefic, insa dupa modelul romanesc nu se face cum trebuie. Cu privire la randamente se discuta despre Risk Adjusted Return. Deci, se face o legatura clara intre risc si randament", continua Deliu de la KD Investments.
"Ar fi bine daca acest calcul al riscului ar fi introdus si pentru alte active financiare, actiuni, indici bursieri, derivate sau pentru produse de asigurare cu componenta investitionala", este de parere Walter Blaj director executiv la societatea de administrare Globinvest.
Elementul principal de la care se porneste la calcularea VaR este valoarea unitara a activului net (VUAN), lunara pentru fondurile cu istorie mai mare de 3 ani si saptamanala pentru cele cu istorie intre un an si trei ani. Pornind de la VUAN se calculeaza volatilitatea dupa care se trece la calcului VaR.
"Calculul VaR este realizat prin metoda variance-covariance, ce presupune o distributie normala pentru activul analizat. Nivelul de incredere pentru calculul VaR poate avea doua variante, si anume de 95% sau 99%, acestea fiind cel mai larg utilizate la nivel international. UNOPC a decis sa calculeze acest indicator pe un orizont de timp de 1 an, cu probabilitatea de 95%", spune Adrian Tudose, director executiv la UNOPC.
O clasificare a fondurilor de investitii dupa risc exista deja in industrie. In varianta traditionala si destul de grosiera, fondurile de investitii erau grupate in clase de risc minim (cele monetare), de risc minim spre mediu (cele de obligatiuni), de risc mediu (cele cu plasamente diversificate) si de risc maxim (cele de actiuni), principalul criteriu de selectie fiind expunerea pe piata actiunilor.
Indicele de risc nu este insa calculat pentru fondurile monetare si pentru cele cu plasamente in obligatiuni si instrumente cu venit fix si nici pentru fondurile de investitii mai tinere de un an.
Directorul UNOPC sustine ca, in cazul fondurilor de investitii recent lansate, investitorii mizeaza pe incredere si mai putin pe riscul de a-si pierde banii, asemeni cumparatorilor de masini.
"Daca pe piata de autoturisme este lansat un autoturism nou, produs de un fabricant necunoscut pana acum, cei care au cumparat de la inceput autoturismul au acordat in avans increderea lor producatorului necunoscut. In cazul in care un producator consacrat de autoturisme lanseaza pe piata un model total nou, automat este pus in valoare de "brandul" care determina acordarea increderii anticipate pentru acel nou autoturism", conchide Tudose.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
