La cinci ani de la căderea băncilor de investiţii Lehman Brothers şi Bear Stearns, lupta pentru un loc pe Wall Street este mai aprigă decât oricând pentru că locurile sunt limitate şi băncile de investiţii sunt din ce în ce mai pretenţioase când vine vorba de a selecta angajaţi.
Cu toate acestea, câteva sute de români au reuşit să-şi facă loc în elita mondială. „Sunt români care lucrează pe Wall Street şi sunt chiar buni. Un singur lucru au în comun. Se cheamă sacrificiu. Trebuie să iubeşti mult ceea ce faci şi să fii pregătit să faci sacrificii. Trebuie să munceşti, să fii bun în ceea ce faci şi puţin deosebit pentru că aici concurenţa este mare“, spune Robert Georgescu, şeful departamentului Equity Product Management din cadrul Piper Jaffray.
Traseul unui român pe Wall Street începe cel mai adesea cu o facultate de profil economic din România care să-i permită să se angajeze la o bancă de pe plan local, dar cunoscută şi respectată la nivel mondial, spun românii care lucrează în centrul financiar american.
„Ca să ajungi pe Wall Street, în afară de şcoală foarte mult depinde de experienţa ta şi de puţin noroc. Acum este mai greu să ajungi decât în urmă cu 10 ani pentru că sunt mai puţine locuri. O să trebuiască să ai ceva în plus faţă de alţii, de exemplu este bine dacă mai ai un CFA sau câţiva ani de experienţă la o bancă internaţională chiar din România, dar nu orice bancă, de exemplu ING, Citi, Société Générale, adică o bancă cu renume“, spune Georgescu.
Ca să-ţi măreşti şansele în mod semnificativ de a ajunge să lucrezi în investment banking, cel mai respectat domeniu de pe Wall Street, este necesar să ai câţiva ani de exerienţă într-unul din domeniile: contabilitate, consultanţă, bancar, private equity şi mai rar management de portofoliu.
Experienţă relevantă pentru băncile americane în contabilitate înseamnă să lucrezi înainte la una dintre firmele de audit din Big Four, adică PricewaterhouseCoopers, Deloitte, KPMG sau Ernst & Young. Pentru consultanţă românii care au lucrat pe Wall Street spun că nu este neapărat necesar să vii dintr-o firmă din Big Four, însă trebuie să fie o companie destul de vizibilă la nivel mondial, cum ar fi McKinsey & Co. sau A.T. Kearney.
„M&A este văzut în SUA ca pur investment banking şi acest domeniu este vârful piramidei ca şi salarii, putere, ca şi greutate pe Wall Street şi ca influenţă asupra managementului băncilor de investiţii. Investment banking-ul este pentru oameni impulsivi, agresivi, puternici ca şi aptitudini, focusaţi pe oameni şi relaţii, extrovertiţi şi influenţi. Administrarea de portofolii este pentru oameni calmi, liniştiţi, introvertiţi, cărora le plac cifrele şi computerele şi care ajung mai rar pe Wall Street. O altă modalitate este să fi lucrat într-o bancă şi aici primul eşalon sunt analiştii, copii care au terminat facultatea, unde nu poţi să stai mai mult de trei ani pentru că trebuie să evoluezi“, spune Tony Romani, care a lucrat în trecut la UBS Investment Bank.
Experienţa într-un fond de pensii, fond de asigurări sau fondurile unor fundaţii poate să-ţi ofere de asemenea un avantaj pentru un loc pe Wall Street, însă şansele sunt mai mici dacă porneşti de la un asemenea domeniu, spune Romani.
Cei mai mulţi români care lucrează pe Wall Street sunt de părere că biletul de intrare stă cel mai adesea într-un MBA făcut la una dintre universităţile de top din lume la care să ai note medii sau la o universitate destul de cunoscută la care notele trebuie să fie însă excepţionale.
„Pentru vicepreşedinte, preşedinte şi managing director este nevoie din ce în ce mai mult de un MBA făcut la universităţi. Cele mai bine văzute în SUA sunt Harvard, Warton şi Columbia, iar pe plan european Insead şi London School of Economics (LSE). Firmele de pe Wall Street recrutează în campusurile universitare. Noi primim multe CV-uri şi intervievăm cam 10% din candidaţi şi dăm pentru cei deosebiţi două-trei oferte de muncă pe şcoală. Căutăm calităţi deosebite. Experienţa de dinainte de MBA este foarte importantă. Lucrul în echipă este iarăşi foarte important, precum şi cunoştinţele întemeiate de finanţe“, spune Victor Dan, care lucrează în prezent la o mare bancă de investiţii din New York.
Unul dintre cele mai mari obstacole în calea obţinerii unui loc de muncă pe Wall Street este bugetul destul de piperat pe care cei care vor să ajungă acolo trebuie să-l aloce pentru studii. Cheltuielile sunt o componentă foarte importantă pentru că în timpul MBA-ului, care durează de obicei doi ani, este foarte dificil să găseşti timp şi pentru a lucra.
Taxa pentru un MBA la o şcoală respectată pe Wall Street, precum Columbia, este de 60.000 de dolari, iar împreună cu alte taxe obligatorii, servicii medicale, cărţi, chirie şi cheltuieli personale ajunge la un buget destul de piperat, de circa 93.000 de dolari.
„Dacă faci un MBA în SUA la o şcoală bună numai taxa te costă între 80.000 şi 120.000 de dolari pe doi ani. Pentru un român cred că este mai iefin să meargă la o şcoală din Europa pentru că dacă faci parte din UE plăteşti mai puţin“, spune Robert Georgescu.
Înainte cu 3-6 luni de a începe efectiv studiile este important să iei legătura cu liderii organizaţiei Investment Banking Club (IBC), care organizează prezentările băncilor de investiţii în şcoli. Odată ce ai acces la programul evenimentelor ţinute de băncile de investiţii în cursul anului trebuie să te hotărăşti care sunt băncile de investiţii de interes şi să participi la evenimentele acestora.
„Fiecare bancă are cel puţin cinci evenimente de acest gen pe sezon şi care sunt o oportunitate ca studenţii interesaţi să intre în contact cu viitorii colegi. Apoi aceşti bancheri de investiţii fac o listă cu cei interesaţi, un close-list. La evenimente oamenii au ocazia să te cunoască. Ţelul tău la acestea este să te faci plăcut, interacţionând plăcut cu ei, să le pui întrebări de toate felurile şi să porţi discuţii informale“, spune Tony Romani, care a fost vicepreşedinte la Investment Banking Club.
Potrivit lui, prezenţa la aceste evenimente este obligatorie deşi nimeni nu-ţi spune acest lucru.
Un alt aspect care trebuie avut în vedere este că locurile la aceste prezentări sunt limitate, iar intrarea se face pe principiul primul venit, primul servit.
„Este destul de brutal. La discuţii vor veni cam aceiaşi oameni şi dacă ai vorbit să spunem de cinci ori cu un bancher acesta devine practic sponsorul tău. De la a treia sau a patra întâlnire începe să-ţi pună şi el întrebări care este un fel de interviu preliminar. Primele interviuri sunt mai mult tehnice“, spune Romani.
Dacă la primele interviuri angajatorii îţi adresează întrebări de genul notelor obţinute la diverse materii sau cum arată un bilanţ, ulterior acestea pot să devină mai personale şi să testeze inclusiv personalitatea.
O altă modalitate de a ajunge pe Wall Street, dar mai greu accesibilă românilor, este să urmezi o facultate în SUA şi băncile de investiţii să te recruteze într-un program de internship.
„În 90% din cazuri facultatea trebuie să fie făcută în SUA la cele mai bune colegii şi să ai note foarte bune. Contează foarte mult la angajare să ai note A - AĂ pe medie. Mai contează calităţile atletice, să practici diverse sporturi pentru universităţi, canotajul şi fotbalul american sunt cele mai apreciate. Sporturile arată că ai disciplină, iar dacă ai fost şi căpitan dă bine la CV, înseamnă că eşti un lider“, spune Victor Dan.
Programul unui om care lucrează pe Wall Street este unul extrem de încărcat şi puţini reuşesc să-i facă faţă, spun românii care lucrează acolo.
„Foarte multă lume visează să lucreze pe Wall Street. Cine vrea să vină trebuie să ştie însă că stilul de lucru american este total diferit de cel european, în sensul că se lucrează foarte multe ore. Media mea este de 12 ore pe zi dar au fost zile când am stat şi 18 ore pe zi. Eu întotdeauna o să ajut pe un român să ajungă aici. Este distractiv şi un domeniu foarte dinamic, însă acum trecem printr-o perioadă dificilă. Acum sistemul încearcă să se vindece, fie că vorbim de volum de activitate şi de slujbe. Lucrurile se îndreaptă încet-încet“, spune Robert Georgescu, care a fost recrutat de Morgan Stanley la vârsta de 20 de ani pe când studia la facultatea din New Jersey.
Salariile brute care includ bonusurile pornesc pe Wall Street de la 80.000 – 90.000 de dolari pe an (5.300 de euro pe lună) şi pentru seniori, vicepreşedinte ajung până la 400.000 – 500.000 de dolari (aproximativ 28.500 de euro pe lună).
Unii bancheri câştigă sume şi mai mari, dar de obicei din alte activităţi pe care le au separat de serviciul de zi cu zi, precum diverse investiţii personale, care le permit să ajungă şi la un milion de dolari pe an.
Trebuie avut în vedere că impozitul pe salariul de bază în SUA este de 38% şi de 40% pe bonusuri salariale.
„Merită în cazul în care chiar ai o pasiune pentru aşa ceva. Dacă o faci numai pentru bani sau glorie nu merită. Trebuie să fii foarte dedicat dacă vrei să reuşeşti pentru că mai devreme sau mai târziu vei ceda“, conchide Georgescu.
Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 20.09.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
