Asociaţia Investitorilor pe Piaţa de Capital (AIPC) atrage atenţia că prevederile Legii nr. 151/2014 privind piaţa RASDAQ sunt ambigue şi insuficiente pentru protecţia eficientă a drepturilor şi intereselor acţionarilor care deţin acţiuni tranzacţionate pe această secţiune.
AIPC cere modificarea actului normativ pentru eliminarea tuturor ambiguităţilor.
„AIPC apreciază că normele din Legea nr. 151/2004 nu acoperă în întregime toate situaţiile induse de modificarea regimului juridic al acţiunilor tranzacţionate pe piaţa RASDAQ şi că prevederile ambigue ale legii pot duce la afectarea gravă a activităţii emitenţilor”, potrivit unui comunicat al asociaţiei.
AIPC subliniază că în lipsa unei distincţii clare în articolele 3 şi 4 din lege, s-a creat riscul ca acţionarii majoritari să se poată retrage legal din societate chiar şi atunci când aceştia au votat împotriva efectuării demersurilor necesare pentru admiterea la tranzacţionare a acţiunilor anterior tranzacţionate pe piaţa RASDAQ.
Articolul 3 din legea privind desfiinţarea pieţei RASDAQ prevede că în situaţia în care adunarea generală a acţionarilor hotărăşte ca societatea să nu facă demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau pe ATS, acţionarii au dreptul de a se retrage din societate în condiţiile articolul 134 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform articolului 134 acţionarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a adunării generale au dreptul de a se retrage din societate şi de a solicita cumpărarea acţiunilor lor de către societate. Acest lucru este posibil numai dacă respectiva hotărâre a adunării generale are ca obiect schimbarea obiectului principal de activitate, mutarea sediului societăţii în străinătate, schimbarea formei societăţii, fuziunea sau divizarea acestei.
Potrivit articolului 4 din legea privind piaţa RASDAQ, la care face referire asociaţia investitorilor, acţionarii au dreptul de a se retrage din societate şi în cazurile în care adunarea generală nu se desfăşoară din cauza neîndeplinirii condiţiilor legale de cvorum, nu adoptă nicio hotărâre prin neîndeplinirea condiţiilor legale de majoritate sau nu se desfăşoară în termenul de 120 zile stabilit la art. 2 alin. (1).
„Acelaşi risc există şi în cazul în care nu se desfăşoară adunarea generală a acţionarilor convocată pentru efectuarea de către societate a demersurilor pentru admiterea la tranzacţionare a acţiunilor emise de societate pe o altă piaţă sau pe un sistem alternativ. O asemenea ambiguitate a prevederilor legii, care nu este eliminată de trimiterea la articolul 134 din Legea nr. 31/1990, creează posibilitatea manipulării procedurilor de retragere de către acţionarii majoritari, urmată de o devalizare a societăţilor şi de transferul controlului societăţii către acţionarii minoritari pasivi”, potrivit AIPC.
AIPC subliniază că modificarea regimului juridic al acţiunilor tranzacţionate pe RASDAQ impunea consacrarea obligatorie, prin lege, a unui drept de retragere din societate pentru acţionarii care nu sunt de acord cu schimbarea fundamentală a regimului juridic al acţiunilor deţinute. Tranzacţionarea acţiunilor pe o altă piaţă decât piaţa RASDAQ sau tranzacţionarea lor pe un sistem alternativ de tranzacţionare reprezintă o modificare fundamentală.
„Investitorii care au dobândit acţiunile prin intermediul pieţei RASDAQ şi-au asumat limitele dreptului de proprietate existente la acel moment asupra acţiunilor tranzacţionabile pe RASDAQ. Schimbarea fundamentală a limitelor iniţiale ale dreptului de proprietate impunea consacrarea dreptului de retragere din societate pentru investitorii deţinători de acţiuni tranzacţionabile pe RASDAQ în situaţia în care nu ar fi fost de acord cu tranzacţionarea acţiunilor pe o altă piaţă sau pe un sistem alternativ. Un asemenea drept de retragere ar fi constituit un remediu echitabil, ca revers al deciziei iniţiale a investitorilor de a investi în acţiuni tranzacţionabile pe Piaţa RASDAQ. S-ar fi respectat astfel atât principiul deciziei de a investi în cunoştinţă de cauză, cât şi principiul securităţii juridice”, concluzionează AIPC.
