În aceste condiţii, ideea creării unui campion naţional în sistemul bancar este bună ca retorică, dar în practică este foarte greu de realizat. Peste 80% din sistemul bancar românesc este deţinut de grupuri financiare internaţionale. Pascariu spune că varianta "naţionalizării" cu forţa este imposibil de aplicat în condiţiile legislaţiei actuale.
Cuvântul "naţionalizarea" băncilor a intervenit puternic în contextul crizei, având în vedere că state precum SUA, Germania, Olanda, Grecia, Marea Britanie, Austria au fost nevoite să salveze băncile prin acordarea de împrumuturi şi să preia o parte din acţiuni.
Grupurile financiare elene deţin 16% din sistemul bancar românesc şi se pun întrebări dacă băncile-mamă mai au banii să finanţeze operaţiunile de la Bucureşti, în condiţiile în care în anii de boom liniile de finanţare de la Atena au susţinut dezvoltarea locală.
Având în vedere criza şi presiunea imensă asupra Greciei, băncile elene au transmis filialelor locale că trebuie să se descurce singure aici în România şi să-şi găsească finanţare de pe piaţa locală.
Statul controlează prin CEC Bank şi Eximbank numai 6,7% din activele bancare, care la jumătatea anului însumau aproape 340 mld. lei (aproape 81 mld. euro).
Pascariu, care are peste 30 de ani în sistemul bancar românesc, crede că va urma o consolidare a pieţei locale după această criză europeană, dar este foarte greu de spus în acest moment cum va arăta sistemul peste câţiva ani, respectiv câte bănci vor rămâne şi care vor fi ele.
"Dacă băncile-mamă vor avea probleme la ele în ţară, atunci vor fi nevoite să vândă. Dar vor vinde unde pot să vândă", spune Pascariu, care până acum a condus patru bănci, inclusiv fosta Bancorex, care la începutul anilor '90 era cea mai mare bancă românească.
A fost unul dintre bancherii care au deplâns căderea Bancorex ca un eşec pentru România, oricare ar fi fost cauzele acestuia. El a condus Bancorex cu mult înainte ca banca să cadă.
Pascariu crede că va urma o perioadă în care fiecare grup financiar internaţional va trebui să se descurce în noile condiţii.
De ani de zile în România se discută despre consolidarea sistemului, având în vedere că există un pluton de zece bănci care deţin aproape 70% din active, iar restul este împărţit de 30 de bănci, dintre care pentru cel puţin jumătate cota de piaţă este insuficientă pentru a rezista în noile condiţii.
Totuşi, nimeni nu vrea să plece sau mai corect spus există grupuri care ar dori să vândă băncile din România, dar fie nu au cumpărători, fie preţul oferit este prea mic.
Cu excepţia Băncii Transilvania, care a fost fondată de un grup de oameni de afaceri din Cluj acum 16 ani, nicio altă bancă mare nu are în spate capital privat autohton. Antreprenorii români, fiind foarte divizaţi şi fiecare încercând să-şi rezolve problemele pe cont propriu, nu au reuşit să construiască o bancă privată care să conteze. Iar acest lucru s-a văzut în perioada de criză, când toată lumea se plângea că băncile străine au început să le închidă uşile şi să le evalueze afacerile ca fiind prea riscante.Iar în aceste condiţii finanţarea afacerilor a devenit mai dificilă.
Până la criză, nu a existat o presiune din afară pentru consolidarea sistemului, având în vedere că economia creştea continuu, iar fiecare bancă credea că are suficientă masă de clienţi.
În primul an de criză existau întrebări cu privire la viitorul băncilor între locurile 30 şi 40 din punctul de vedere al activelor. Acum aceste întrebări urcă chiar spre locurile 15 - 20.
Contracţia economică şi explozia creditelor neperformante pun o presiune imensă asupra băncilor. Multe dintre ele au fost nevoite să vină cu bani de acasă pentru susţinerea capitalului, dar acest capital al acţionarilor începe să fie din ce în ce mai redus şi mulţi se întreabă dacă mai are rost să susţină operaţiunile din România, având în vedere că este extrem de greu să câştigi clienţi şi cotă de piaţă.
Pentru că sunt confruntate cu credite neperformante pe care trebuie să le provizioneze, băncile ţin dobânzile sus la creditele noi şi în ultimul timp au început să majoreze dobânzile la depozite pentru a avea lichiditate.
În aceşti trei ani de criză, foarte puţine bănci au fost dispuse să vândă creditele neperformante mari pentru a nu-şi afecta şi mai mult rezultatele.
În aceste condiţii, mulţi bancheri au "schelete" de credite neperformante în dulap pe care trebuie să le gestioneze în contextul unei economii româneşti care se zbate să iasă din recesiune şi al unei pieţe imobiliare care este la pământ.
Chiar dacă se presupune că bancherii au acces la informaţii mai detaliate cu privire la ce se va întâmpla, Pascariu spune că nimeni nu ştie de fapt acest lucru: "Dacă aş şti, aş deveni foarte bogat".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
