Această evoluţie reflectă îmbunătăţirea lichidităţilor companiilor, acesta fiind al doilea cel mai mic nivel din ultimii cinci ani.
Şi în 2011 situaţia lichidităţilor se îmbunătăţise în mare parte datorită revigorării temporare a economiei, dar în 2012 şi 2013 presiunea pe economie a revenit.
Anul trecut, media lunară la plata cu instrumente de debit a fost de aproximativ 650 milioane de lei. În 2013, volumul refuzurilor la plată s-a ridicat la 9,5 mld. lei (2,2 mld. euro), adică o medie lunară de aproape 800 mil. lei. Vârful anului 2014 a fost atins în iulie, când sumele refuzate la plată au depăşit un miliard de lei. În anul precedent au fost două luni, mai şi iulie, când refuzurile la plată au depăşit pragul de un miliard de lei. Pe de altă parte, minimul anului trecut a fost înregistrat în martie, respectiv 440 mil. lei.
Refuzurile la plată au devenit un fenomen destul de răspândit în perioada de criză, când au existat mai multe vârfuri lunare cu plăţi neonorate de peste un miliard de lei, un efect al scăderii veniturilor companiilor şi al valului uriaş de firme ajunse în insolvenţă.
Numărul refuzurilor la plată a ajuns anul trecut la 115.000, cu aproximativ 40.000 mai puţin faţă de anul precedent, dar valoarea medie a unui refuz la plată a crescut cu 9.000 de lei şi a ajuns la 69.000 de lei.
Cele mai mari valori anuale ale sumelor restante la plată au fost atinse în anii 2009 şi 2010, când băncile nu au găsit suficiente lichidităţi în contul clienţilor pentru a onora plăţi în valoare de 8,5 şi respectiv 8,8 mld. lei. Economia s-a contractat cu 6,6% şi respectiv 1,6% în 2009 şi 2010.
Dacă un bilet la ordin sau un cec nu este încasat, situaţia se poate rezolva fie pe cale amiabilă, fie în instanţă, caz care se poate finaliza cu insolvenţa firmei care a emis cecul sau biletul la ordin refuzat. Refuzurile la plată au crescut semnificativ în perioada crizei, media lunară a acestora fiind chiar şi de trei ori mai mare comparativ cu perioada anterioară anului 2008.
