Numai că istoria celor cinci ani care au trecut ascunde şi episoade în care BNR a ezitat, n-a avut experienţa necesară, n-a nimerit butoanele corecte ale pieţei, neparticipând astfel la scurtarea perioadei de criză. Sistemul bancar n-a deraiat, dar nici n-a fost în măsură să susţină economia. Din fericire, nu s-a prăbuşit nicio bancă şi n-a fost nevoie de fonduri publice pentru salvarea vreunei instituţii de credit, însă cazul suspendării timp de o lună a operaţiunilor Bank of Cyprus a arătat la scară mică vulnerabilităţile din sistemul de gestionare a unor asemenea situaţii.
Marele obiectiv anunţat de guvernatorul Mugur Isărescu în octombrie 2009 pentru actualul consiliu de administraţie era intrarea în zona euro şi evident a fost ratat, banca centrală recunoscând cu întârziere că orizontul 2014 nu mai era valabil. Guvernatorul continua să creadă după un an de criză că România avea să adopte euro în actualul său mandat. „Cred că principalul obiectiv strategic al noului CA va fi adoptarea euro la orizontul anilor 2014-2015. Consider că, în ciuda dificultăţilor prezentului, acest obiectiv este ambiţios, dar realizabil.“
Cinci ani mai târziu, textul este foarte asemănător, doar ţinta s-a schimbat: „În opinia BNR obiectivul este ambiţios, dar încă fezabil. (....). Sunt forţat să fiu optimist şi să fiu angajat în acest obiectiv, care este extrem de ambiţios, dar care se poate încă atinge“, spunea luni Isărescu în Parlament. Rămâne de văzut dacă în toamna lui 2019, la finalul celui de-al cincilea său mandat de guvernator, România va fi înlocuit leul cu euro.
Frâiele politicii monetare au rămas şi pe timp de criză ca şi pe timp de boom economic în mâinile lui Isărescu, care conduce şi comitetul de politică monetară, şi comitetul de supraveghere şi comitetul de administrare a rezervelor internaţionale.
Mandatul 2009 – 2014 începea în contextul calmării pieţei după şocul provocat în toamna lui 2008 de reacţiile nervoase ale BNR la atacul speculativ împotriva leului, reacţii soldate cu o explozie a dobânzilor interbancare şi implicit a dobânzilor la credite. Rata ROBOR la 3 luni începuse anul 2009 deasupra pragului de 15%, pentru ca în octombrie 2009 să coboare la spre 10%. Economia nu putea conta în niciun fel pe finanţare accesibilă în lei, BNR nefiind în măsură să înceapă virajul de mutare a creditului de pe valută pe lei din cauza vulnerabilităţilor de pe piaţa valutară.
Actualul consiliu de administraţie a „moştenit“ acordul cu FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială prin care BNR avea să împrumute 9,5 mld. euro pentru consolidarea rezervei valutare şi creşterea capacităţii de susţinere a leului în perspectiva reducerii dobânzilor. După cinci ani BNR se apropie de încheierea rambursării banilor, în condiţiile în care rezerva valutară se situa la 30,7 mld. euro la sfârşitul lunii mai, faţă de 28,4 mld. euro în octombrie 2009.
Reducerea de dobândă atât de aşteptată în mediul de business a venit cu mare greutate şi cu întreruperi lungi între paşii de scădere. De la 8% pe an în octombrie 2009, dobânda-cheie a BNR a coborât la 6,25% în mai 2010 şi a rămas îngheţată acolo până în octombrie 2011, banca centrală arătându-se total indiferentă la recesiunea care înghiţea economia. BNR şi-a găsit curajul relaxării de-abia în 2013, când pentru multe companii era deja prea târziu, iar portofoliile băncilor erau burduşite cu credite neperformante. Aşa se face că Isărescu poate raporta la finalul celui de-al patrulea mandat o dobândă-cheie de 3,5%, care ascunde faptul că în cea mai mare parte a ultimilor cinci ani creditul în lei nu putea reprezenta o soluţie viabilă de finanţare. Tabloul finalului de mandat a fost înfrumuseţat în prima parte a lui 2014 şi prin reducerea ratelor de rezervă minimă obligatorie care au ajuns la 12% la lei faţă de 15% în 2009, respectiv la 18% la valută faţă de 30% acum cinci ani.
Un consiliu de administraţie al profesorilor
Banca Naţională a intrat în tunelul crizei în octombrie 2009 cu o echipă puţin schimbată faţă de cea care navigase pe valurile exuberanţei din perioada 2006 – 2008, singurii membri noi ai consiliului de administraţie fiind viceguvernatorul Bogdan Olteanu, fără niciun rol pe zona de fond a politicii monetare, Nicolae Dănilă, simplu membru şi singurul care venea cu o experienţă valoroasă din sectorul băncilor comerciale, şi Marin Dinu, profesor de economie, tot membru simplu.
Nu au fost mari schimbări în componenţa consiliului de administraţie al BNR în 2009 şi nu sunt nici acum, când PSD a decis că problema alegerilor trebuie rezolvată cu anticipaţie deşi mandatele expiră tocmai în octombrie.
Mugur Isărescu îşi va scoate haina de guvernator pe vremuri de criză şi va trece la costumul de creştere economică, secondat deja de 10 ani de prim-viceguvernatorul Florin Georgescu. Întâmplător sau nu, legiuitorii nu au stabilit prin statutul BNR nicio limită pentru numărul de mandate de conducere la banca centrală, contrar practicilor din alte ţări, inclusiv de la Banca Centrală Europeană. Polonia nu permite decât un singur mandat de membru în consiliul de politică monetară, deci după 25 de ani de la căderea comunismului s-ar crede că România tot nu dispune de suficiente resurse umane bine pregătite, depinzând practic de o mână de profesionişti de neînlocuit.
Lui Isărescu şi Georgescu li se va alătura mai tânărul Liviu Voinea, încă ministru delegat pentru buget, care ar putea prelua segmentul politicii monetare de la Cristian Popa, nemaidorit în Palatul BNR.
Nicolae Dănilă, unicul reprezentant al bancherilor din piaţă, pleacă de asemenea, împreună cu Napoleon Pop, înlocuiţi cu Gheorghe Gherghina, recompensat astfel după o lungă misiune de construire a bugetelor la Ministerul Finanţelor, şi cu Daniel Dăianu, care şi-a încheiat abrupt mandatul de prim-vicepreşedinte al ASF suprapus cu o perioadă de mari tensiuni şi scandaluri, pentru a prelua un job de o sută de ori mai liniştit la BNR, dar tot bine remunerat.
Va fi un consiliu de administraţie format în întregime din reprezentanţi ai mediului academic, care nu au avut contact direct cu mediul privat şi sunt tentaţi să privească de undeva de sus problemele practice din economie, riscând să fie surprinşi de modul de transpunere a modelelor teoretice în viaţa reală.
Nu va fi doar un consiliu format din profesori, ci şi unul în a cărui structură partidul de guvernământ PSD a avut un cuvânt foarte greu.
Practic sunt cinci membri care se bucură de susţinerea PSD, din care trei au şi atribuţii în conducerea executivă - Mugur Isărescu, guvernator, Florin Georgescu, prim-viceguvernator, Liviu Voinea, viceguvernator, Gheorghe Gherghina, membru, Daniel Dăianu, membru.
Liviu Voinea tocmai lepădase haina de tehnocrat în februarie anul acesta, când s-a înscris în PSD. Premierul Victor Ponta spunea la momentul respectiv că Voinea fusese considerat şi până atunci ca aparţinând PSD.
Florin Georgescu, un fost cadru de bază al PSD, nu şi-a ascuns filiaţia, în 2012 sărind să le dea o mână de ajutor colegilor prin preluarea pentru o jumătate de an a funcţiei de ministru de finanţe în guvernul Ponta, după care s-a întors pe locul său de la BNR, totul, evident, cu acceptul guvernatorului care făcuse o mişcare similară în 1999 – 2000, când s-a „detaşat“ la Palatul Victoria în postul de premier, păstrându-şi însă scaunul de guvernator de la BNR.
Chiar dacă se presupune că membrii de partid care ajung în conducerea BNR îşi lasă carnetul afară, consiliul de administraţie va trebui în noul mandat să îi mobilizeze pe politicieni pentru a adapta integral legislaţia specifică la cerinţele europene.
Banca Centrală Europeană a concluzionat în ultimul raport de convergenţă că „legislaţia românească nu îndeplineşte toate cerinţele privind independenţa băncii centrale, interdicţia de finanţare monetară şi integrarea juridică a băncii centrale în Eurosistem“. De pildă, BCE remarcă faptul că legea de aprobare a statutului BNR nu interzice în mod expres eventuale încercări ale guvernului de a influenţa membrii structurilor de decizie din banca centrală în situaţii care pot avea impact asupra îndeplinirii de către BNR a obligaţiilor care îi revin ca membră a sistemului băncilor centrale din Europa.
Scandalul electoratei
Ultima parte a mandatului actualului consiliu de administraţie a fost marcată de un incident neobişnuit în care preşedintele Traian Băsescu a avertizat public BNR şi pe guvernatorul Mugur Isărescu în legătură cu o presupusă implicare în proiectul guvernamental care a primit în media numele de „electorata“ şi prin care executivul spune că încearcă uşurarea efortului de rambursare a creditelor pentru debitorii cu venituri sub medie. „Vreau ca BNR să părăsească imediat linia de a fi controlată de un guvern corupt. Imediat trebuie să o părăsească. Ştiu care este prestigiul BNR, instituţiile financiare ştiu că BNR a fost implicată în acest lucru, deci nu fac niciun fel de rău Băncii Naţionale, pentru că răul şi l-au făcut ei singuri“, spunea Băsescu pe 11 februarie, după ce pe parcursul crizei afişase o colaborare strânsă cu BNR şi şeful acesteia, inclusiv printr-o serie de vizite reciproce pentru consultări.
Imediat BNR i-a atribuit „electorata“ ministrului delegat pentru buget Liviu Voinea: „Schema în cauză se bazează, în esenţa ei, pe măsuri fiscale, fiind concepută, iniţiată şi dezvoltată de ministrul delegat pentru buget, domnul Liviu Voinea“, pentru ca acesta să se dezică repede de proiect pasându-l colegei Ioana Petrescu.
Oricum, a rămas o situaţie inedită de răbufnire a lui Băsescu la adresa BNR şi una dintre extrem de rarele ocazii în care o voce puternică îl atacă pe Mugur Isărescu.
Exemple europene de limitare a numărului de mandate în funcţii de conducere a unei bănci centrale
Polonia
- Consiliul de politică monetară are 9 membri, numiţi în cote egale de preşedintele republicii, Seim (camera inferioară a Parlamentului) şi Senat din rândul specialiştilor în finanţe
- durata mandatului este de şase ani
- niciun membru al consiliului nu poate avea mai mult de un mandat
- înainte de preluarea responsabilităţilor, membrii consiliului depun un jurământ prin care se angajează să acţioneze cu imparţialitate, în concordanţă cu obiectivele băncii centrale
Cehia
- Consiliul băncii centrale este format din 7 membri – guvernatorul, doi viceguvernatori şi patru membri simpli – numiţi şi eliberaţi din funcţie de preşedintele republicii
- durata mandatului este de şase ani
- niciun membru nu poate avea mai mult de două mandate
- membrii consiliului trebuie să aibă o experienţă profesională recunoscută în probleme monetare sau în domeniul pieţelor financiare
Banca Centrală Europeană
- comitetul executiv este format din preşedinte, vicepreşedinte şi alţi patru membri
- mandatul acestora are o durată de 8 ani şi nu poate fi reînnoit
România
- consiliul de administraţie al Băncii Naţionale este alcătuit din 9 membri numiţi de Parlament, cu nominalizarea conducerii executive, pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului.
