Bănci și Asigurări

30 de ani de sistem bancar în România. Şerban Matei şi legitimaţia cu numărul 82 din BNR: cum s-a creat piaţa valutară şi monetară din România

Dacă Mugur Isărescu este imaginea publică a cursului valutar şi mai nou a Robor, în spatele cifrelor se află Direcţia de Operaţiuni de Piaţă din BNR, cei care trebuie să execute deciziile de intervenţie atunci când lucrurile scapă de sub control ♦ Timp de 20 de ani, Şerban Matei, un nume necunoscut publicului, a făcut parte şi a condus Direcţia de Operaţiuni de Piaţă în perioada cea mai zbuciumată, atunci când cursul putea să crească şi cu 10% într-o zi (faţă de 1-2% într-un an cât creşte acum) sau inflaţia putea ajunge chiar şi la 300%, faţă de 5% acum ♦ El a fost în dealingul BNR atunci când s-a întâmplat atacul speculativ asupra cursului valutar din septembrie 2008, dar de altă parte a baricadei ♦ În 2012 a plecat la FMI iar în 2016 s-a reîntors în ţară preluând Direcţia de Relaţii Internaţionale din BNR ♦ În seria ZF - 30 de ani de sistem bancar în România, Şerban Matei face o trecere în revistă a acestei perioade. (Cristian Hostiuc)

Ca să parafrazez sintag­ma unui coleg, am ales, acum aproape 30 de ani, să mă alătur eforturilor de moder­nizare a Băncii Naţionale a României. Nu-mi era prea limpede conţinutul acestei sintagme, dar, ca proaspăt absolvent de Finanţe, Bănci şi Contabilitate, am considerat că acest loc reprezintă o destinaţie oarecum firească. Uşor anticiclic, deoarece majoritatea colegilor optau pentru mediul privat în devenire sau în construcţie şi considerau că a merge la stat nu e „de viitor“. Citisem cartea profesorului Kiriţescu  - „Un bancher fără bani“ - şi mai găsisem într-un anticariat (da, în anticariat, prin ’88 sau ’89) o carte despre burse şi valute  - „În zgomotul bursei“ - şi m-am gândit că ar fi interesant de explorat domeniul… Ulterior am realizat şi că între autorii cărţii despre bursă este Mugur Isărescu, dar aceasta este o altă poveste. Şi aşa am căpătat legitimaţia cu numărul 82...

Înainte de a discuta despre ce s-a făcut, poate merită menţionat cum arăta banca în anul de graţie 1992… Rănile lăsate fizic de anii puterii populare erau vizibile. Anticul zid despărţitor dintre palatul vechi al BNR si cel nou, vremelnic utilizat de către Ministerul Finanţelor, încă­perile cu pereţi de lemn despărţitor şi tavane afumate din actuala galerie a guvernatorilor, ferestrele care nu se mai deschideau… sau nu se mai închideau… infinitele dulapuri metalice de pe coridoare…

Împreună cu colegii din diversele echipe, am fost martorii multor prefaceri şi experienţe unice.

Începutul a fost în Centrul pentru Implementarea Pieţelor de Capital în România, aflat în componenţa Direcţiei Operaţiuni de piaţă. Pionierat, consultanţi canadieni, istorie, tradiţii bursiere uitate, transparenţa la români etc. Pană când respectabilul centru a devenit organism independent şi a părăsit banca centrală, devenind BVB.

Apoi, pentru 20 de ani,  la Direcţia Operaţiuni de piaţă, până la plecarea la FMI.

Ani foarte dinamici. Mai întâi pe piaţa internă pentru ceva timp. Analiza resurselor şi plasamentelor se făcea pe nişte cearceafuri imense intitulate „documente cumulative“, care însumau cam 3 foi A3. Cu maşini de calculat Mureş, cu bandă. Cei din generaţia mea înţeleg, ceilalţi vor căuta pe Google… şi raportările băncilor... şi cum erau acestea realizate. O poezie.

Uşor anecdotic, fiindcă tot am vorbit de cum arăta atunci şi cum arată banca acum, vestita sală de arbitraj era o simplă cameră al cărei punct central era o masă imensă de şedinţe pe care se aflau toate monitoarele şi staţiile de lucru şi care, la acea dată, aveau un volum şi o greutate impresionante. Din cauza presiunii exercitate asupra mesei am fost nevoiţi sa legăm picioarele acesteia, între ele, cu sârmă. Ulterior, prin 1994, activitatea de arbitraj a fost recompensată cu un spaţiu modern, adecvat nevoilor şi vremurilor.

DUPĂ CE AM LĂSAT ÎN URMĂ ANII DE ÎNCEPUT…

…Am avut privilegiul să fac parte din echipa care a reaşezat operaţiunile de piaţă la banca centrală. Transferul conturilor valutare aferente rezervei de la BRCE se făcuse deja, administram împreună ce mai rămăsese prin vistierii. Lucram la fluxuri, învăţam să tranzacţionăm, să confirmăm şi să înregistrăm contabil operaţiunile aferente rezervei valutare a statului, cum se numea atunci. Descopeream sau, mai bine, redescopeream multe, pe toate fronturile. Relaţii de corespondenţă bancară abia se năşteau, contrapartidele nu erau multe, operaţiunile erau plain vanilla… Cam atât aveam pe atunci. Unii, mai târziu, se întrebau cine va stinge lumina, atât de puţini bani erau la rezervă… Apoi diversele liberalizări, licitaţiile de valută cu jandarmi la uşă, apoi piaţa valutară interbancară, piaţa primară şi secundară a titlurilor de stat, BUBOR şi mai apoi ROBOR, diversele momente critice şi soluţionarea acestora.

Trebuie remarcate optimismul, profesionalismul şi dinamismul întregii echipe iniţiale care a realizat toate acestea (George Mucibabici, Adrian Grigoriu, Enache Jiru, Dan Sandu, Magda Manea, Adrian Radu, Simona Şerbănescu, Victor Andrei, Maria Constantinescu, Marius Caliţoiu reprezentând echipa iniţială, la care au aderat ulterior mulţi alţi colegi). Majoritatea veneam de pe băncile facultăţii, avizi să învăţăm şi să devenim. Aveam avantajul de a vorbi limba engleză şi multă sete de cunoaştere. Nu existau la acea dată informaţii şi documente în limba română, iar noi toţi luam tot ce găseam de citit/învăţat de oriunde. Apoi - stagiile de pregătire la Banca Naţională a Belgiei, cea mai bună şcoală de bancă centrală de la acea vreme, cel puţin în zona administrării rezervelor internaţionale. Dar, despre aceasta, au vorbit predecesorii autori de amintiri. Aici pot să spun că am realizat, mulţi dintre noi, cât de mult mai avem de lucrat şi cât de mare era decalajul. Colegii belgieni erau preocupaţi de volatilitatea portofoliului, în timp ce noi abia plasam depozite. Au urmat, ulterior, numeroase alte stagii de pregătire la bănci centrale sau comerciale din Europa şi din lume, unde alături de alţi colegi din lumea emergentă ne-am specializat fiecare şi am evoluat în domeniul respectiv.

Universul operaţional al BNR era deja divers, dar simplist, extern şi totodată complicat intern. Unele dintre aceste caracteristici se menţin şi astăzi. Plasarea de depozite, tranzacţiile cu metale preţioase şi arbitrajul valutar reprezentau principalele componente.

Abia prin 1999 am ajuns, operaţional, la un soi de maturitate, generată de atingerea unui nivel de dezvoltare corespunzător unei bănci centrale de talia BNR. Aveam o activitate funcţională atât profesional cât şi administrativ: începuserăm să avem expertiză, existau procese şi proceduri clare, începuseră să existe şi rezerve care puteau fi administrate cu adevărat, puteam să trecem la o etapă superioară calitativ şi cantitativ. Atunci, o parte dintre colegi au ales să continue cariera în mediul privat şi să contribuie la dezvoltarea sistemului bancar din România. Întotdeauna la banca centrală a existat conceptul de sprijin al sistemului. Oameni de valoare, şcoliţi la BNR, au adus o contribuţie la dezvoltarea pieţelor financiare din ţara noastră, mulţi dintre aceştia continuând cariere de succes în arena internaţională.

Vorbind de oameni şi de echipe nu pot să nu evoc aici colegi din bancă care şi-au pus amprenta şi de la care noi toţi am învăţat enorm despre multe. Poate atunci nu ne-am dat seama de valoarea înţelepciunii lui Mihai Ionescu, a lui Horia Ozarchievici sau a vestitului veteran al BNR în persoana lui Gheorghe (Nea Gigi) Danielopolu...

UN AN LA RĂSCRUCE - 1999

După 1999, echipa responsabilă pentru operaţiunile de piaţă a fost reconfigurată, urmând să asigure trecerea la o etapă superioară de dezvoltare, utilizând nivelul ridicat de complexitate pe care BNR l-a atins în acest domeniu. Şi-au pus amprenta cu multă chibzuinţă asupra noilor orizonturi Lia Tase şi Cristian Muntean, împreună desigur cu ceilalţi membri ai echipei. Un nume special pe care trebuie să îl evoc aici este cel al lui Theodor Buftea, un remarcabil strateg şi înţelept. BNR a devenit membru al Reserve Advisory Management Program, un proiect extrem de benefic al Băncii Mondiale, la care România a aderat printre primele ţări şi la care contribuie cu succes şi în prezent, în calitate de graduate. Acest program, precum şi un nivel mult superior al rezervelor internaţionale ne-au permis să realizăm proiecte deosebite, care au aliniat BNR la liga superioară a băncilor centrale, cu un nivel de sofisticare deosebit la acel moment (ex. tri-party repo, securities lending etc.)

Din perspectiva operaţiunilor de politică monetară, consider câteva momente de dezvoltare calitativă ca fiind extrem de relevante. În primul rând, abordarea instrumentarului de politici operaţionale al Băncii Centrale Europene într-o manieră unitară prin adoptarea în anul 2000 a noului regulament privind operaţiunile de politică monetară, ceea ce a determinat prima etapă de adaptare a politicilor băncii centrale la modelul european (ECB Monetary Policy in Stage Three), aducând principiile de transparenţă şi predictibilitate la nivelul aşteptat de o piaţă dinamică şi modernă. Apoi, transformarea BUBOR în ROBOR şi modernizarea celui din urmă în vederea utilizării sale ca ancoră în piaţa monetară din România, cu un vizibil aport la creşterea şi dezvoltarea pieţei financiare din România. A crea această matrice, în care 10 bănci cotează în permanenţă preţuri relevante şi opozabile, care să îl facă util tuturor participanţilor la piaţă, nu a fost deloc uşor. Faptul că acest indicator a rămas o ancoră în piaţa locală, în contextul în care LIBOR a ajuns aproape de marginea prăpastiei, vorbeşte de la sine. Nu în ultimul rând, includerea României în anul 2013 în indici de bonduri globali/de pieţe emergente a constituit un moment deosebit pentru piaţa financiară din România, din păcate puţin conştientizat  atunci ca şi acum. Fără acest statut, obligaţiunile guvernamentale româneşti nu ar fi fost şi nu ar fi încă atractive pentru o gamă largă de potenţiali investitori.

ÎNTRE POPULARITATE ŞI NECESITATE

Evident că atunci când porţi responsabilitatea instituţională pentru buna funcţionare şi desfăşurare a unor activităţi, nu beneficiezi de prea multă popularitate. Dar odată ce devii bancher central, nu cred ca ţinteşti neapărat popularitatea… Au fost multe perioade gri în aceşti ani, în care echipa BNR a trebuit să intervină drastic pentru a corecta acţiuni menite voit sau mai puţin voit să pună în primejdie buna funcţionare a lucrurilor, iar specialiştii şi factorii de decizie din multe zone ale instituţiei şi-au făcut datoria cu pro­fesionalism şi dedicaţie. Momentul cel mai faimos al anului 2008 a reprezentat un test pentru noi toţi, cei de la BNR, unde întreaga echipă a combinat sinergii deosebite în scopul prezervării setului de valori pe care piaţa financiară din România îl merita şi îl merită. O problemă de lichiditate percepută greşit şi gestionată precar în unele cazuri. Probabil că în acel moment lucrurile ar fi fost mult mai puţin complicate dacă unii dintre factorii de decizie în domeniu din băncile comerciale ar fi ştiut mai bine ieşirile de siguranţă în situaţia dată şi mă refer aici la facilităţile permanente de finanţare oferite de banca centrală băncilor comerciale, facilităţi introduse încă din anul 2000. În unele cazuri am întâlnit abordarea total absurdă potrivit căreia solicitarea accesului la facilităţi reprezentă o ruşine sau un insucces operaţional. Cea mai importantă lecţie pentru piaţa românească, dar mai ales pentru cei care s-au aflat în situaţia respectivă, a fost reprezentată de faptul că este imperios necesară în cazul situaţiilor neprevăzute de lichiditate existenţa unui portofoliu de titluri de stat care să asigure colateralul necesar!

Ar fi incorect, pentru mine, să nu remarc aici eleganţa profesională şi umană a foarte multor trezorieri de bănci comerciale, care au contribuit decisiv la depăşirea unui moment extrem de complicat pentru Romania acelor ani. Contribuţia, pe lângă conducerea băncii, a colegilor supraveghetori, Nicolae Cinteză şi Adrian Cosmescu, rămâne remarcabilă.

DUPĂ 20 DE ANI

În anul 2012 am fost propus, la fix 20 de ani de la angajarea în bancă, să reprezint România la Fondul Monetar Internaţional. Am considerat şi consider această provocare extrem de onorantă. După 20 de ani de operaţiuni, începeam o nouă etapă profesională, cea a relaţiilor internaţionale. Trebuie menţionat, încă de la început, faptul că experienţa acumulată în domeniul pieţelor financiare a avut o mare contribuţie în realizările ulterioare.

Mandatul meu la FMI nu a fost dintre cele mai simple, cum nu a fost nici cel al predecesorilor mei. Un program în derulare, cu multe momente complicate în care experienţa dobândită în diplomaţia economică şi-a spus cuvântul. FMI reprezintă însă cea mai bună şcoală de multilateralism şi relaţii internaţionale. Cei 24 de directori executivi, care formează boardul instituţiei, sunt sprijiniţi în activitatea lor de către reprezentanţii ţărilor ce compun aceste constituente. Elaborarea diverselor materiale, analiza celor aduse în atenţia Consiliului Director, realizarea de consens la nivel european şi nu numai necesită un număr mare de întâlniri, abilităţi de negociere şi multă, multă cafea. În alocuţiunea rostită cu ocazia încheierii mandatului meu la FMI, directorul executiv Menno Snel a ţinut să sublinieze admiraţia sa pentru apetitul subsemnatului pentru cafea… Fără sprijinul constant al conducerii BNR şi al altor instituţii implicate în derularea programelor, al echipelor de specialişti din bancă şi din ministerele implicate, activitatea oricărui reprezentant la un organism internaţional ar fi infinit mai complicată.

După încheierea programului pentru România, mi-a fost încredinţată reprezentarea încă unei ţări la Fond: Cipru. În plină criză, negocieri cu troica formată din reprezentanţii FMI, ai Comisiei Europene şi ai BCE la Nicosia, o dată cam la trei luni. Într-o ţară unde nu cunoşteam decât pe ministrul finanţelor şi pe guvernatorul băncii centrale. Negocieri grele, atât cu partidele politice cât şi cu reprezentanţii instituţiilor guverna­mentale, într-o perioadă cu mize foarte mari pentru mica insulă mediteraneeană. Dar experienţa acumulată în douăzeci de ani de piaţă în ţară, plus cei trei ani de program cu România m-au ajutat să aduc o contribuţie însemnată la finalizarea cu bine a programului cipriot.

Numeroase drumuri la Bucureşti, Bruxelles şi Nicosia, pentru analize de ţară, misiuni de analiză tehnică şi vizite oficiale împreună cu oficiali ai FMI (Christine Lagarde, Poul Thomsen), colaborarea cu şefii de misiune din această perioadă (Erik de Vrijer, Andrea Schaechter, Reza Bakir şi Jaewoo Lee – pentru România, Mark Lewis şi Rachel van Elkan – pentru Cipru), cu reprezentanţii FMI la Bucureşti (Tonny Lybeck, Guillermo Tolosa şi Alexandro Hajdenberg) şi Nicosia (Vincenzo Guzzo) au reprezentat momente remarcabile, experienţe profesionale unice, unele chiar istorice, dar cu siguranţă importante lecţii de relaţii financiare internaţionale, contribuind esenţial la înţelegerea mai profundă a realităţilor economice de către toate părţile. Experienţa predecesorilor mei, în special Adriana Marinescu şi Lia Tase, la care se adaugă şi Ion Drăgulin, a reprezentat de asemenea un ajutor nepreţuit.

O relaţie de suflet pe perioada petrecută la Washington,  continuată şi în prezent, este cea cu membrii comunităţii româneşti ce activează în instituţiile financiare din capitala americană. Auzisem că există o importantă comunitate românească ce activează în FMI, Banca Mondială, IFC şi chiar în Federal Reserve Bank. M-am alăturat eforturilor lui Eugen Tereanu, Florinei Tănase, Alinei Carare şi  Tavi Mireştean, unii dintre cei mai vechi compatrioţi de acolo, de a genera sinergii în cadrul acestei comunităţi, reuşind împreună să organizăm întâlniri lunare şi o platformă de comunicare. În 2013 s-a născut o nouă tradiţie, aceea a întâlnirilor acestui inimos şi elegant grup de români cu delegaţia BNR prezentă la reuniunile anuale, un forum de dezbateri profesionist şi transparent, extrem de apreciat de către toţi cei prezenţi. O remarcă a guvernatorului Mugur Isarescu, la prima astfel de întâlnire, m-a marcat: încercările de început ale domniei sale de a recomanda conaţionali la instituţiile financiare internaţionale se loveau de lipsa din acea vreme a candidaţilor cu studii în străinătate, condiţie esenţială atunci pentru acces. Acum ne mândrim cu peste 60 de români, absolvenţi a celor mai bune şcoli din lume, profesionişti de top în foarte multe domenii, oameni de cea mai bună calitate, extrem de preţuiţi – unii dintre aceştia având responsabilităţi importante în cadrul prestigioaselor instituţii mentionate.

ÎNAPOI ACASĂ

În anul 2016 am revenit la Bucureşti şi am preluat conducerea Direcţiei Relaţii Internaţionale. Am considerat că experienţa acumulată şi relaţiile dobândite la Washington, Bruxelles şi Nicosia pot fi fructificate ulterior, în construirea unei entităţi de diplomaţie economică în banca centrală. Aici am beneficiat de existenţa unei echipe cu experienţă şi cu o mare dorinţă de a învăţa. Am construit, pe lângă serviciul responsabil cu instituţiile europene şi cel cu instituţiile financiare internaţionale, o nouă entitate menită să studieze conjunctura financiară internaţională. Dinamica şi vectorii fenomenului internaţional, precum şi impactul acestora asupra pieţelor financiare din România necesită, în general şi în particular la banca centrală, o atenţie sporită. Totodată, calitatea de membru al Sistemului European al Băncilor Centrale, al structurilor de guvernanţă al instituţiilor europene, altele decât Banca Centrală Europeană, necesită pentru o reprezentare şi decizie optimă un volum de muncă impresionant. În completare, buna guvernanţă a intereselor României la instituţii internaţionale precum FMI, Banca Mondială, BERD, BEI şi altele necesită o implicare majoră şi solicită, de foarte multe ori, monitorizarea acestora într-un ritm susţinut.

Apartenenţa noastră europeană determină de foarte multe ori şi analiza fenomenelor în dinamică, coordonarea interinstituţională, atât internă cât şi internaţională. Mandatele reprezentanţilor băncii centrale la toate structurile europene trebuie corelate cu cele ale partenerilor, urmărite în dinamica lor, inclusiv după ce acestea depăşesc graniţele europene şi revin pe masa tratativelor organismelor internaţionale.

Cooperarea şi dialogul intra şi interinstituţional pentru asigurarea succesului guvernanţei asupra instituţiilor internaţionale din care facem parte sunt esenţiale. Realizarea unor forumuri de dezbatere între instituţiile implicate în luarea deciziilor reprezintă o preocupare permanentă atât la banca centrală cât şi la celelalte instituţii implicate. De aceea, ne bucurăm de o cooperare excelentă cu toţi colegii noştri din aceste instituţii. Concomitent, suntem preocupaţi de menţinerea unui cadru de discuţie continuu cu celelalte direcţii ale băncii care au atribuţii în domeniile respective sau proiecte în derulare şi considerăm că diseminarea în timp util şi relevantă a informaţiilor existente este un element cheie al întregului proces decizional la orice scară. Ne bucurăm ca echipă când expertiza noastră este solicitată în agregarea eforturilor pentru proiecte de anvergură.

O componentă specială a activităţii o reprezintă asistenţa tehnică acordată de BNR. De-a lungul anilor, aşa cum am menţionat anterior, banca centrală a beneficiat de asistenţă tehnică importantă şi consistentă. Dezvoltarea numeroa­selor componente ale activităţii băncii s-a făcut cu sprijinul unui număr semnificativ de bănci centrale şi instituţii internaţionale de prestigiu. De aceea, trecerea de la beneficiar de asistenţă la cea de furnizor reprezintă o mare realizare. Ne aflăm acum la al doilea program de asistenţă tehnică pentru colegii din Republica Moldova, la care BNR a fost desemnată de către Comisia Europeana să conducă un consorţiu, împreună cu reprezentanţi ai băncilor centrale din Olanda şi Lituania, în colaborare cu Autoritatea de Supraveghere Financiară şi Autoritatea Naţională pentru Pro­tecţia Consumatorilor din România pentru sprijinirea Repu­blicii Moldova în implementarea unor reforme legate de acordul de asociere dintre Uniunea Europeană şi Moldova/Acordul privind Zona de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător (DCFTA) şi Agenda de Asociere, prin consolidarea supravegherii, guvernanţei corporative şi gestionării riscurilor în sectorul financiar. Proiecte de asistenţă tehnică europeană au fost derulate în trecut şi pentru Serbia, Balcanii de Vest, Albania şi Belarus. Specialiştii BNR se bucură acum de o reputaţie internaţională deosebită, invitarea lor la proiecte derulate de Comisia Europeană şi FMI în întreaga lume fiind un exemplu evident.

ÎN LOC DE EPILOG

Am încercat în aceste rânduri să sintetizez o parte semnificativă, dar doar o parte din lungul şi sinuosul drum parcurs de către “bătrâna doamnă“ în timpul trecerii mele prin cea pe care o consider cea mai frumoasă instituţie din România. La început am menţionat cum arăta incinta, fără a mai preciza cum funcţiona această instituţie. Cu multe tare ale trecutului, ieşită şchiop din economia centralizată şi cu mari aşteptări în prefacerile economice ce erau atât de aşteptate. Însă această instituţie datorează enorm celor care, în trecerea lor (mai lungă sau mai scurtă) prin Banca Naţională, şi-au marcat aportul  prin profesionalism, onoare şi credinţă la dezvoltarea pieţei financiare din România. Sute şi sute de colegi, nerecunoscuţi public, adeseori criticaţi şi judecaţi, de foarte multe ori preţuiţi pentru că şi-au făcut datoria. Însă ar fi nedrept să închei această confesiune fără a menţiona cel mai important element care a făcut  posibilă această evoluţie excepţională, fără de care noi toţi, foşti şi prezenţi, trecători prin Banca Naţională, nu ne-am fi făcut treaba în bune condiţiuni: continua guvernanţă, cu tot ce aceasta înseamnă asupra instituţiei, experienţa unică în România şi chiar în lume, oferită de guvernatorul Mugur Isărescu.

 

Şerban Matei, CV

2016 - prezent Directorul Direcţiei de Relaţii Internaţionale din BNR

2012-2016 reprezentantul României la FMI

1992-2012 Direcţia de Operaţiune de Piaţă din BNR, dealer, 

AFACERI DE LA ZERO
Linkuri utile

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.