Am aflat bucurosi de prezenta in Bucuresti a unui Mustang Mach1 in stare foarte buna de functionare si prezentare. Cand am auzit ca mai are si motorul preparat, zambetul s-a marit. Iar cand George Grigorescu mi-a spus ca Mustang-ul e al prietenului sau Eugen Badina si ca poate sa-l obtina pentru un test, radeam deja cu gura pana la urechi si m-am dus sa revad filmul "Bullet" cu Steve McQueen.
Intalnirea
Nu mai avusesem contact cu un coupe V8 american de la Pontiac-ul Firerbird cu care m-am plimbat in 1977 la Cluj. Aveam sapte ani, dar tin si acum minte bolborositul caracteristic de V8, atat de fascinant intre fasaitul miilor de Dacii din acea vreme.
Emotia era evident prezenta in ziua cand am coborat in parking-ul subteran de la Sofitel, unde, intr-o lumina si o,atmosfera underground, ne astepta tacut si linistit mitul american.
Se potrivea perfect cu atmosfera: capota lunga cat o zi de post, cauciucurile carnoase si atitudinea fioroasa, de bruta. Un pachet de muschi a l'americaine, mai degraba un fel de luptator de wrestling decat un practicant de arte martiale atent la fibra muschilor sai. Aici totul este mare, mult, impunator.
M-am rotit cateva minute in jurul masinii, incercand sa ma transpun in atmosfera anilor '70 din America filmului "Bullet", in care Steve McQueen piloteaza un Mustang in acea celebra urmarire stradala. Sincer sa fiu, iti ia o buna bucata de vreme sa te adaptezi afectiv si cognitiv la ceea ce iti ofera acest Mustang, intr-atat este de diferit fata de cotidian, dar incet-incet te cucereste, chiar daca personal nu am fost niciodata fan al masinilor americane, cu exceptia, poate, a Chevrolet-ului Corvette si a catorva modele Mustang.
Era proaspat spalat si stropi de apa staruiau inca pe imensa caroserie, dar la prima cheie si la pedala de gaz care i-a urmat, impresionantul tangaj al blocului V8 a facut ca picurii sa-si piarda echilibrul si sa paraseasca oarecum grabiti locul. Pe bune, la fiecare accelerare in gol, motorul imprima caroseriei un adevarat tangaj! In garajul subteran, zgomotul molcom al motorului la relanti te inconjoara de peste tot, iar urcarile in regim, chiar daca nu au nimic din lirismul unei primadone italiene cumva isterizate, te pun pe ganduri. Te gandesti la Cassius Clay, la O.J. Simpson, la Wayne Gretzky, toti pachete de muschi de pe Noul Continent, te gandesti la John Wayne, iar apoi, logic, la Steve McQueen. E greu de descris sunetul esapamentelor; e gutural, profund, relativ sprinten daca te gandesti la cilindreea de 5.752 cmc si la enormele pistoane ce alearga in susul si in josul cilindrilor.
Calatorie in timp
Auditia timbrului socotita terminata, decidem ca e timpul sa purcedem la drum; ma strecor in habitaclul atat de seventies ca mai mult nu se poate.
Volanul mi se freaca de genunchi si nu pentru ca as fi eu vreun "Big" Ghita Muresan (nu am decat 184 cm), ci pentru ca asa gandeau inginerii epocii, iar capota este enorma, facandu-te sa fii extrem de atent pe unde umbli. Daca mai adaugam si priza de aer dotata cu martori de semnalizare - da da, nu e gluma -, atunci va dati seama ca nu e simplu sa te obisnuiesti cu acest dinozaur.
Maneta in T a schimbatorului intra ferm in viteze, desi cu o cursa cam lunga si, poate, o idee prea greu, dar, odata introdusa, apasam cu grija acceleratia si iesim la lumina. Cei 400 de CP stau la panda si, chiar secondati de un autoblocant Auburn montat optional, sunt o forta de care trebuie tinut cont. Sa nu uitam ca motorul a fost dotat cu un Kit Edelbrock ce contine galeriile de admisie si evacuare, pistoane forjate, biele, arbore cotit, chiulasa, carburator, delcou, aprindere Mallory si alte asemenea minunatii!
O pornim agale - nu ca asa voiam noi, dar traficul era intens - spre Snagov, in ritm de cruising, ritm ce avea sa se dovedeasca cel mai placut si adaptat masinii. Sigur ca, daca doriti, e super fun sa invarti rotile la semafor, bagandu-i pe toti ceilalti in ceata, sa profiti de prima treapta foarte lunga si sa dispari - asta daca nu e vreun Impreza STI in zona -, dar credeti-ma, masina asta e facuta pentru cruising. Oricum, la cat de bine arata, ar fi pacat sa nu o admire trecatorii, sau trecatoarele, dupa caz.
Soseaua eliberandu-se, am apasat din ce in ce mai tare pedala din dreapta, urcand pana la 5.000 de ture si pot sa va spun ca motorul acesta impinge, nu gluma, si pare ca nu se mai opreste. Senzatia este atat de diferita de cea cu care suntem noi obisnuiti, atat de diferita de multisupapele de doi litri, de sportivele japoneze, italiene sau germane cu pedigree de raliuri doi litri turbo, incat stau concentrat in spatele volanului si ma minunez. Nu-i de mirare ca americanii par asa de fericiti si relaxati. Stiu ca au un "big block" pe care se pot baza la nevoie.
Down to Earth
Cotim la dreapta spre Snagov in dorinta de a beneficia de cateva viraje fara prea mare trafic si de a putea face niste fotografii in liniste.
Drumul, ca mai toate drumurile din tara, este daca nu gropos, atunci denivelat si populat cu cate o caruta aparuta din te miri ce vagauna uitata de lume.
Conceputa pe alt continent, avand si o varsta respectabila - chiar, daca la caini un an echivaleaza cu sapte ani de viata umana, la masini cat inseamna? -, masina nu pare sa aprecieze suprafata, desi dupa spusele lui Eugen este dotata cu un kit de amortizoare sport nou-noute. Tinuta de cap este aleatorie, iar masina topaie pe drum. S-ar putea sa fie o problema doar de reglaj de directie si de neacordare intre arcuri si telescoape.
Crescand ritmul, avem nevoie si de frane, care se dovedesc - datorita montarii kit-ului de discuri pe puntea spate - a fi corecte pentru o masina proiectata in anii '60. Trebuie sa subliniez acest lucru tocmai pentru a nu avea pretentii nejustificate, uitand practic standardele la care se raporta un Mustang de acum 33 de ani. Pentru varsta ei si beneficiind de pasiunea proprietarului, masina este intr-o stare de invidiat, nu are nevoie de lifting sau de liposuctie, ci doar de o atenta punere la punct, ingredientele de baza fiind toate la locul lor.
Si pentru ca sunt la locul lor, deci rezultatul este un hot-road, am zis ca nu ar strica sa o invartim putin prin praf si noroi, sa-i destindem articulatiile, sa o distram un pic. Sau am gresit cumva si de fapt NOI eram cei care voiam sa ne destindem si distram? Aud? Scuza-ne, Eugen. Mersi de masina.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
